Romania prezinta o inzestrare cu capital fix mai redusa decat majoritatea tarilor europene dezvoltate, atat prin raportare la PIB, cat si la numarul de salariati, in contextul in care sectorul companiilor din tara noastra este caracterizat de o pondere scazuta a capitalului propriu in totalul resurselor de finantare a activitatii. In aceste conditii, raportul dintre capitalul propriu si activele fixe ale firmelor din Romania inregistreaza un nivel semnificativ mai redus (64% in anul 2017) fata de alte state pentru care capitalurile proprii ale intreprinderilor depasesc nivelul activelor fixe, concluzioneaza economistii prof. dr. Florin Georgescu (coordonator), dr. Gheorghe Gherghina si d. Ana-Maria Cazacu in lucrarea "Corelatia dintre structura de finantare a firmelor din Romania si formarea capitalului fix in economia reala", publicata in revista Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research."Insuficienta surselor proprii de finantare in raport cu stocul de capital fix determina un volum redus al investitiilor in Romania si, in plus, atunci cand societatile au posibilitatea sa faca investitii, acestea sunt directionate in proportie scazuta in mijloace de productie complexe, moderne/ automate, fiind utilizate, in general, pentru inlocuirea si cresterea moderata a activelor fixe existente (proces preponderent de natura extensiva si nu intensiva). In consecinta, dependenta ridicata a firmelor autohtone fata de creditori si, implicit, autonomia redusa in finantarea capitalului fix ridica probleme din perspectiva stabilitatii, calitatii si gradului de complexitate a stocului de capital productiv la nivelul sectorului companiilor", arata specialistii.
De altfel, evolutiile din Romania in perioada imediat urmatoare crizei arata ca firmele cu un grad ridicat de indatorare prezinta o situatie financiara vulnerabila la evenimente economice nefavorabile, acestea inregistrand o ajustare mai puternica a principalilor indicatori de performanta fata de companiile cu o structura de finantare mai prudenta. Astfel, capacitatea de generare a valorii adaugate, nivelul productivitatii si activitatea investitionala a firmelor supraindatorate s-au contractat substantial dupa anul 2009 comparativ cu perioada de expansiune economica. Evolutiile respective evidentiaza impactul negativ pe care societatile comerciale subcapitalizate il au asupra eficientei mediului de afaceri si a ritmului de acumulare a capitalului fix, afectand competitivitatea si perspectivele de crestere economica a Romaniei.
"Situatia mentionata demonstreaza necesitatea aplicarii unor corectii majore de natura legislativa si institutionala, menite sa elimine comportamentele anormale fata de exigentele unei economii de piata veritabile. In acest sens, se impune ca atributiile statului sa se concentreze asupra aplicarii de reforme in scopul imbunatatirii cantitative, calitative si structurale a factorilor de productie la nivelul sectorului real, in speta prin recapitalizarea masiva a firmelor deficitare si instaurarea obligativitatii respectarii de catre societatile comerciale a termenelor de plata catre creditori, conform practicii europene, transpuse in legislatia romaneasca", se mai arata in lucrarea de specialitate.
In ceea ce priveste solutionarea deficitului de capital (totalizand 33 miliarde euro in anul 2017), analistii subliniaza ca o buna parte (9,9 miliarde euro, respectiv 30% din total) exista la dispozitia societatilor comerciale subcapitalizate, fiind deja angajata in companiile in cauza sub forma imprumuturilor de la proprietarii acestora. Pe langa aportul din partea actionarilor, un alt segment de surse pentru acoperirea deficitului se regaseste in patrimoniul financiar individual, care s-a majorat in mod substantial in perioada analizata, multe dintre persoanele fizice cu firme decapitalizate putand detine active financiare substantiale (Georgescu, 2018). O alta zona cu resurse insemnate de bani o constituie cea a numerarului aflat in circulatie, o parte din sumele respective putand fi folosite de actionarii firmelor subcapitalizate pentru solutionarea deficitului respectiv.
"Consideram ca legea se impune a stipula cu claritate conditii privind asigurarea seriozitatii cu care antreprenorii se angajeaza in afaceri (nivel adecvat al capitalului social initial si obligativitatea mentinerii acestuia pe durata de functionare a firmei), precum si prevederi concrete referitoare la conditiile iesirii rapide de pe piata a firmelor decapitalizate, ai caror proprietari nu mai au capacitatea financiara sau dorinta de a investi prin aport de capital nou. Aceste masuri sunt necesare in contextul in care libertatea de care se bucura antreprenorii din Romania este la cote foarte ridicate, in conditiile neobligarii acestora sa-si asume raspunderea in concordanta cu amploarea si riscul deciziilor economice adoptate, ceea ce conduce la o economie de piata total atipica, respectiv la un capitalism hibrid. Imbunatatirile necesare a fi efectuate in privinta Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si ale procedurii falimentului (pentru protejarea creditorilor in raport cu debitorii) vor contribui la racordarea legislatiei economice din Romania la practicile statelor europene avansate economic, precum si la crearea premiselor pentru ca factorul capital sa devina «motorul» autentic al cresterii economice sustenabile in tara noastra, mai arata specialistii.
Nivelul ridicat al activitatii economice nefiscalizate, cu efecte negative atat asupra formarii brute de capital fix, cat si asupra conditiilor de lucru ale angajatilor (caracterizate, in general, de un mediu precar de munca, acces redus la protectie sociala si salarii scazute) demonstreaza, de asemenea, necesitatea imbunatatirii substantiale a legislatiei si instrumentelor de aplicare a politicii fiscale in Romania. In acest sens, consolidarea fiscala reprezinta, in opinia analistilor, decizia prioritara necesar a fi aplicata in cadrul acestui set de reforme, avand in vedere nivelul foarte scazut al veniturilor fiscale in PIB (25,7% in 2017 comparativ cu media UE de 40%). Performanta fiscala redusa este cauzata atat de eficienta slaba a colectarii veniturilor fiscale, cat si de ratele mici de impozitare. Calculele efectuate arata ca imbunatatirea colectarii veniturilor fiscale la nivelul performantei Bulgariei ar aduce un plus de circa 4%, iar o eficienta a incasarilor similara celei din statele dezvoltate ar echivala cu un plus de 5% (Georgescu, 2018). Rezulta totusi necesitatea ca, in scopul asigurarii unei baze solide de venituri bugetare pentru furnizarea bunurilor si serviciilor publice, sa se revizuiasca substantial sistemul fiscal, fara afectarea sectorului companiilor, cu accent pe impozitarea progresiva a veniturilor globale si a proprietatilor persoanelor fizice – masura care se impune in mod obiectiv, in conditiile mutatiilor structurale majore produse la nivelul distributiei veniturilor si averii populatiei in ultimii aproape 30 de ani.
Pentru a consulta integral lucrarea celor trei economisti, click aici!
