Pentru finisarea optima a rosturilor si suprafetelor placilor din gips-carton, au fost definite mai multe niveluri de calitate. Pragul minim, de baza, este constituit de nivelul Q1, ce asigura doar umplerea rostului. Pentru operatiunile aferente, sunt necesare chit de rosturi (de ex. Fugenfuller Leicht) si banda armare (banda autoadeziva si din fibra de sticla se inglobeaza in material, iar banda de hartie ramane vizibila). Aplicatiile sunt acelea in care nu se specifica niciun fel de cerinte estetice (finisarea peretilor peste care urmeaza sa fie aplicate placi ceramice). Nivelul Q2 este cel care presupune o finisare locala minima (pentru acoperirea benzii de hartie), rezultatul obtinut putand fi folosit ca suport pentru tencuieli decorative structurale, tapet texturat, zugraveli cu aspect mat structurat, precum si pentru umplerea zonelor situate deasupra tavanului fals, in vederea asigurarii fonoizolarii si protectiei impotriva focului. Uneori finisarea presupune inclusiv slefuirea locala, pentru pregatirea suprafetei in scopul aplicarii zugravelii. In varianta Q2 plus, diferenta este data de acoperirea suplimentara a rostului pe o arie extinsa, de exemplu, pentru aplicarea unui tapet fin.
Abateri minime sau nule de la planeitate la finisajele de top
Nivelul Q3 presupune depunerea unui strat de material cu o grosime de cel mult 0,3 mm, pe toata suprafata placii. Sistemul este adecvat in special pentru zugravelile netede, precum si pentru tencuielile decorative structurate pentru interior cu o granulatie de sub 1 mm, care necesita un substrat uniform. Totusi, nici in acest caz nu sunt excluse abaterile de la planeitate, ce pot deveni evidente in cazul luminii difuze, tangentiale la suprafata peretelui. Stratul are rolul de a acoperi porii hartiei si de a asigura egalizarea absorbtiei. Slefuirea se efectueaza pe intreaga arie a structurii, pentru obtinerea unei suprafete fine. Cel mai ridicat nivel de finisaj al placilor din gips-carton este Q4, realizat cu un strat de masa de spaclu cu o grosime mai mare de 1 mm, in vederea asigurarii conditiilor optime pentru acoperirile de tip Stucco sau pentru zugravelile cu aspect lucios nestructurat. La acest tip de finisaj sunt excluse abaterile de la planeitate, in cea mai mare parte. Metoda se recomanda in cazul imbinarilor de placi cu muchii drepte, rezultate prin taiere, cum sunt cele din structura tavanelor. Nivelul de calitate al suprafetei trebuie decis inca din faza de proiect, plecand de la caracteristicile dorite, pe care trebuie sa le indeplineasca straturile finale (vizibile) de finisaj.
Nivelul Q3 presupune depunerea unui strat de material cu o grosime de cel mult 0,3 mm, pe toata suprafata placii. Sistemul este adecvat in special pentru zugravelile netede, precum si pentru tencuielile decorative structurate pentru interior cu o granulatie de sub 1 mm, care necesita un substrat uniform. Totusi, nici in acest caz nu sunt excluse abaterile de la planeitate, ce pot deveni evidente in cazul luminii difuze, tangentiale la suprafata peretelui. Stratul are rolul de a acoperi porii hartiei si de a asigura egalizarea absorbtiei. Slefuirea se efectueaza pe intreaga arie a structurii, pentru obtinerea unei suprafete fine. Cel mai ridicat nivel de finisaj al placilor din gips-carton este Q4, realizat cu un strat de masa de spaclu cu o grosime mai mare de 1 mm, in vederea asigurarii conditiilor optime pentru acoperirile de tip Stucco sau pentru zugravelile cu aspect lucios nestructurat. La acest tip de finisaj sunt excluse abaterile de la planeitate, in cea mai mare parte. Metoda se recomanda in cazul imbinarilor de placi cu muchii drepte, rezultate prin taiere, cum sunt cele din structura tavanelor. Nivelul de calitate al suprafetei trebuie decis inca din faza de proiect, plecand de la caracteristicile dorite, pe care trebuie sa le indeplineasca straturile finale (vizibile) de finisaj.
{adauga_php file=formular.php}