In anul 2007 Centrul de Cercetari Demografice, din cadrul Institutului National de Cercetari Economice, al Academiei Romane, publica studiul extrem de minutios al prof. Vasile Ghetau, un veritabil semnal de alarma cu privire la declinul demografic continuu inregistrat de Romania. Conform studiului, declinul inceput in anul 1990 a avut numeroase cauze si nicio solutie. Astfel, scaderea natalitatii, cresterea mortalitatii, migratia externa galopanta, perioada de tranzitie caracterizata de convulsii politice si economice, toate au contribuit la o dinamica negativa a volumului populatiei. Estimarile studiului au fost ca, pastrand rata fertilitatii de 1,3 copii/femeie din acel moment, populatia Romaniei va numara cca. 16,7 mil. locuitori in 2050 si aproximativ 8,5 mil. locuitori in 2100. Proiectiile actuale realizate de catre Eurostat ofera o estimare apropiata studiului din 2007, respectiv 15,5 mil. in 2050, iar un alt studiu de la Institute for Health Metrics and Evaluation – University of Washington din 2017 a inclus Romania in topul 20 al tarilor cu cea mai mare scadere a populatiei la nivel global.
La nivel mondial rata fertilitatii inregistreaza valori de la 0,8 copii/ femeie in Coreea de Sud,pana la 7,0 in Niger, tarile cu cea mai mica fertilitate gasindu-se in America de Nord, Europa, Rusia, Extremul Orient si Australia, in timp ce Africa detine cele mai ridicate valori ale fertilitatii. Rata scazuta a fertilitatii din Romania se incadreaza in trendul general descendent care marcheaza societatile dezvoltate economic si cu un nivel accentuat de modernizare doar ca, spre deosebire de acestea, Romania se confrunta cu un flux ridicat al migratiei externe care se intinde pe mai multe decenii si care aparent va continua si in viitor. Mai adaugam si faptul caatractivitatea economica scazuta a Romaniei in comparatie cu tarile vestice nu contribuie la atragerea unui numar semnificativ de imigranti care sa compenseze pierderea de populatie, astfel incat derapajul demografic este imposibil de evitat pentru momentul actual. O eventuala redresare a numarului populatiei nu poate avea loc mai devreme de a doua jumatate a secolului si numai in cazul in care situatia demografica a Romaniei va deveni o preocupare pentru guvern, iar masuri specifice vor fi luate fara intarziere.
Cele mai eficiente masuri de stabilizare si relansare a cresterii volumului populatiei sunt cele care au in vedere redresarea natalitatii, lucru usor de propus, dar dificil de pus in practica. Numeroasele cercetari pe aceasta tema au generat o bogata literatura care nu poate decat, cel mult, sa sublinieze varietatea de factori care modeleaza fertilitatea – economici, sociali, culturali, medicali sau de alta natura, fara un accent special pus pe unul dintre acestia, lucru care i-a determinat pe unii cercetatori sa declare imposibilitatea revenirii fertilitatii populatiilor dezvoltate la nivelul de echilibru. Totusi, exista cifre incurajatoare, conform carora, in Europa, inclusiv in tara noastra, numarul dorit de copii pentru o familie este de doi. Faptul ca rata fertilitatii este mai mica (1,77 pentru Romania, 1,53 pentru UE) decat numarul dorit de copii ne indeamna sa presupunem ca exista obstacole care impiedica obtinerea acestui numar de copii considerat ideal de catre un cuplu, cu alte cuvinte actiunile pentru redresarea natalitatii ar trebui sa se concentreze pe identificarea si inlaturarea acestor obstacole si astfel fertilitatea sa se poata apropia de nivelul de inlocuire a populatiei (2,1 copii / femeie).
Numeroase state (Germania, Rusia, Bulgaria s.a.) vad in declinul demografic principala lor vulnerabilitate sau problema si adopta masuri economice care sa il stopeze si sa-i reduca efectele negative reprezentate mai ales prin reducerea populatiei active economic si cresterea raportului de dependenta economica. Proiectia acestui raport pentru Romania anului 2050 este de 145 persoane inactive la 100 de persoane active economic, cifre care, judecand dupa lipsa lor de reactie, sunt complet irelevante pentru politicienii romani.
Implicatiile profunde pe care le are reculul demografic, complexitatea cauzelor care stau la originea acestei probleme si necesitatea unei interventii coerente si sustinute pentru rezolvarea ei, atrag atentia asupra lipsei unei politici nationale privind populatia care sa ghideze actiuni tintite in vederea cresterii ei. Daca intre 2005-2015 calculam euforici beneficiile obtinute din remitentele romanilor de peste hotare, incepand cu decada prezenta vom simti efectele devastatoare pe care fenomenul migratiei le aduce Romaniei pe termen lung. Redresarea demografica a Romaniei trebuie sa inceapa chiar de astazi si trebuie sa devina o prioritate indiferent de culoarea politica a partidului aflat la guvernare, de aceea ne alaturam expertilor din domeniu pentru a cere elaborarea Strategiei Demografice a Romaniei, document care sa ofere o viziune pe termen lung asupra atingerii potentialului demografic al tarii noastre. O astfel de strategie trebuie sa ofere solutii economice de perspectiva directionate spre copil, mama si familia tanara, favorizand rolul activ economic al mamei si combinand masurile de sustinere financiara cu oferta de servicii adresate familiilor cu copii.
De prea multe ori numita in discursuri politice bombastice ”principala resursa a Romaniei”, populatia ei asteapta si o atentie pe masura. Pana cand clasa politica nu va initia elaborarea si implementarea unei strategii demografice, orice referire a unui politician la romani, la populatie ca ”adevarata bogatie a tarii”, nu va fi decat o expresie a demogiei de care se face vinovat.
Un material de opinie de Constantin Gatin , sociolog, expert INACO