ANALIZA: Certificatul energetic - intre teorie si practica

Referindu-se din nou la alte aspecte de stricta actualitate, evidentiate in ultimul timp si cu prilejul lucrarilor Conferintei Internationale despre Constructii Sustenabile si Eficienta Energetica EURO-Constructii, editia a sasea (eveniment ce a avut loc la data de 23 mai 2017, in Bucuresti, la care au participat 400 de specialisti ai bransei), ing. Dan-Rodion Pogangeanu, cunoscut cititorilor publicatiei Agenda Constructiilor ca director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, a afirmat, inca de la inceput, ca „ecourile evenimentului recent nu s-au stins inca, emotiile si rezultatele acestuia fiind resimtite de fiecare din cei interesati, fie prezent in auditoriu, fie premiat sau doar interesat, ca expert neutru, sa fie in directa relatie cu masura implicarii in desfasurarea conferintei”.

„Plecand de la nedumerirea unui cunoscut, evident mai putin avizat, ce se intreba care-ar fi rostul unei asemenea conferinte (in afara strangerii laolalta a participantilor), incep acum prin a evoca cum, aflat la o discutie prilejuita de una din pauze, am incercat sa aflu de la un alt participant (ii pastrez cartea de vizita, cu speranta unor viitoare colaborari) unele detalii privind evaluarea tamplariei termoizolante, respectivul fiind un fabricant din domeniu. Mai precis, am cautat informatii cu privire la un aspect strans legat de evaluarea/certificarea energetica a cladirilor, dar, simplu vorbind, am reusit sa aflu doar un pic mai mult decat ceea ce cunosteam deja. Fara a intra in detalii tehnice plictisitoare, am avut o surpriza deosebit de placuta asistand ulterior, in plenul conferintei, la prezentarea produselor unei reputate firme multinationale din industria sticlei arhitecturale, ce raspundea la nivelul asteptarilor intrebarilor mele fara a i le fi pus (este vorba de AGC Glass Europe). Desi n-a fost vorba de o expo-conferinta, tocmai acesta ar fi rostul unui asemenea eveniment, reusita fiind data de organizarea cat mai buna, dar mai ales de calitatea participantilor si a prezentarilor oferite - repere atinse cu brio la editia din acest an a EURO-Constructii. In plus, cam asta ar trebui sa fie si maniera de dezvoltare a unei industrii, a unei piete sanatoase si prospere, axate pe crestere, mentinere si imbunatatire continua a nivelului tehnic, pe anticiparea nevoilor celorlalti parteneri de pe piata, totul fiind realizat printr-o competitie corecta si benefica fiecaruia si, mai ales, beneficiarilor, ceea ce totdeauna este inlesnit de intrarea de noi participanti, mai ales cand acestia sunt mai buni, mai inovatori”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Potrivit specialistului, desi o reteta de succes presupune afisarea unei atitudini de optimism si prosperitate, prin accentuarea rezultatelor pozitive proprii, ale partenerilor si beneficiarilor, prin natura preocuparilor, a experientei profesionale si nu numai, restrangerea permanenta a atitudinii in cauza doar la domeniul suficientei, al laudelor si declaratiilor aparent pozitive, multumitoare - si care, este drept, pot aduce beneficii pe termen scurt - nu poate fi constructiva. „Acestea fiind spuse, gasesc potrivita ocazia sa pun in opozitie cu situatia de mai sus (observata la conferinta), de imbunatatire a nivelului tehnic si a calitatii pietei cu alta, caracteristica unor parteneri existenti pe piata si care urmaresc, parca exclusiv, conservarea pozitiei pe care o detin, lucru pana la un punct benefic, deoarece, in orice domeniu, cautarea stabilitatii si predictibilitatii reprezinta o atitudine fireasca, reprezentand o minima conditie in realizarea unui plan de afaceri. Atitudinea respectiva devine insa nociva atunci cand singurul argument este palmaresul impresionant exprimat prin numarul mare de proiecte, la o simpla investigatie putandu-se constata ca stabilizarea s-a facut intr-un mod nepotrivit si contrar intereselor industriei, dar mai ales in detrimentul beneficiarilor, societatii in ansamblu. De pilda, unul dintre controalele ISC arata ca peste 90% din certificatele de performanta energetica - CPE supuse verificarilor au fost incorect realizate (am subliniat aici ca procentul se refera doar la documentele analizate de inspectori si nu la totalitatea certificatelor de performanta energetica emise). Tocmai din acest punct as zice ca se desprinde strident cazul auditorilor energetici care se lauda cu mii si zeci de mii de certificate de performanta energetica elaborate, in conditiile in care aceasta activitate nu are o vechime mai mare de 3-4 ani; mai ingrijorator este insa daca avem de-a face cu un defect de sistem, decat cu o reclama mincinoasa”, atrage atentia ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Dupa cum opineaza expertul, „fizic vorbind, cu toate avantajele celor mai performante programe de calcul, metodologia specifica realizarii auditului energetic, in concordanta cu normele similare europene, impune, pe langa inspectarea cladirii, un anumit algoritm care face nefireasca elaborarea rapida a analizei termoenergetice - demers obligatoriu, prealabil eliberarii unui certificat de performanta energetica, la fel ca si existenta unor preturi sub deja eternul dumping. Pentru o mai buna intelegere a problematicii respective, orice imobil, cat de mic, chiar si o garsoniera, are cateva zeci, chiar sute de punti termice (contururi ale tamplariei, grinzilor, peretilor etc.), fiecare dintre ele cu zeci de variante ale valorilor de catalog (cu un volum de 837 pagini cu pana la 30 de punti termice fiecare), care nu pot fi folosite decat prin alegere manuala de catre auditorul energetic experimentat, chiar si in cazul unui program de calcul. Astfel, cu sau fara termoizolare, cu sau fara tamplarie termoizolanta sau placare cu polistiren, pierderile de caldura pot bascula usor intr-un raport de 1:4, datorita pierderilor prin puntile termice, aspect care modifica evident si in totalitate clasificarea energetica, respectiv analiza termoenergetica a cladirii. Cu alte cuvinte, nu este vorba doar de o anumita norma tehnica facuta poate superficial ori in mod interesat de anumiti specialisti, ci avem de-a face cu fenomene reale evidente, cu legi ale fizicii ce nu pot fi schimbate, ocolite, de legile omenesti”.

„In rezolvarea acestui tip de situatie, un rol important l-ar putea avea si presa: la o simpla cautare pe internet, se poate descoperi cum, cu ceva timp in urma, se clama bucuros coborarea preturilor si devenirea accesibila a certificarii energetice. La momentul actual, prin costul sau irelevant fata de valoarea imobilului, dar mai ales prin modul de realizare, acest demers pare sa fie mai degraba agasant decat pagubos si cu atat mai putin util pentru beneficiar. Daca pentru alte activitati din constructii, precum cea de control a calitatii, un nivel scazut ar mai putea fi justificat prin alte ocupatii ale specialistului respectiv in cadrul proiectului (fizic, dar nu legal, caci prestarea altor activitati de catre dirigintele de santier reprezinta clar un conflict de interese), in cazul certificarii nu este cazul”, a remarcat specialistul.

Pornind de la subiectul certificarii energetice realizate prea rapid pentru a respecta rigorile legii, asa cum a fost prezentate anterior, ing. Dan-Rodion Pogangeanu se refera, in continuare, la calitatea si pretul auditului energetic pentru cladiri. „Existenta unor preturi nefiresti de mici sau de mari, insa sporadice, poate fi intr-un cuvant relativ normala: pana la urma, nimeni nu-i poate interzice unui specialist realizarea gratuita a unor mici servicii prestate catre prieteni sau cunoscuti. Nici situatiile izolate in care un inginer constructor, dupa 12 ore de activitate pe santier, mai reuseste elaborarea, in maximum 24 de ore, cum s-au obisnuit operatorii pietei, a unui certificat energetic nu le vad relevante, desi calitatea actului realizat in aceste conditii nu poate fi decat discutabila. Insa, stabilizarea printr-o cota importanta din piata si la preturi situate evident sub orice dumping arata o situatie anormala, aspect discutat deschis si permanent cu ocazia tuturor intrunirilor specialistilor: practic, nu se pune problema prosperitatii unui auditor energetic sau a altuia, ci faptul ca insasi credibilitatea procedurii de certificare a cladirilor si instalatiilor aferente este pusa la indoiala. Adica poate aparea suspiciunea ca intreg efortul concretizat prin bugetele alocate modernizarilor, prin sumele cheltuite pentru reducerea consumurilor si a poluarii, prin bugetele alocate descoperirii de noi materiale si echipamente, sa fie daca nu anulat, cu siguranta periclitat, intarziat, in mod nejustificat. Paradoxal, legile economiei arata ca o imbunatatire a calitatii in acest sector nu ar afecta, cum s-ar putea crede, eventualii beneficiari ai situatiei actuale, insa ar oferi imaginea si valoarea potrivita acestui segment al constructiilor si instalatiilor, iar prin asta intregului lant valoric din domeniu (format din constructori, producatori, furnizori si asa mai departe). Prin comparatie, daca in alte tari mai bogate, plecand de la stilul de viata local, diferit datorita prosperitatii, influenta clasificarii energetice a unei cladiri pare sa aiba un impact minor asupra pretului de vanzare (un cumparator de Ferrari nu intreaba niciodata consumul de benzina), la noi, desi datele climatice si nivelul economic ar trebui sa fie argumente in plus, se risca sa se ajunga in aceeasi situatie, datorita superficialitatii, a neincrederii in procedura. Atat timp cat cel care ar trebui sa fie interesat de aspectul calitativ, cumparatorul sau chiriasul imobilului, nu poate solicita certificatul (nu poti comanda o lucrare la un imobil ce inca nu-ti apartine), iar vanzatorul, investitorul, are interesele contrare insasi procedurii (dincolo de clasificarea avantajoasa sau nu, este totusi un cost suplimentar), pana la reglarea pietei din interiorul breslei, o imbunatatire ar putea veni prin implicarea clientului in procedura: de exemplu, prin extinderea fisei anexe cu o schita tipizata, cu grosimile peretilor, grinzilor, tipul ferestrelor si alte elemente simplu de recunoscut, realizata de auditorul energetic si confirmata explicit de catre client”, apreciaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

„In articolul precedent, aratam la un moment dat cum o piata lipsita de orice reglementari si mecanisme de reglare a activitatii si factorilor responsabili din domeniu (furnizori de materiale, specialisti, investitori, autoritati), desi constituie aparent o situatie asa-zis «ideala», dorita de toata lumea - cu libertate si beneficii maxime, insa cu constrangeri minime - ar fi pana la urma in detrimentul tuturor, incepand de la beneficiarii finali si pana la specialistii implicati. Reamintim astfel concluzia ca practica si uzantele in sistemul de constructii sunt in asa fel concepute incat corectitudinea sa asigure investitorului costul minim, orice deviere, in mod firesc, determinand o crestere a costurilor: daca in articolul precedent veneam cu exemplul prelevarii cuburilor de beton (prin carotarea unuia deja turnat versus beton proaspat, tema asupra careia voi reveni), tot aici am putea aminti si instalatiile ori termoizolarea haotica, fara nicio lucrare de audit energetic - practic cam toate, cu exceptia celor obligatorii prin lege (cum sunt lucrarile finantate din fonduri publice): toata lumea stie ca o fatada trebuie izolata cu 10 cm de polistiren (sau vata minerala), fara insa a-si putea explica de ce nu cu 9 cm sau 11 cm, daca nu cumva cu materiale de 30 centimetri grosime! Chiar daca actualmente situatia calitatii in constructii este la o cota rezonabila, gratie experientei si nivelului de pregatire ale specialistilor cu o continuitate de peste un secol, precum si activitatii asociatiilor profesionale din domeniu si a organelor de control - ISC si autoritatile locale, revin la ceea ce aratam anterior - si anume la faptul ca nerespectarea unui anumit nivel al calitatii proiectelor de constructii, pe langa consecinta directa a scaderii valorii proiectelor in cauza si pagubirea beneficiarilor, poate avea si efecte colateralemult mai nedorite. Daca se are in vedere faptul ca unele abateri se produc pe fondul unor cresteri spectaculoase ale preturilor finale, intrebarea fireasca este unde se duce diferenta dintre pretul mare final (comparabil cu orice alta tara europeana) si unele costuri de fabricatie scazute. Fara a dispune de date statistice detaliate, este riscant de avansat ipoteze aici, cu atat mai mult cu cat multi dintre participantii la un proiect sunt simultan si constructori, si investitori, unele companii activand concomitent in mai multe domenii economice. Desi tematica acestei rubrici nu este macroeconomia, nu putem totusi face abstractie de faptul ca PIB al Romaniei este intr-o crestere continua fara precedent, intr-o buna masura si datorita industriei constructiilor, fara insa ca acest fapt sa se reflecte intr-o imbunatatire in aceeasi nota a calitatii lucrarilor si a veniturilor din domeniu (drept dovada sta aparenta, falsa penurie de forta de munca). Odata ajunsi aici, drept solutie, pe langa controlul - care mai are pana sa devina cea mai ieftina solutie (sunt locuri unde este intr-adevar inlocuit de parghii mult mai severe, precum instrumentele financiare ale asigurarilor) -, se recomanda educarea beneficiarului final, constientizarea societatii (nu panicarea ei) asupra posibilelor probleme si mai ales asupra importantei calitatii in constructii si a tuturor specialistilor implicati. Atat timp cat se vorbeste de energie si eficienta energetica (termoizolari, petrol, eoliene, subventii etc.), cu credinta sincera a stapanirii problematicii pentru luarea tuturor deciziilor economice fara insa a avea cunostintele tehnice adecvate, se va ramane intr-un marasm nedorit, revoltator si generator de dezechilibre neconstructive pentru piata constructiilor, care abunda de beneficiari initial amagiti de preturi tentant de mici, dar care ulterior reclama neconformitati greu de rezolvat si cu costuri marite (practic, fiecare roman fiind la un moment dat nemultumit de un serviciu inexplicabil de prost). Ca sa fiu si mai clar, este impardonabila (pentru propria bunastare) convingerea ca ne pricepem la eficienta energetica atat timp cat nu suntem capabili sa cuantificam energia care se poate obtine prin arderea unei buturugi de lemn, cat bioxid de carbon degaja arderea acesteia ori in cat timp poate acel material combustibil sa atinga o anumita temperatura! Pentru un neavizat, insiruirea de mai sus poate parea fara noima, insa aceasta face parte implicita din orice analiza a performantei energetice a unei cladiri; privind detasat, acest gen de atitudine, a priceperii la orice si la nimic, demonstreaza un nivel scazut de pregatire in propria activitate sau profesie, evident neproductiv tuturor: daca asa stau lucrurile, doar prin constientizare cu greu se va ajunge la rezultate. Oamenii, chiar daca uneori nu le place sa recunoasca, dorindu-se independenti, au nevoie de indrumari, indicii, directionari, iar acesta ar fi rostul politicilor publice si asociatiilor profesionale”, a mai adaugat expertul.

Referindu-se, in concluzie, la adevaratul rol al politicilor publice si la efortul de reglementare din domeniu, ing. Dan-Rodion Pogangeanu considera ca ultimele modificari legislative din domeniu, respectiv la HG nr. 372/2002, sunt cu adevarat remarcabile. „Desi multe voci incearca sa gaseasca o explicatie pur politicianista modificarilor ce vizau raspunderea legala a dirigintelui de santier pentru o perioada de 10 ani, personal vad drept bizara ideea ca s-ar fi cedat din ratiuni politice o problema nationala in favoarea a circa... 4.000 de diriginti de santier, calitatea si siguranta in constructii trebuind sa ramana cat de neutra posibil. Prin noua forma a HG nr. 372/2002, intr-un mod, zic eu, absolut ingenios, dirigintele de santier este scos dintre hartii si neglijari si pus sa-si prezinte explicit punctul de vedere asupra lucrarilor realizate printr-un referat, asemenea proiectantului. Amintesc aici cum un diriginte de santier de o varsta venerabila afirma cu o sinceritate dezarmanta, in cadrul primei intruniri a Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier - CTDS ca el este tratat... ca un portar. In asentimentul altor participanti la acea intalnire a specialistilor, am amintit atunci ca dirigintele de santier ramane totusi reprezentantul indirect al statului in teren, cata vreme in activitatea sa autorizata utilizeaza o stampila cu titulatura ministerului de resort. De buna seama, pentru a obtine un tratament mai bun decat al portarului si prin aceasta a realiza lucrari mai bune si cu mai mult folos, cea mai sigura cale este aceea de a incepe sa respectam importanta dirigintelui de santier, fie considerat si «portar», fara de care, chiar si un expert genial implicat intr-un proiect amplu de constructii, in care totul ar decurge aparent fara niciun impediment, isi poate vedea succesul diminuat”, a concluzionat expertul.