Influenta negativa a dezvoltarii economice asupra mediului inconjurator este un fapt recunoscut de multa vreme. Pe fondul multiplelor provocari generate de necesitatea protejarii mediului, guvernele se confrunta acum cu o presiune tot mai mare de a identifica noi modalitati de diminuare a impactului activitatilor antropice asupra mediului, fara a afecta insa cresterea economica. Este de la sine inteles ca influenta acestor masuri se va reflecta asupra activitatii producatorilor.Materialele plastice au devenit o preocupare majora si o prioritate pentru Uniunea Europeana (UE), avand in vedere ca se produc din ce in ce mai multe produse din plastic. De exemplu, in 2016 au fost produse aproximativ 60 milioane de tone plastic la nivelul UE, potrivit Plastics Europe, de 20 de ori mai mult decat in anii ’60. Din cantitatea totala, aproape 40% consta in ambalaje din plastic. Este important de mentionat ca aceste valori nu includ si fibrele din PET, ceea ce ar presupune o majorare semnificativa a cantitatilor finale.
Desi rata de reciclare a ambalajelor din plastic a crescut la nivelul intregii Uniuni Europene, la aproape 41% in 2016, trebuie sa tinem cont ca productia de plastic creste si ea intr-un ritm alarmant.
In acest context, taxele de mediu joaca un rol important si reprezinta un instrument util in cresterea gradului de constientizare in randul companiilor, dar si al populatiei, care trebuie sa tina seama de impactul asupra mediului si, de asemenea, sa inteleaga cum se traduc in costuri activitatile sau comportamentele lor.
Drept urmare, in multe tari, nivelul taxelor percepute tuturor companiilor care plaseaza ambalaje pe piata nationala este destul de ridicat. Aceste tipuri de taxe fac sa creasca pretul produselor finite, dar reprezinta si un stimulent pentru:
- Cresterea performantelor in materie de inovare: companiile trebuie sa dezvolte noi tipuri de ambalaje, produse din materiale mai rezistente, care pot fi reparate mai usor si care pot fi reutilizate. Un beneficiu suplimentar al folosirii ambalajelor reutilizabile este faptul ca taxele de mediu se platesc o singura data, si nu la fiecare introducere pe piata a ambalajului respectiv;
- Optimizarea modului in care sunt ambalate marfurile, precum si optimizarea formei ambalajului, astfel incat consumul de materiale/materii prime sa fie redus;
- Incurajarea companiilor sa conceapa si sa utilizeze ambalaje din plastic care sa fie mai usor de reciclat, astfel incat sa se promoveze dezvoltarea de ambalaje mai durabile;
- Imbunatatirea colectarii separate a deseurilor pentru a asigura o mai buna calitate a resurselor utilizate in industria de reciclare.
Astfel, se remarca tendinta de adoptare cat mai larga a conceptului de economie circulara, in care se pune un accent major pe reutilizarea si reciclarea produselor si a materialelor, in detrimentul eliminarii acestora. Avand in vedere acest lucru, dar si faptul ca pana in 2030 toate ambalajele din plastic plasate pe piata UE trebuie sa fie reutilizabile sau reciclabile, acesta este cel mai potrivit moment pentru companii sa inceapa sa inoveze cu adevarat, sa isi regandeasca strategia, iar protectia mediului sa reprezinte unul dintre pilonii principali in tranzitia catre un model de business sustenabil.
Putem remarca si in randul societatilor din Romania un interes in crestere fata de diverse solutii adaptate la cerintele economiei circulare. Un exemplu ar fi logistica inversa prin care societatile pot adopta, de pilda, politici de returnare care sa permita consumatorilor sa se debaraseze de produsele vechi, atunci cand achizitioneaza altele noi. In acest fel, se pot reutiliza sau recicla atat materialele continute in produs, cat si ambalajele acestora, dupa ce durata de utilizare a produsului s-a incheiat. Totodata, acest demers ar putea oferi si optiunea ca nu doar produsele uzate, ci si piesele de schimb sau componentele sa poata fi returnate, pentru a merge catre remanufacturare, reparare sau reciclare, in functie de cea mai potrivita solutie.
O alta oportunitate este legata de inlocuirea materialelor din plastic de unica folosinta, data fiind adoptarea de catre Parlamentul European a Directivei privind produsele din plastic de unica folosinta. In acest context, pana in 2021 vor fi interzise farfuriile, tacamurile de unica folosinta, paiele pentru bauturi, betisoarele pentru urechi si altele. Prin urmare, companiile nu au stat prea mult pe ganduri si au inceput sa vina cu alternative la ambalajele traditionale din plastic, cum ar fi cele fabricate din amidon de porumb sau din trestie de zahar.
Este adevarat ca, pe termen scurt, tranzitia catre un model de business sustenabil poate parea mai putin profitabila. Pe termen lung insa, studiile economice au demonstrat ca sustenabilitatea va determina o crestere a eficientei proceselor, ce se va traduce ulterior printr-o reducere de costuri. In plus, orientarea catre aceste noi solutii vine si cu beneficii privind reducerea poluarii, mai putine deseuri generate si un impact pozitiv asupra vietii omului si asupra mediului. Totodata, este important de mentionat si faptul ca aceste eforturi ar putea fi finantate prin fondurile de cercetare ale UE.
Asadar, putem afirma ca taxele de mediu pot avea un rol pozitiv in incurajarea companiilor, organizatiilor, dar si a consumatorilor finali sa isi schimbe comportamentul. Astfel, acestea pot reprezenta nu numai un instrument de taxare, ci si o parghie economica cu un rol semnificativ in solutionarea problemelor de mediu si in reducerea impactului negativ asupra mediului inconjurator.
