Patronatul Importatorilor de Forta de Munca (PIFM) fost infiintat in anul 2020 si este persoana juridica romana de drept privat, autonoma, fara scop lucrativ, apolitica, nonguvernamentala si nonprofit, care isi desfasoara activitatea in conformitate cu prevederile Legii nr. 62/2011 a dialogului social si a Statului propriu. Scopul organizatiei este de a sustine si apara interesele comune ale membrilor sai in relatiile cu autoritatile publice, cu sindicatele, precum si cu alte persoane fizice si juridice, pe plan national si international. Patronatul urmareste dezvoltarea si promovarea serviciilor de import de forta de munca, precum si recunoasterea importantei reglementarii acestui domeniu, aparand interesele generale ale membrilor. In continuare, Romulus Badea, vicepresedinte al PIFM, se refera in mod detaliat la problematica importului de forta de munca si la perspectivele acestui proces.
- Cum a evoluat piata muncii in 2023, din punct de vedere al importului? A fost suficient contingentul de lucratori straini aprobat pentru acest an? Ce contingent considerati necesar pentru asigurarea fortei de munca pe piata locala?
- Piata fortei de munca a fost in continuare caracterizata de deficitul din ce in ce mai mare al ofertei. Numarul ridicat de someri si asistati sociali inregistrati este in contrast cu cererea angajatorilor. Exodul romanilor in Vest nu a incetat, desi nu mai este la nivelul din 2020. Un nou fenomen care se evidentiaza tot mai clar este lipsa de dorinta a tinerilor de a munci. Eurostat arata ca 19,8% dintre tinerii romani cu varste cuprinse intre 19 si 24 de ani sunt NEET (No Employment, Education or Training). Aceasta lipsa de interes manifestata de forta de munca locala a fost partial compensata prin recrutarea din tari din afara UE. Contingentul in 2023 este de 100.000 de persoane si va fi suficient pentru acest an doar din cauza incetinirii ritmului de procesare a cererilor de catre autoritatile romane. Necesarul imediat de forta de munca depaseste numarul de 100.000, insa este clar ca limitele recrutarilor din strainatate sunt impuse de capacitatea autoritatilor de a procesa acest fenomen. Cu toate acestea, autoritatile romane isi propun sa faca un efort si avanseaza numarul de 140.000 de avize noi de munca pentru 2024.
- Care sunt domeniile care au importat cea mai multa forta de munca in 2023? Cati lucratori straini sunt angajati in domeniul constructiilor, in acest moment?
- Domeniul constructiilor este lider in atragerea de forta de munca din afara UE. Numerele prezentate cu diverse ocazii de catre autoritatile romane indica peste 22.000 de muncitori straini in sectorul respectiv, pe locurile urmatoare fiind industria prelucratoare si HORECA.
- Cum vedeti piata fortei de munca din constructii, la finalul anului 2023? Ce impact credeti ca vor avea masurile fiscale asupra acestui domeniu si care sunt cele mai mari probleme in acest moment?
- Domeniul constructiilor trece printr-un moment foarte dificil la final de an. Eliminarea facilitatilor fiscale si cresterea salariului minim pentru a acoperi costurile fiscale suplimentare au pus presiune asupra angajatorilor din bransa. Masurile financiare luate de Guvern in incercarea de echilibra bugetul statului a dus la cresterea arieratelor, punand si mai multa presiune financiara. Sunt convinsa ca sunt multe firme care pun sub semnul intrebarii iesirea din iarna.
- Care sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta piata importatorilor de forta de munca din Romania?
- Cele mai mari dificultati vin din doua directii. Prima, cu impact major, este constituita de procesul greoi prevazut de legislatia specifica. Avand in vedere ca recrutarea si angajarea din strainatate este o solutie foarte des aplicata, autoritatile ar trebui sa vina cu proceduri suple, rapide, sa digitalizeze institutiile implicate, astfel incat timpul de procesare sa fie redus la termene rezonabile. In prezent, timpul necesar pentru aducerea unui muncitor non-UE este intre 6 si 12 luni. Astfel de termene nu ajuta angajatorii romani si le creeaza probleme in planificarea productiei. Daca adaugam si a doua mare problema, respectiv incertitudinea generata de numarul mare de respingeri ale solicitarilor de viza din ultimele luni (intre 25% si 50%), atunci ne dam seama ca statul roman mai mult incurca decat ajuta angajatorii. Functionarii consulari ar trebui sa adopte masuri de verificare si intervievare a solicitantilor de viza de munca intr-un context personalizat. Multi dintre acesti candidati au trecut printr-un proces de selectie care a presupus interviuri directe si/sau probe practice si au fost selectati de catre un angajator care a calatorit la antipozi pentru aceasta selectie. Eforturile in cauza ar trebui recunoscute, consulatele noastre ar trebui sa dea mai mult credit profesionistilor implicati, de multe ori reprezentanti ai unor mari contribuabili sau ai unor agentii de recrutare cu mii de interviuri la activ.
- Ce obiective aveti stabilite, la nivel de patronat, pentru 2024 si 2025?
- PIFM doreste sa continue cele doua campanii de constientizare incepute in 2023. Prima se refera la educarea angajatorilor romani cu privire la recrutarea din afara UE. Este un domeniu de nisa, cu multe implicatii si sensibil din prisma lucrului cu oameni si nu cu marfuri sau echipamente. Recomandam companiilor sa aleaga cu mare grija un partener de incredere alaturi de care sa treaca prin acest proces. Agentiile de recrutare trebuie sa faca dovada personalului pregatit, a experientei si a bonitatii. Numai asa angajatorii romani se pot proteja in a nu fi atrasi in retelele de migratie ilegala. A doua campanie de constientizare se adreseaza muncitorilor straini. Dorim sa ii facem sa inteleaga importanta si beneficiile statutului de migrant legal in Romania - asigurare medicala, cazare si masa zilnica, precum si faptul ca pot calatori la lumina zilei. Daca inteleg acest lucru, atunci scad sansele de a fi atrasi de mirajul vestului, unde, de cele mai multe ori, ajung ilegal. De exemplu, din diverse informatii obtinute, intelegem ca un muncitor ilegal in constructii in Italia castiga 4-5 euro/ora. Ca sa castige 1.000 de euro trebuie sa lucreze ture lungi, cu multe ore suplimentare. Din banii acestia isi plateste mancarea, cazarea si, uneori, transportul. Din ce mai ramane poate trimite bani acasa. Daca se imbolnaveste, trebuie sa plateasca tot tratamentul. Prin comparatie, in Romania, la un volum similar de munca, poate trimite aproape toti banii acasa, la familie. Daca vom reusi sa transmitem in mod eficient acest mesaj, consideram ca riscul de fuga va scadea semnificativ.