DICO si TIGANAS: Bariera costurilor impiedica utilizarea tehnologiilor digitale

 

- Am inceput cu BIM level 1, dupa clasificarea britanica, dar nu am reusit sa folosim curent BIM level 2, adica toate specialitatile care sa se regaseasca in acelasi model electronic unic. Motivul este acela ca avem destul de multi colaboratori, subcontractori pentru anumite specialitati din proiect si acestia nu sunt utilizatori de BIM, ca noi. Cand folosesti BIM trebuie sa nu fii singur. Mai este important ca si clientul si contractorul sa foloseasca aceeasi platforma, pentru ca aceasta sa fie cu adevarat eficienta. Am avut diferite secvente din mai multe proiecte in care am reusit sa sarim pe nivelul urmator, dar inca este greu, pentru ca principala caracteristica a pietei de proiectare din Romania este ca se plateste foarte putin fata de ceea ce se plateste in general, pastrand toate proportiile si conversiile, acolo unde exista calitatea la care visam. Mai dureaza mult pana sa intelegem cu adevarat ca proiectul bun trebuie sa aiba resurse adecvate si ca a plati mai mult conceptia si gandirea genereaza economii, nu produce costuri. Deocamdata, este prea greu de inteles asta atat pentru sectorul public, cat si pentru cel privat speculativ.

 

- In Romania, cred ca, asa cum este pe undeva firesc, vor continua sa existe, in paralel, si tehnologii avansate si moduri de lucru traditionale, in sensul culturii moderne a construirii, respectiv a epocii betonului armat. Tehnologiile acestea se vor dovedi utile si eficiente in locuri problematice, acolo unde santierele de constructii nu se pot desfasura in voie si unde restrictiile impuse de vecinatati, trafic, context, vor fi atat de severe incat constructiile vor apela la prefabricare si montaj rapid, toate simulate in prealabil si controlate digital. Piata muncii din constructii este, in prezent, deficitara in Romania, deci orice tehnologie care scuteste manopera e binevenita, avand in vedere dificultatea de a o contracta. Dar totul costa, deci nu este pentru oricine. 

 

- Pentru inceput, noile regulamente europene specifice cred ca vor avea un impact moderat asupra constructiilor din Romania. Daca introduci reguli noi, dar nu are cine sa le urmareasca, si autorizezi si receptionezi in continuare lucrari care nu le respecta, transmiti un mesaj destul de clar, cum ca acestea sunt de forma. In 2016, s-a introdus in legea calitatii constructiilor o cerinta noua la care trebuie sa fie verificate proiectele, sustenabilitatea. Foarte bine, dar nu s-au atestat verificatori la aceasta cerinta, ba mai mult, cei care ar trebui sa faca aceasta atestare nu stiu ei insisi cum si poate nici despre ce ar putea fi vorba, sau cum se spune prin administratie, "nu e o prioritate". Noi, ca arhitecti, nu putem face decat doua lucruri: sa propunem clientului sa accepte costurile unui proiect si a unei constructii avansate in final, avand beneficii pe termen lung, iar daca accepta sa il facem asa sau, in cazul proiectelor publice, sa respectam temele de proiectare care incep tot mai mult sa isi puna problema costului pe durata ciclului de viata al constructiilor si folosirea resurselor energetice regenerabile. Simtim un progres, o evolutie, o serie de concepte care patrund in limbajul curent pentru ca sunt impuse sau pentru ca pur si simplu progreseaza toti cei care lucreaza in constructii, dar mi se pare foarte lent ritmul.

Daca acum mai multi ani, cand am inceput sa calatorim mai mult prin lume, ne impresionau in alte tari curatenia spatiilor publice si calitatea serviciilor si eram socati din primele minute de dupa intoarcerea acasa si trecerea frontierei, acum cred ca toti reusim sa observam mai ales diferenta intre modul in care, in diferite locuri din lume, se construieste. Spune-mi cum construiesti, ca sa-ti spun cine esti, as parafraza eu si cred ca sunt multe motive care imi dau dreptate.

 

- Avem mai multe proiecte in lucru, fiind un birou de dimensiune medie spre mare, cu o echipa care oscileaza in jurul a cincizeci de persoane. Incep cu cele mai avansate. La Targu Jiu se pregateste receptia Stadionului Pandurii, dupa ce s-au realizat si lucrarile de amenajari exterioare. La Cluj, avem in faze avansate de santier doua cladiri de birouri care fac parte din acelasi ansamblu la care lucram de mai multi ani, pe amplasamentul fostei fabrici de confectii Flacara. La Blaj continuam sa urmarim santierul unei noi cladiri care face parte din ansamblul industrial dezvoltat de grupul german Bosch. De asemenea, pentru acelasi client, lucram la Jucu, langa Cluj-Napoca, fiind tot in santier, cu cladiri destinate productiei. La Bucuresti se afla in constructie proiectul nostru pentru Stadionul National de Rugby Arcul de Triumf. La Cluj lucram pentru autorizarea lucrarilor de construire pentru o cladire destinata parcarii autovehiculelor in zona centrala si un alt proiect pentru Universitatea Tehnica, pentru care transformam fosta Casa de Moda in centru de cercetare si conferinte, iar alaturi, pentru acelasi client, transformam cladirea unei banci in spatii pentru educatie, pentru una dintre facultatile acestei universitati. In studiu de fezabilitate, lucram la Sala Polivalenta de la Brasov, iar la Bistrita ne pregatim sa lucram tot la Sala Polivalenta din acest oras. Pentru Oradea ne pregatim sa studiem un nou stadion municipal. 

 

- Anul 2019 a fost unul intens atat de lucru pentru santiere, cat si de conceptie si dezvoltare de proiecte noi. Il apreciez ca un an bun, care continua, intr-un ritm asteptat si dorit, evolutia din 2018.

 

- Cred ca avantul imobiliar pe sectorul rezidential se va domoli, asta si in legatura cu modificarile preconizate pentru programul Prima Casa, deja anuntate. De asemenea, cred ca vom depinde destul de mult de ceea ce vor decide guvernele urmatoare in legatura cu compensarea deficitului bugetar, care se spune ca este imens, deci va afecta bugetele statului. Depindem, totodata, de programele de finantare din diferite fonduri, mai ales cele ale Uniunii Europene, pentru care cred ca administratiile au invatat sa pregateasca proiecte si au devenit mai performante, cel putin unele dintre ele, si la acest capitol vom continua sa beneficiem de anumite investitii publice. Acesta ar fi raspunsul pentru prima intrebare, referitoare la piata.

Despre mediul construit din Romania, acesta nu cred ca se va modifica radical, vizibil, pentru ca ceea ce s-a construit in acesti treizeci de ani de dupa comunism a lasat urme atat de puternice, incat vor domina perceptia localitatilor noastre in continuare. Probabil ca spatiul public, mai ales din zonele centrale ale oraselor, va continua sa beneficieze de investitii si proiecte mai bune, pentru ca se formeaza o cultura in acest sens, ca peisagistica va dobandi din ce in ce mai multa prezenta, ca terenurile industriale abandonate vor fi reciclate mai mult decat in prezent, ca va incepe, in sfarsit, mult asteptata construire de spitale, si ca se vor mai restaura cateva cladiri importante de patrimoniu. In ansamblu, nu cred ca vom depasi starea de involutie a multor localitati, decaderea urbana si ruinarea masiva care domina anumite orase, exceland in Bucuresti, si ca tot mai multe cladiri reabilitate superficial prin spoirea de peste polistirenul anilor recenti vor avea nevoie de interventii. Cred ca vom asista, in continuare, la ceea ce se poate observa de acum, concurenta intre localitati si regiuni, cu campioni, castigatori si destul de multi codasi.