Un interviu recent acordat jurnalistului George Buhnici a atins printre altele si subiectul criptomonedelor. Cu acest prilej, explicatiile mele legate de motivul pentru care criptomonedele sunt de fapt criptoactive speculative, in care oricine poate investi cu conditia sa stie ce face, au declansat un sir de mesaje critice din partea apostolilor criptomonedelor care au urmarit interviul.Am sa perseverez. Cred ca marea eroare pe care o fac toti acesti entuziasti ai revolutiei digitale pe care o traversam este faptul ca privesc aceasta clasa de active ca pe o noua aplicatie tehnologica, un nou app, care va incepe sa ia din ce in ce mai multe like-uri, sfarsind prin a fi “descarcata” de din ce in ce mai multa lume. Ei ignora faptul ca criptomonedele nu pot trece de la statutul de criptoactiv speculativ la cel de “moneda consacrata” fara asigurarea faptului ca ele au o functie, o ratiune economica de existenta.
Haideti sa ne imaginam ca, in criza din 2008, am fi avut doar criptomonede in circulatie. Asta ar fi insemnat ca procesul de “relaxare cantitativa” nu ar fi existat. Cu alte cuvinte, blocarea totala a sistemului financiar si efectul de domino asociat nu ar fi putut fi contracarate de tiparirea de moneda cu care au venit bancile centrale pentru a impiedica un crah financiar. Economia globala s-ar fi prabusit, tensiunile sociale ar fi explodat si lumea s-ar fi intors cateva decenii in urma. Managementul masei monetare este un element critic al administrarii crizelor, iar criptomonedele nu permit asa ceva.
E adevarat, tocmai aceasta calitate, imposibilitatea de a fi “tiparite”, le face astazi atat de atractive pentru unii. Dar realitatea este ca, fara acest instrument la indemana bancilor centrale, economiile ar fi suferit in 2008 si in 2020 niste socuri de o violenta cum rar s-a mai vazut in istoria omenirii. Au exagerat bancile centrale cu relaxarea cantitativa? Au devenit prizonierele ei? Au dus la cresterea polarizarii sociale? Probabil ca raspunsul este “da”, insa aceasta este o alta discutie, care nu justifica renuntarea la acest buton de catapultare in caz de criza pe care il reprezinta o politica monetara flexibila.
Un alt impediment major al consacrarii criptoactivelor ca monede este tocmai propriul succes, asteptarea utilizatorilor legata de evolutia lor speculativ-fulminanta. Haideti sa ne imaginam ca aveti in buzunar 100 de lei si va asteptati ca, in urmatoarele luni, cursul de schimb va scadea de la 5 lei la 2,5 lei. Cu alte cuvinte, va astepati ca, in curand, sa cumparati cu ei de doua ori mai multe bunuri din import decat in prezent. Ati mai cupara astazi ceva cu ei sau ati prefera sa va amanati achizitiile pentru a profita de valoarea exploziva a leului?
Aceasta reactie psihologica, prezenta altminteri si in mediile deflationiste, se aplica si in cazul criptomonedelor. Daca ai 1 bitcoin si te astepti la o crestere spectaculoasa a valorii sale, de ce l-ai mai folosi astazi pentru a-ti cumpara o masina foarte buna, cand ai putea peste un an, conform asteptarilor, sa iti achizitionezi o masina si o garsoniera. Or aceasta reactie de neutilizare a criptomonedelor in asteptarea unei puteri de cumparare mult mai mari le face ca practic sa nu fie utilizate ca monede, ci trezaurizate. O moneda care nu circula nu e moneda.
Deciziile unor mari banci de a facilita tranzactiile cu criptomonede este privita ca o certificare a viitorului pe care aceste instrumente il au si servita ca argument de catre adeptii criptomonedelor. Nu este neaparat un argument valid si trebuie privit cu prudenta. Acele banci isi asuma doar rolul de intermediar pentru tranzactionarea instrumentele financiare care au cerere, pentru a o satisface.
Un exemplu cat se poate de ilustrativ a fost oferit de presedintele JP Morgan Jamie Dimon. “Eu personal consider ca bitcoin nu are nicio valoare. Nici sa fumezi nu cred ca e bine, dar nici nu e problema mea. Clientii nostri sunt adulti, au opinii diferite si asta sta la baza functionarii pietelor”, a explicat Dimon. Motiv pentru care banca JP Morgan intermediaza accesul clientilor sai la fonduri bazate pe criptoactive, chiar daca presedintele sau considera ca nu au nicio valoare.
In al patrulea rand, nu trebuie neglijat faptul ca utilizarea criptomonedelor ca instrumente de plata in economia subterana a creat probabil o bula care va fi sparta odata cu reglementarea tranzactionarii acestor active. Autoritatile de supraveghere, bancile centrale, care impun sistemelor financiare traditionale o sumedenie de prevederi pentru cunoasterea clientelei (know-your-customer) sau impotriva spalarii banilor, nu au cum sa inchida ochii la dezvoltarea unui sistem financiar paralel, care sa fie folosit de crima organizata sau organizatiile teroriste. Asa ceva este de neconceput si este doar o problema de timp pana cand reglementarea lui va fi impusa.
Ar putea fi momentul in care bula creata de migrarea banilor negri catre criptomonede s-ar putea sparge. Nemaifiind utile scopului ascunderii tranzactiilor ilegale, iesirea a importante sume de bani din criptoactive ar putea antrena o prabusire a valorii lor pe principiul scapa cine mai poate. Acesta este un element important care ma face sa privesc cu retinere considerarea criptomonedelor ca noul “aur”, care protejeaza la inflatie. Piata aurului nu are ce surprize sa mai ofere din perspectiva reglementarii. Pentru piata criptomonedelor insa ce e mai important de abia urmeaza sa vina. Iar China a facut deja primul pas.
Toate acestea ar trebui sa fie teme de gandire penru cei care iau in considerare investitia in astfel de active. Pana la urma, pietele financiare ofera niveluri de risc dupa gustul fiecaruia. Important este sa nu subestimati acest risc.
Articol semnat de Radu Craciun, Presedinte si Director General al BCR Pensii
