Directiva privind raportarea publica pentru fiecare tara in parte (CbCR), ce vizeaza sporirea transparentei fiscale a grupurilor multinationale, a fost adoptata dupa mai bine de cinci ani de la prima propunere a Comisiei Europene, sustine PwC Romania. Directiva a intrat in vigoare pe 21 decembrie 2021 si se adreseaza, in prima faza, doar grupurilor multinationale cu venituri consolidate de cel putin 750 de milioane euro, pentru ultimele doua exercitii financiare consecutive, a caror companie mama este stabilita in UE, si grupurilor a caror companie mama este stabilita in afara UE, insa are filiale sau sucursale medii sau mari conform unor criterii definite la nivelul UE.Transpunerea directivei in legislatia nationala a fiecarui stat membru UE va trebui sa aiba loc cel tarziu la data de 22 iunie 2023, iar prevederile vor deveni aplicabile incepand cu cel tarziu 22 iunie 2024. Astfel, primul an fiscal de raportare publica va fi 2025, cu termen limita de depunere 31 decembrie 2026 (presupunand anul fiscal ca fiind cel calendaristic).
Care e scopul expunerii publice a informatiilor continute in rapoartele CbCR?
Scopul directivei privind raportarea publica CbCR nu este doar de a introduce un nou instrument de transparenta fiscala privind impozitul pe profit al multinationalelor, ci si de a spori atentia publicului asupra unor informatii ce pana recent ajungeau in lumina reflectoarelor doar in cazuri extreme, de regula cu caracter litigios.
Acest obiectiv si presupusele sale beneficii sunt mentionate foarte clar in preambulul propunerii directivei privind raportarea publica CbCR: „este necesar sa se intensifice controlul public al impozitelor pe profit suportate de intreprinderile multinationale care desfasoara activitati in Uniune”; „este necesar sa se promoveze o dezbatere publica mai bine informata in ceea ce priveste, in special, nivelul de conformitate fiscala al anumitor intreprinderi multinationale active in Uniune si impactul conformitatii fiscale asupra economiei reale”; „va contribui la recastigarea increderii cetatenilor Uniunii in corectitudinea sistemelor fiscale nationale”; ”companiile vor beneficia de relatii mai bune cu partile interesate, ceea ce va duce la o mai mare stabilitate, impreuna cu un acces mai usor la finantare, datorita unui profil de risc mai clar si a unei reputatii sporite”.
In esenta, demersul UE este de a creste transparenta fiscala, ca mecanism important pentru buna functionare a pietei interne. Aceasta directiva va cere companiilor multinationale sa raporteze unde isi realizeaza profiturile si unde isi platesc impozitul, ceea ce este mai important ca niciodata pentru a asigura o redresare economica echitabila din criza pandemica actuala. De asemenea, din perspectiva administratiilor fiscale, acest demers vine sa completeze lista initiativelor menite sa contribuie la diminuarea actiunilor care au ca finalitate evitarea platii impozitelor si taxelor.
Cand, unde si de catre cine trebuie depus raportul CbC?
Directiva vizeaza, atat grupurile a caror companie mama este stabilita in UE, cat si grupurile a caror companie mama este stabilita in afara UE, insa are filiale sau sucursale medii sau mari conform cifrei de afaceri in UE (obligatia de raportare revine filialelor din UE sau sucursalelor grupului).
In acelasi timp, sunt exceptate de la raportarea publica CbCR companiile din sectorul bancar ce sunt deja supuse raportarii publice in temeiul Directivei 2013/36/UE.
Raportul anual va trebui sa fie disponibil pe website-ul entitatii care face obiectul obligatiei de raportare. Odata publicat, raportul va ramane accesibil publicului pentru o perioada minima de cinci ani consecutivi.
Este posibila amanarea publicarii informatiilor financiare?
Directiva cu privire la raportarea publica pentru fiecare tara (“CbCR”) starneste anumite intrebari cu privire la impactul asupra confidentialitatii datelor comerciale strategice si la riscul unei interpretari eronate a anumitor agregari fiscale. In acest sens, raman puse in vedere anumite clauze de salvgardare, precum amanarea unei publicari a informatiilor financiare ce ar putea cauza prejudiciu comercial semnificativ, pentru o perioada de cel mult 5 ani, cu prezentarea in prealabil a unor dovezi ce sustin faptul ca ar putea cauza prejudiciu comercial.
Care este impactul directivei asupra companiilor?
Directiva UE cu privire la un CbCR public reprezinta un pas semnificativ in ceea ce priveste transparenta fiscala a multinationalelor ce isi desfasoara activitatea pe teritoriul UE, adaugandu-se solicitarilor tot mai dese ale investitorilor si a publicului larg cu privire la raportarea publica a impozitelor intreprinderilor.
De aceea, pentru companii este importanta evaluarea progresului transpunerii directivei in legislatia nationala a fiecarui stat membru UE cat si impactului directivei asupra activitatilor desfasurate de acestea.
Totodata, impactul va fi evaluat si de catre Comisia Europeana pana la data de 22 iunie 2027, iar aceasta revizuire va examina in special daca este oportun sa fie extinsa obligativitatea de raportare si la companiile mai mici.
De ce CbCR public nu este o simpla cerinta de raportare suplimentara?
La prima vedere, pare ca grupurile multinationale (inclusiv cele prezente local) vor trebui sa adauge inca un proiect pe lista lor tot mai mare de proiecte de conformare fiscala.
Cu toate acestea, aceste noi cerinte de raportare nu vor furniza nicio informatie suplimentara autoritatilor fiscale, asa ca pare greu de vazut cum vor exista beneficii de crestere a veniturilor la nivelul guvernelor statelor membre.
Partea nevazuta este insa ca publicarea de informatii precum veniturile realizate, numarul de angajati, precum si cuantumul impozitelor platite in fiecare stat UE poate crea un prejudiciu serios de imagine. Aceste date urmeaza a fi supuse atentiei opiniei publice, intr-un proces fara judecator, juriu sau drept la aparare.
In consecinta, recomandarea noastra ar fi ca grupurile multinationale ca intreg, dar si filialele lor din Romania sa puna la punct o strategie coerenta de comunicare in jurul taxelor platite.
