Europa se confrunta cu o criza energetica fara precedent, observa expertii McKinsey, care continua afirmand ca, in pofida faptului ca multe guverne au introdus mecanisme de sprijin in 2022, gospodariile medii de pe continent se confrunta in continuare cu costuri energetice de aproape doua ori mai mari fata de precedentele 12 luni, fiind de asteptat ca preturile sa ramana mari in viitorul previzibil. In acelasi timp, UE s-a angajat intr-o transformare la scara larga a economiei sale. Tintele de decarbonizare si politicile climatice (cum ar fi Fit for 55 si RePowerEU) necesita reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) intr-un timp scurt. Atat institutiile europene, cat si guvernele nationale au introdus rapid in ultimii ani o legislatie ce include angajamente ferme fata de obiectivele de decarbonizare, precum si politici specifice pentru a le indeplini. Daca aceste eforturi vor avea succes, economia UE va arata substantial diferit pana in 2030 si va fi trecut printr-o transformare radicala pana in 2050.
Mediul construit este un element critic atat pentru decarbonizare, cat si pentru criza energetica. Responsabil pentru 35% din emisiile legate de energie din UE si 32% din consumul de gaze naturale, sectorul trebuie sa se transforme pentru a permite indeplinirea obiectivelor de decarbonizare. Este putin probabil ca aceasta tranzitie sa fie simpla, avertizeaza expertii prestigioasei institutii. Exista obstacole semnificative de depasit in demersul de imbunatatire a stocului de cladiri, inclusiv provocari structurale (date de un stoc mare de cladiri vechi si deficitare din punct de vedere al termoizolatiei) si altele, cum ar fi dificultatile de masurare a capacitatii pentru a atinge aceste obiective si a incuraja adoptarea lor de catre cetateni.
Desi calea catre un sector al cladirilor cu emisii scazute de carbon in UE este complexa, definirea sa corecta ofera oportunitati majore pentru continent, ce ar putea reduce costurile energetice ale gospodariilor, ar putea crea locuri de munca si ar putea creste rezistenta sistemelor energetice ale UE. Imbunatatirea eficientei energetice a cladirilor, trecerea la tehnologii de incalzire mai eficiente si majorarea cantitatii de electricitate produse prin mijloace descentralizate si cu emisii scazute de carbon pot avea un aport substantial la reducerea semnificativa a consumului net de energie si, prin urmare, a costului total aferent consumului de energie a cladirilor.
Analiza McKinsey arata ca, pana in 2030, s-ar putea economisi astfel pana la 30% - 40% din costurile energetice ale unei gospodarii (incluzand cheltuielile lunare ale energiei si gazului, precum si cele pe anuale de infrastructura). Mai mult, industriile care sunt inca in proces de extindere (cum ar fi productia de pompe de caldura) ar putea deveni lideri mondiali, in timp ce sectoarele existente, mature, ar putea fi mai usor de accesat (de exemplu, energia solara si fotovoltaica). Estimarile curente arata ca prin acest efort s-ar crea peste doua milioane de noi locuri de munca. Desi angajatii ar putea fi dislocati pe masura ce dependenta de energia pe baza de combustibili fosili ar scadea, aceasta prezinta o oportunitate excelenta de a imbunatati specializarea si de a recalifica angajatii cu experienta.
In acest sens, sunt analizate trei initiative care au cea mai mare capacitate de a spori in mod substantial eficienta energetica a cladirilor din UE: imbunatatirea drastica a izolatiei locuintelor si cladirilor comerciale, intensificarea semnificativa a utilizarii instalatiilor bazate pe pompe de caldura si extinderea puternica a sistemelor solare si fotovoltaice instalate pe acoperis. Analistii McKinsei au evaluat oportunitatile pentru piata europeana de acum pana in 2030 si au oferit o viziune coerenta asupra cerintelor prealabile, conturand totodata o perspectiva asupra implicatiilor pe care aceste initiative le au pentru partile interesate. In cazul in care demersul se va finaliza in parametrii stabiliti, stocul de cladiri din Europa va castiga oportunitati semnificative de schimbare, chiar daca tranzitia nu va fi lipsita de provocari.
Prima categorie a barierelor vizeaza provocarile structurale. Actualmente, stocul de imobile este mare, vechi si insuficient izolat, ceea ce reprezinta o problema fundamentala ce sta in calea unei tranzitii rapide. In primul rand, datele curente arata ca pe batranul continent existau in 2018 circa 222 de milioane de locuinte rezidentiale (apartamente si case) si 12 milioane de cladiri comerciale. De aceea, o transformare de succes va necesita ca sute de milioane de proprietari din regiune sa faca investitii considerabile in proprietatile lor. In al doilea rand, acest stoc este eterogen in ceea ce priveste vechimea. Realitatea este ca doar 10% din constructii sunt noi (0,8 cladiri sunt construite anual pentru fiecare 100 de imobile existente, fata de media de 1,1 din OECD), iar mai mult de 50% din cladiri au o varsta de peste 40 de ani. Aceasta inseamna ca imbunatatirea generala a stocului de cladiri nu se poate baza pe inlocuirea cladirilor existente cu imobile noi, mai eficiente din punct de vedere energetic. In al treilea rand, stocul de cladiri care este slab izolat va avea nevoie de lucrari semnificative pentru a atinge nivelurile minime de performanta. Aproape 53% din locuintele europene se incadreaza in clasa unitatilor cu izolare scazuta, avand o valoare medie a transmitantei termica de peste 1,1 W/mpK. Acestea folosesc o cantitate disproportionata de energie (circa 62%) pentru incalzire. Aportul urias al acestei categorii de imobile este si mai evident atunci cand se analizeaza datele la nivel de tara: locuintele cu izolatie scazuta din Germania si Franta reprezinta 30% din necesarul de energie termica in UE, chiar daca acestea au o pondere de doar 19% in stocul total de cladiri.
Rata de reabilitare a fost, la randul sau, scazuta de-a lungul timpului, din punct de vedere istoric. Evaluarile Comisiei Europene arata ca aproximativ 12% din cladiri sunt supuse anual unui anumit nivel de renovari vizand performanta energetica, dar aceasta se refera in principal la izolatiile usoare, care sunt cele mai accesibile si au cel mai scurt timp de amortizare. Reabilitarile reale vizeaza doar 0,2% din totalul locuintelor in fiecare an si constau in interventii care reduc consumul de energie cu cel putin 60%. Acesta este si cazul implementarii pompelor de caldura. Din pacate, aproximativ doua treimi din locuinte inca mai folosesc gaze naturale sau alte sisteme de incalzire pe baza de combustibili fosili.
Absorbtia lenta nu este surprinzatoare atunci cand se iau in considerare costurile si procesele necesare pentru implementarea imbunatatirilor. Cheltuielile initiale pot fi semnificative, cu beneficii financiare imediate limitate sau fara beneficii pentru gospodarii (de exemplu, perioadele de rambursare depasesc adesea 15 ani, fiind chiar mai mari pentru lucrarile de izolare). In plus, procesele efective de imbunatatire pot fi perturbatoare pentru beneficiari (mutarea mobilierului, pregatirea suprafetelor de lucru sau nevoia de evacuare temporara a locuintelor) si pot devaloriza proprietatile (de exemplu, prin pierderea de spatiu din cauza imbunatatirii izolatiei). In cele din urma, codurile de constructie pot adauga alte bariere care sa reduca si mai mult rata de acceptare.
O alta categorie importanta de provocari este a celor de capacitate. Ecosistemul european nu are in prezent posibilitatea de a furniza volumul de instalatii necesar pentru a indeplini obiectivele UE de decarbonizare. Lipsesc facilitati de productie si aprovizionare cu materii prime si materiale, precum si o forta de suficienta, care sa detina abilitatile necesare. Decalajul devine evident atunci cand se analizeaza ratele actuale de productie si instalare fata de ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele Fit for 55 (FF55) si RePowerEU. Toate ratele de implementare vor trebui sa creasca semnificativ, chiar si in comparatie cu cifrele-record din 2022, care au fost impulsionate de criza energetica.
Implementarea energiei solare de acoperis va trebui sa atinga de o data si jumatate rata anuala record din 2022, situata la 22 GW (mai mult decat dubla fata de media din precedentii patru ani, care se ridica la numai 10 GW) pentru a indeplini obiectivele UE FF55 si RePowerEU. Utilizarea pompelor de caldura va trebui, de asemenea, sa creasca cu 12,5% pe an pana in 2030, pentru a ajunge la volumul propus de 54 de milioane de pompe de caldura pana in 2030 (fata de doar 15 milioane de pompe de caldura instalate la sfarsitul anului in 2021 si alte 2,5 milioane estimate pentru 2022). Cel mai dificil obstacol va fi reprezentat, in opinia celor de la McKinsey, de imbunatatirea izolatiei, pentru care Buildings Performance Institute Europe (BPIE) estimeaza ca va trebui aplicata la 3% din cladiri in fiecare an, inainte de 2030, pentru ca sectorul constructiilor sa contribuie la obiectivul curent al UE. Acest ritm este de 15 ori mai mare fata de media actuala.
Desi nu este imposibil de depasit, fiecare dintre obstacolele mentionate anterior face ca tranzitia atat de necesara sa fie destul de dificil de accelerat si finalizat. Planificarea atenta de catre partile interesate din ecosistem ar putea ajuta la o defalcare eficienta a acestor probleme. Mediul construit al UE este necesar sa implementeze o gama larga de schimbari pentru a indeplini obiectivele de decarbonizare. Lista de interventii potentiale include, dupa cum se mentiona anterior, instalarea de panouri solare pe acoperis, inlocuirea cazanelor pe gaz cu pompe de caldura, imbunatatirea termosistemelor de anvelopanta, extinderea utilizarii termostatelor inteligente si a sistemelor de management al energiei in cladire (BEMS), implementarea solutiilor moderne si eficiente de termoficare etc.
Expertii McKinsey considera ca cei mai importanti vectori sunt constituiti de
pompele de caldura, instalatiile solare pe acoperis si imbunatatirea izolatiei, acestea avand capacitatea de a reduce la maximum consumul energetic si a asigura accelerarea de care piata are nevoie. Rata reala de implementare a acestor parghii este inca foarte incerta, chiar daca factorii politici se declara deja in favoarea lor. In continuare, sunt prezentate trei scenarii care ilustreaza in mod explicit posibilitatile actuale.
Scenariul BAU presupune ca instalatiile din trei categorii mentionate anterior sa fie in continuare puse in opera in ritmul actual, din cauza incapacitatii pietei UE de a extinde lanturile de aprovizionare sau de a stimula proprietarii de case sa investeasca in modernizare. Scenariul FF55 porneste de la premisa ca rata de implementare se accelereaza suficient de mult pentru a indeplini obiectivele FF55 si RePowerEU. In fine, scenariul BA se concentreaza asupra unor parghii mai rentabile si in acelasi timp mai fezabile, ceea se ce traduce prin cresterea ritmului de instalare a pompelor de caldura cu 25% pe an (in comparatie cu 12,5% pentru calea FF55) si montajul de doua ori mai rapid al panourilor solare fata de scenariul anterior. In plus, imbunatatirile gradului de termoizolare a anvelopantelor creste la 1% pe an fata de 3% in scenariul FF55. Practic, in aceasta din urma variata ar putea fi obtinute economii mai mari de energie si reduceri ale emisiilor de dioxid de carbon decat in cazul FF55 la acelasi cost, gratie accentul sporit pus pe pompele de caldura si instalatiile solare. Cu toate acestea, imbunatatirea termoizolatiei nu poate fi evitata complet, fiind esentiala nu doar pentru economia de energie, ci si pentru a asigura functionarea eficienta a celorlalte instalatii.
Implementarea scenariilor FF55 sau BA va necesita extinderea semnificativa a activitatii, implicand instalarea a pana la 103 milioane de echipamente in intreaga UE, intre 2023 si 2030. Aceasta crestere ar putea deschide un spatiu interesant de oportunitati pentru crearea de noi industrii si stabilire a unor lanturi de aprovizionare in regiune. Desi tranzitia catre atingerea obiectivelor UE de emisii nule de dioxid de carbon ar putea duce la o mai mare mobilitate a lucratorilor, aceste schimbari ar putea oferi, de asemenea, o oportunitate de recalificare a angajatilor actual si de creare de locuri de munca pentru mii de oameni. Practic, la momentul actual au fost identificate trei oportunitati de afaceri: productia si asamblarea componentelor, servicii de distributie si instalare, precum si furnizarea de solutii de finantare si eficienta energetica. Fiecare dintre cele mentionate anterior nu ofera doar beneficii materiale celor care le acceseaza, dar au rolul major de a accelera tranzitia.
Productia adecvata si asamblarea finala a componentelor vor fi necesare pentru a satisface cererea anticipata de panouri solare si pompe de caldura in UE. Pe scurt, este vorba despre sansa de a crea afaceri noi, in conditii de respectare stricta a exigentelor cu privire la amprenta nula de carbon, care sa aiba sediul in UE si, in acelasi timp, sa poata ajuta la securizarea lanturilor de aprovizionare si la asigurarea rapida a tranzitiei, prin crearea a aproximativ 429.000 de locuri de munca. Provocarile reale sunt constituite de modul in care pot fi maximizate de succes, de felul in care aceste intreprinderi pot deveni competitive din punct de vedere al costurilor, de capacitatea lor de a concura la nivel global si de posibilitatea de identificare a modalitatilor noi de a incuraja consumatorii si alte intreprinderi sa adopte produsele respective.
Energia solara reprezinta o oportunitate uriasa pentru piata UE de a dezvolta productia interna. In prezent, majoritatea componentelor panourilor solare vandute pe continent provin din China (98% din componente, cadre si celule, 83% din componentele modulului si 50% din materialul activ), din fericire invertoarele fiind produse deja integral in Europa. Unele prognoze sugereaza ca, pana in 2025, China va produce 95% intreaga cantitate de siliciu policristalin, lingouri intermediare si substraturi pentru siliciu la nivel global. O capacitate suplimentara de 50 GW de energie ar putea fi adaugata pe piata UE cu o investitie cuprinsa intre 5 miliarde euro si 25 miliarde euro (echivalentul a maximum 36 milioane panouri pe an) pentru a satisface noua cerere prognozata de energie solara. Cu toate acestea, un aspect important pentru industria de profil este daca ea poate fi competitiva in raport cu alti furnizori globali. Analiza McKinsey sugereaza ca productia de energie solara din UE ar putea fi atinge aceasta performanta (prin obtinerea unui cost al energiei de 0,3 euro pe MWh) daca anumite conditii ar fi indeplinite – si anume: atingerea economiilor de scara, prin obtinerea unei capacitati de minimum 5 - 7 GW anual a site-urilor integrate, respectiv asigurarea unor schimbari mai ample ale ecosistemului (de exemplu, acces constant la energie verde cu costuri reduse si productivitate imbunatatita prin automatizarea proceselor). Indeplinirea conditiilor respective pana in 2030 ar putea genera beneficii suplimentare in absorbtie, deoarece cu cat energia solara este mai ieftina pentru gospodarii, cu atat este mai probabila adoptarea sa in gospodarii.
Pompele de caldura ofera o alta oportunitate de a construi capacitatea de productie energetica pe piata UE. Completarea cererii din regiune ar insemna montajul a 7,9 milioane de pompe de caldura (de aer-apa si sol-apa) pe an, din 2023 pana in 2030, crescand la 15 milioane de unitati numarul pompelor care urmeaza sa fie instalate in 2030 (peste 50% folosind apa ca suport al agentului termic). Pentru aceasta ar fi nevoie de 132 de noi fabrici de asamblare a sistemelor, fiecare producand 100.000 de pompe de caldura anual. Mai departe, referitor la lantul de aprovizionare, dependenta de sursele externe de componente ar putea fi redusa prin introducerea productiei de componente in interiorul UE, ceea ce ar duce la dezvoltarea unei industrii cu venituri o cifra de afaceri de 57 de miliarde euro pana in 2030, avand in vedere costurile actuale ale pieselor respective. La fel ca in cazul energiei solare, sectorul ar putea sa-si imbunatateasca productivitatea si eficienta, pentru a reduce pretul final ce urmeaza sa fie platit de utilizatori.
Dincolo de aceste intreprinderi de productie, va fi probabil necesara o majorare a capacitatii de fabricarea a materialelor izolatoare si a sistemelor ETICS.
In ceea ce priveste serviciile de distributie si instalare, pe piata UE oferta curenta nu este inca suficienta pentru a profita de noile oportunitati. In regiune se manifesta o lipsa acuta de personal calificat pentru a instala sistemele de termoizolatie, pompele de caldura sau panourile solare in ritmul prognozat, fiind necesara instruirea a peste 1,6 milioane de angajati. Afacerile la scara pentru furnizarea acestor servicii prezinta o oportunitate semnificativa de captare a valorii, estimata la un nivel de peste 300 de miliarde euro, pana in 2030.
Forta de munca specializata in executia de lucrari de imbunatatire a izolatiei ar trebui sa creasca semnificativ in UE, avand in vedere faptul ca 7,3 milioane de cladiri vor necesita anual lucrari moderate (de exemplu, de izolare a fatadelor sau acoperisurilor), iar 2,4 milioane de imobile vor avea nevoie de lucrari semnificative in acest sens. Acestea din urma vor implica lucratori mai instruiti, daca se are in vedere faptul ca o echipa de trei meseriasi cu norma intreaga are nevoie de patru pana la sase saptamani pentru a finaliza o renovare completa (ferestre, pereti, acoperis si subsol) a unei case cu o arie de 100 mp. De asemenea, vor fi necesari foarte multi tehnicieni in pompe de caldura ca sa instaleze 63 de milioane de echipamente noi pana in 2030. Deoarece acesta este un proces destul de complex, cei 219.000 de tehnicieni noi necesari vor avea nevoie de o instruire speciala, care va costa in medie 68 de milioane euro anual, sub forma unor taxe de formare, ducand la un cuantum al cheltuielilor totale de 613 milioane euro pana in 2030. In fine, instalatiile solare montate pe acoperis la aproximativ 3,2 milioane de cladiri pe an vor necesita integrarea a aproximativ 280.000 de lucratori (forta de munca existenta cifrandu-se la numai de 76.000 de specialisti).
Asumarea voluntara din partea utilizatorilor finali – atat consumatori, cat si companii – reprezinta un potential obstacol pentru fiecare dintre parghiile descrise anterior. Noile servicii de consiliere si finantare ar putea reprezenta o solutie de deblocare, pentru a grabi adoptarea acestor masuri si a crea valoare noua pentru afacerile care ofera serviciile in cauza. Finantarea ecologica reprezinta, de asemenea, o oportunitate. Bancile comerciale si alti creditori ar putea capta noi oportunitati de afaceri, sprijinind in acelasi timp tranzitia mediului construit. Acest lucru ar putea fi realizat prin credite ipotecare, imprumuturi speciale sau chiar modele de leasing si abonament (de exemplu, o banca si un instalator de panouri solare s-ar putea asocia pentru a oferi instalarea plus utilizarea panourilor la o rata lunara stabilita). Bancile isi pot folosi aplicatiile existente – ce presupun o implicare ridicata si de inalta frecventa a clientilor – pentru a asigura o interactiune eficienta. Acest lucru ar permite institutiilor bancare sa-si sustina bazele mari de clienti. Analistii McKinsey sugereaza ca piata de finantare ecologica ar putea depasi 300 de miliarde de euro pe an in 2030.
Pe langa finantare, companiile au posibilitatea de a oferi alte servicii cu valoare adaugata mare, pentru a-i ajuta pe beneficiari sa planifice cele mai eficiente modalitati de implementare a tehnologiilor in casele proprii. Serviciile suplimentare ar putea educa consumatorii cu privire la beneficiile actiunii si ar putea sustine adoptarea pachetelor de finantare ecologica. De obicei, aceste companii vor beneficia de o combinatie optima de capacitati de inginerie, termodinamica si expertiza financiara pentru a ajuta consumatorii sa calculeze cele mai eficiente solutii energetice de adoptat.
Accelerarea tranzitiei poate oferi avantaje semnificative dincolo de dezvoltarea afacerilor si crearea de locuri de munca. Un beneficiu critic ar putea fi reducerea costurilor energetice ale gospodariei. Analizele sugereaza ca fiecare parghie ar putea reduce in mod independent costul energiei unei gospodarii cu pana la 30% - 40%. Este probabil ca atractivitatea investitiilor (masurata prin perioada de amortizare) sa creasca deoarece industriile UE se extind si reduc costurile de productie si instalare. Perioadele de rambursare a pompelor de caldura ar putea scadea de la 12 - 17 ani cat era in 2022, la 9 – 10 ani in 2030, in cazul energiei solare scaderile fiind de la 8 - 12 ani in 2022, la 5 – 9 ani in 2030.30 Aceste perioade de rambursare ar putea scadea si mai mult ca urmare a reducerii costurilor cu electricitatea, pe masura ce sistemul energetic se decarbonizeaza si se descentralizeaza, ceea ce va duce la scaderea costurilor la orele de varf. In ceea ce priveste consumul de gaze naturale, acesta se va diminua datorita trecerii la pompe de caldura si izolatiei imbunatatite. De asemenea, un aport important va fi si cel dat de ponderea mai mare a energiei fotovoltaice in mixul energetic. Analiza McKinsey sugereaza ca aceasta cale, denumita in mod simbolic ”Bold Ambition” ar putea reduce cererea totala de energie din partea gospodariilor cu pana la 24%. Totodata, expertii nord-americani mai sugereaza ca implementarea celor trei parghii descrise anterior ar putea reduce emisiile unei gospodarii individuale cu pana la 75%.
Revenind la piata muncii, tranzitia energetica a UE este probabil sa duca la schimbari masive pentru lucratorii din industriile pe baza de fosile, ceea ce constituie o perspectiva sumbra si generatoare de dificultati pentru toti specialistii afectati. Statele membre ale UE ar putea sprijini recalificarea si perfectionarea acestora pentru a-i ajuta sa-si pastreze locurile de munca sau sa obtina altele noi. Ar fi o situatie reala de castig reciproc, deoarece lucratorii ar putea sa-si aduca experienta valoroasa intr-o noua industrie si, in schimb, sa gaseasca locuri de munca sigure, de inalta calitate, care sa ajute la accelerarea tranzitiei la energia verde. Cei de la McKinsey estimeaza ca 2 milioane de noi lucratori vor fi probabil necesari pentru a depasi deficitul de muncitori calificati si pentru a umple golurile din lanturile de aprovizionare. Analiza preliminara sugereaza ca noile intreprinderi ar forma specialisti (inclusiv cei cu experienta anterioara in energie solara) si implementa modalitati eficiente de lucru (de exemplu, centralizarea functiilor comune si dezvoltarea capacitatilor pentru managerii din prima linie), ceea ce ar putea creste productivitatea cu 40% - 50%. Sunt definite, de asemenea, oportunitati suplimentare de eficienta daca intreprinderile ar putea crea echipe cu competente multiple, pentru a finaliza toate sau majoritatea elementelor unei actualizari energetice (de exemplu, au echipe formate din electrician, instalator, tehnician HVAC, dulgher si instalator de izolatie). Acest lucru ar putea creste viteza de desfasurare si ar putea reduce intarzierile din cauza dificultatilor de coordonare a profesionistilor.
Statele membre ale UE trebuie sa analizeze cu maxima responsabilitate modul de construire a noilor mecanisme de stimulare, pentru a sprijini extinderea lanturilor de aprovizionare critice si pentru a ajuta tehnologiile sa atinga un cost suficient de scazut, pentru a fi competitive si a atrage atat consumatorii, cat si companiile. Exemple de sprijin financiar potential experimentate in alte regiuni de pe mapamond includ subventii directe, rate reduse ale dobanzilor la imprumuturi si stimulente fiscale. In plus, factorii de decizie ar putea lua in considerare modul de stabilire a tarifelor de emisii de carbon pe componente si sa includa criterii non-pret in achizitiile publice licitatii, cum ar fi caracteristicile de mediu, social si administrare (ESG).
Noile mecanisme de finantare, cum ar fi cea ecologica, precum si cresterea contributiei din directia capitalului privat ar putea contribui la incurajarea clientilor sa investeasca in oportunitati de economisire a energiei si la finantarea cresterii necesare pentru realizarea acestor schimbari. Aceasta constituie o modalitate esentiala de a sprijini investitiile necesare intre perioada actuala si 2030, pentru a obtine avantajele unuia dintre scenariile FF55 sau BA.
Bancile comerciale si alti furnizori de servicii de finantare ar putea dezvolta oferte noi, pentru a sprijini proprietarii de case care doresc sa investeasca in renovarea locuintelor proprii. De exemplu, in Marea Britanie, anumite banci si IFN-uri au anuntat un parteneriat pentru a oferi clientilor facilitati in cazul creditelor pentru imbunatatirea energetica a locuintelor de eficienta energetica. Prima schema va ajuta gospodariile sa treaca la pompe de caldura cu sursa de aer (aer-apa), la un cost redus, printr-un cashback de 1.000 de lire sterline si se adreseaza beneficiarilor care folosesc imprumuturi ipotecare pentru a finanta schimbarea. Pe langa lansarea de noi pachete de finantare, institutiile bancare ar putea asocia imprumuturile cu sisteme de consiliere in materie de eficienta energetica, pentru a oferi clientilor sprijin suplimentar. In acelasi timp, capitalul privat ar putea sa se coordoneze si sa se autoeduce pentru a putea sprijini si finanta in mod eficient noile afaceri construite in aceasta tranzitie.
Pregatirea retelei energetice actuale pentru schimbarile mari ale cererii care vor urma va asigura ca aceste parghii se desfasoara in mod eficient, iar proprietarii de case profita pe deplin de beneficiile instalatiilor (de exemplu, fiind capabili sa maximizeze puterea livrata inapoi la retea de panourile fotovoltaice instalate pe acoperis). Infrastructura de transport si distributie va necesita probabil investitii semnificative din partea operatorilor pentru a gestiona cresterea cererii de energie si schimbarile structurale in retea (de exemplu, conectarea instalatiilor solare si majorarea cererii de energie electrica a gospodariilor determinate de adoptarea pompelor de caldura). Se estimeaza ca investitia medie anuala in UE va creste cu 50% - 70%, pana la aproximativ 32 de miliarde euro pe an in urmatoarea jumatate de deceniu.
O planificare atenta poate ajuta la minimizarea potentialelor costuri de mediu si de carbon aferente valorificarii acestor oportunitati. Accelerarea capacitatii de productie ar putea creste semnificativ emisiile si ar putea anula castigurile obtinute din decarbonizarea sectorului constructiilor. In plus, cazanele pe gaz si alte deseuri rezultate in urma proceselor de renovare vor trebui reciclate si eliminate in mod corespunzator, pentru a maximiza circularitatea procesului. Pentru a gestiona aceste probleme potentiale, intregul ecosistem s-ar putea coordona pentru a optimiza utilizarea materialelor si a urmari amprenta de carbon a noilor sisteme.
Un domeniu critic este reprezentat materialele de izolatie, care pot avea emisii mari de dioxid de carbon in timpul productiei (asa-numitul carbon incorporat) si de aceea se impune extinderea procesele de fabricatie cu emisii nule.
Provocarile pot parea imense pentru mediul construit, pe masura ce UE trece la nivelul emisiilor nule de carbon si face eforturi de combatere a crizei energetice. Cu toate acestea, prin desfasurarea celor trei parghii principale mentionate anterior si a celor cinci catalizatori-cheie, tranzitia energetica critica ar putea fi asigurata, iar cele mai grave efecte ale crizei energetice ar putea fi atenuate. Exploatarea acestor oportunitati de afaceri in mediul construit ar permite UE sa construiasca industrii-lider la nivel mondial pe diverse lanturi critice de aprovizionare. Pentru informatii suplimentare, click aici