ANALIZA: Importanta si rolul reglementarilor in constructii (II)

Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), continua sa reliefeze, in cea de-a doua parte a articolului „Importanta si rolul reglementarilor in constructii”, publicat la inceputul lunii martie a.c., o serie de aspecte privind rolul reglementarilor in constructii, precum si abordarea pe care ar trebui s-o aiba specialistii din bransa, prezentand astfel, in cele ce urmeaza, inca un subiect de stricta actualitate.

„Intrucat in prima parte a acestui articol, publicata la 6 martie a.c., este posibil sa fi creat o imagine incorecta, putin prea pretentioasa, de firma cu servicii exclusiviste, trebuie sa recunoastem ca marketingul ne obliga totusi sa ne incadram din punct de vedere al cerintelor pietei. Aceasta nu inseamna ca viziunea de perspectiva nu poate fi pastrata si nivelul calitatii nu ramane totdeauna prioritar. Tot amintind acest aspect, privind in ansamblu, ar fi incorect sa se spuna ca romanii nu isi doresc bunuri de calitate superioara. Ca exemplu, as arata cazul automobilelor Dacia. Dupa primele modele fabricate prin anii ‘60 in parteneriat cu producatorul francez Renault, s-a continuat pe cont propriu, reusindu-se de-a lungul timpului o transformare, e drept functionala (te puteai deplasa cu automobilul respectiv), insa cu un confort si o siguranta tot mai precare. Dupa cum se stie, in tot acest timp, autoturismele fostilor parteneri, pe pietele in care erau prezente, avansau permanent (instalatii de aer conditionat, sisteme air-bag etc.). Ca o paralela, activitatea de certificare energetica a plecat initial cu preturi evident exagerate, de cateva mii de lei (partial, din motive speculative, partial, datorita caracterului nou al activitatii), pentru ca actualmente sa se ajunga la preturi de zeci de ori mai mici. Fiindca exista totusi chiar si printre specialisti ideea ca inspectarea cladirii nu e chiar obligatorie (intrucat se folosesc, inclusiv pe plan autohton, programe de calcul ce permit «culegerea» dimensiunilor cladirii direct din desenul CAD), as aminti ca peste jumatate din cladirile certificate au prezentat modificari dimensionale grosiere - inlocuire a usilor cu ferestre sau ziduri ori modificarea ferestrelor (fie prin nerespectarea proiectului la momentul construirii, fie prin absenta acestuia) atat la imobile izolate, cat si in cazul apartamentelor; asupra altor modificari de detaliu ce pot duce insa la schimbari semnificative nu mai insist. Fiindca am amintit instalatiile, as remarca aspecte ignorate chiar si de multi specialisti, inclusiv de veritabili instalatori. Nu doresc transformarea acestei rubrici intr-una de prezentari stiintifice, insa doar plecand de la inventarierea corecta a instalatiei (cu parametrii tehnici si calculele aferente, dupa caz) si deja ar exista suficiente neconformitati cu schimbarea certificarii energetice. La aceasta se adauga recomandarile concrete pentru modernizarea si intretinerea cladirii, posibile doar in urma unei inspectari. Ca sa nu para o obsesie activitatea de certificare energetica - o invoc in primul rand datorita interesului ridicat fata de economisirea energiei -, dupa cum am mai spus, la fel de critica este situatia in care detalii importante de proiect, abordate in amanunt, par ignorate de toti cei implicati. Astfel, se reuseste ca niste produse uneori exceptionale calitativ si scumpe, dar prost utilizate si niste activitati dintre cele mai moderne si presupuse a fi un etalon al profesionalismului, printr-o aplicare superficiala, sa fie trimise undeva, asemenea fabricatiei Dacia candva, spre periferia industriei, avantajat nefiind nici beneficiarul final, nici specialistul, poate doar anumiti «descurcareti»”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Formuland succint o concluzie la aspectele expuse anterior, expertul incearca sa defineasca, de fapt, rolul real al specialistului in relatia cu investitorul. „Lasand la o parte disputele dintre diferiti specialisti, persoanele neavizate au cu siguranta tentatia de a crede ca, fiind vorba de o competitie in domeniul constructiilor, preturile scad, deci castigator este beneficiarul. Ca si in alte situatii, cum ar fi cazul unor produse alimentare indoielnice, existenta unora ieftine este insa departe de a fi in avantajul beneficiarului. Este cunoscut faptul ca produsele cele mai ieftine, fie ca e vorba de lentile de ochelari sau alimente, iar constructiile nu fac exceptie, au de regula un adaos comercial mai mare decat cele scumpe, iar asta nu se datoreaza «prostiei» consumatorului, ci spatiului de manevra de pe piata. Asa cum o lentila produsa cu un dolar poate fi comercializata cu doua sute, dar una produsa cu cincizeci de dolari nu poate fi comercializata cu zece mii USD, tot cam asa se intampla si in celelalte domenii. Caracteristica pietei locale de constructii nu este neaparat o calitate slaba (avem produse, instalatii extraordinare), ci neconcordanta intre adevarata valoare, costul si rezultatele obtinute, situatie care, abordata analitic, in limbaj profesional, tot in calitate scazuta se traduce, rolul cel mai important in acest caz fiind evident al specialistilor insarcinati sa vegheze la respectarea reglementarilor, in masura in care acestia sunt mandatati in acest sens de catre investitor”, avertizeaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Dupa cum afirma specialistul, „desi multi considera ca lipsa unor reglementari duce automat la o mai mare libertate care, la randul ei, ar trebui sa genereze o bunastare mai ridicata a beneficiarului final, a cetateanului obisnuit, oricare ar fi domeniul, in ultima vreme lucrurile par sa arate altceva”.

„Pe fondul unor descoperiri tehnice exceptionale din ultima vreme, intre care tehnologia informatiei are un rol determinant, este bine-stiut ca s-a creat posibilitatea unei productii de masa neimaginate altadata. Tehnic si chiar moral este cam greu sa impiedici un antreprenor sa produca oricat de mult doreste el si solicita beneficiarii sai. Nici nu poti impiedica un antreprenor occidental sa-si mute afacerea in China, de exemplu. Si nici n-ar fi productiv, fiecare dintre noi simtindu-se indreptatit sa aiba acces la toate bunurile existente. Doar cu putine secole in urma, unui cetatean medieval ii era interzis sa paraseasca domeniul, feuda pe care se afla, iar astazi tuturor - americani, romani ori chinezi - ni se pare firesc sa ne plimbam oriunde, cu folos sau doar din placere. Partea proasta apare insa atunci cand, datorita dimensiunii afacerii, unii antreprenori, persoane fizice ori grupuri financiare, incep sa-si permita actiuni contrare interesului beneficiarului lor si nu doar prin produsele livrate, ci prin extinderea afacerii si chiar prin impunerea de reglementari favorabile acestora, respectiv contrare concurentei. Nu-mi propun sa combat aici fenomene precum globalizarea, care are si partile ei bune (in copilarie ma mandream cu un trening fabricat in China), insa cel putin pot trage unele semnale de alarma, astfel incat anumite actiuni negative, ce ne pot afecta direct, sa fie pe cat posibil eliminate. Altfel spus, ar trebui evitat acel gen de tendinte la capatul carora, printr-un ciclu comercial urias, cu aparate electronice din China, legume de provenienta africana ori vinuri sud-americane, libertatea si capacitatea de influenta a comerciantului par sa nu aiba rival. Asa se face ca, pe fondul unei dezorientari a cetateanului, cauzate tocmai de nivelul urias al ciclului si desprinderea sa uneori artificiala si fortata de fluxul de productie, sa gasim oferte ciudate si evident in defavoarea consumatorului - smantana (cel mai gustos si nutritiv produs din lapte) sa fie mai ieftina decat urda (rezultat din ultimele reziduuri lactate, eventual imbunatatita artificial), tomate 100% naturale mai ieftine decat altele (evident dubioase) ori, in cazul constructiilor, obiective realizate in lipsa unei documentatii tehnice bine fundamentate, mai mult pe baza unor pliante bine prezentate, insa fara repere precum analiza cost-beneficiu sau rata anuala a beneficiului. Pentru cei ce-ar vedea aici doar puseurile unui consumator nostalgic ori desprins de realitate prin pretentii exagerate, as aminti ca e vorba doar de un decalaj temporal, prin anii ’90 asistand la dezbateri privind falimentarea micilor magazine din Canada. Astfel, datorita izolarii timp de 45 de ani, Romania pare sa fi fost intre punctele finale ale problemei, de vreme ce chestiunea a intrat acum in prim-planul Americii si, odata cu aceasta, a intregii lumi”, subliniaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

In opinia specialistului, „problema este ca, odata cu goana unora dupa bani, proiecte si piete, se ajunge la modificari nu doar in ceea ce priveste acumularea resurselor, ci mai ales in cazul unui intreg set de activitati definitorii pentru civilizatia umana (mica agricultura, denumita peiorativ si descurajant «de subzistenta», micile mestesuguri), indreptate in directii pe care cei in cauza le considera probate si, desigur, in interesul lor, desi actualul nivel de civilizatie, progres tehnologic in toate domeniile este tocmai rezultatul unei anumite libertati contrare acestei directionari. Nu o spun numai eu, au constatat-o deja altii - si ca atare nu ies aici din domeniul rubricii, citand surse bibliografice. In orice oras vizitat de pe mapamond, am avut ocazia sa vizitez muzee ce-si expun radacinile, istoria reprezentata mai ales prin vechile mestesuguri (activitati realizate dintr-o nevoie efectiva, nu rezultatul unor ateliere demonstrativ-distractive si inutile): continuand astfel, ce se va expune oare un muzeu al viitorului? Precum se vede, preocuparea nu este pentru solutionarea problemelor unor lenesi, prosti ori neadaptati, cata vreme cei mai afectati sunt tinerii descurajati de la orice initiativa: este vorba de discutarea unui mecanism care, in schimbul unui confort material temporar si limitat, are ca finalitate accelerarea epuizarii resurselor naturale si eliminarea nu doar a unor ocupatii, precum sa zicem cea de sofer (cu un secol in urma nu exista), ci a unui mod de viata; mecanism impus evident prin mijloace artificiale si anticoncurentiale. Personal, nu-mi vad cunoscutii renuntand subit la unele placeri ale momentului, precum cea a «shopping-ului», insa am convingerea ca ar fi mult mai satisfacuti daca ar beneficia de o calitate pe masura asteptarilor; altfel, pus in fata unor situatii pe care nu le poate negocia, cetateanul obisnuit se simte indreptatit la unele raspunsuri si chiar la intrebari privind rolul statului (roman, in cazul nostru ori UE) - care in schimbul taxelor si impozitelor percepute - ar trebui sa ofere o protectie concreta cetatenilor sai”.

„Pe fondul problematicii create de scumpirea energiei, concomitent cu ieftinirea unor materiale venite sa sporeasca eficienta energetica a cladirilor, oameni cu preocupari si nivel de educatie tehnica dintre cele mai diverse, gratie internetului si curiozitatii, par preocupati mai mult ca oricand de noi descoperiri. Se redescopera, de exemplu, «probleme» tehnice rezolvate cu un veac in urma, cum ar fi motorul electric. Solutia cunoscuta se bazeaza pe campul magnetic produs cu ajutorul electricitatii. Ca atare, acum un secol, inginerii, precum si oamenii de afaceri interesati sa utilizeze in scop comercial motorul actionat prin camp magnetic, au stabilit ca nu prea exista disponibili magneti naturali suficient de mari si puternici cat sa poata fi utilizati la fabricarea unor motoare, solutia adoptata fiind cea a utilizarii curentului electric (ce asigura si un reglaj facil). Este insa aceasta solutia finala? Undeva prin secolul al XVII-lea se puneau bazele a ce aveau sa fie astazi metodele numerice, ca sa nu mergem pe urmele matematicii pana in vechea Arabie ori in Grecia antica. Bineinteles, la vremea respectiva, utilitatea era cvasi-nula; au trebuit sa treaca cateva sute de ani pana cand metodele numerice au ajuns sa-si gaseasca o intensa utilizare in domeniul informaticii. Cu alte cuvinte, are dreptul cineva sa ingradeasca creativitatea si aspiratiile tuturor doar fiindca unele preocupari nu sunt «aprobate», cineva gasindu-le actualmente nerentabile? Vorbind detasat, limitarile si constrangerile existente actualmente nu in Romania, ci in intregul Occident, prin privarea omului obisnuit de chestiuni elementare, altadata nediscutabile, in schimbul unei anumite bunastari materiale (ajutoare, produse electronice ieftine), au consecinte mult mai severe decat unele abuzuri din perioada comunista, caracterizata dupa cum se stie, printre altele, de confiscarea proprietatii si cenzurarea gandirii. Din pacate insa, ceea ce se stia despre capitalism si multiplele sale mecanisme - antitrust, antimonopol, calitate - par aspecte tot mai greu aplicabile, chiar utopice, in primul rand datorita unor interese divergente la nivel global (aici poate gresesc, evident, lipsa accesului la informatii permitandu-mi doar concluzii de suprafata) si, in al doilea rand, datorita complexitatii problemelor ce fac necesara un nivel de competente tot mai ridicat din partea autoritatilor de reglementare ori partilor negociatoare, dupa caz. Ca atare, orice discutie serioasa, indiferent de nivel, se rezolva pana la urma prin satisfacerea unor nevoi imediate, concrete, ale celor in cauza; fapt ce ar impune ca unele decizii sa fie necesar luate intr-un mod aparent autoritar de decidenti scutiti de nevoi acute”, opineaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Asadar, pe cat posibil, chestiunile de principiu amintite anterior de ing. Dan-Rodion Pogangeanu „trebuie abordate extrem de atent, in caz contrar putand sa devina subiectul unor actiuni tot mai ciudate, cum este cazul specialistilor IT romani revoltati de ultimele scaderi salariale”.

„Bineinteles ca oricine are dreptul sa-si manifeste supararea cu privire la orice subiect, la fel cum isi poate cheltui propriii bani asa cum doreste, insa aceasta revendicare se poate traduce usor astfel: statul (in acest caz, roman) ofera niste scutiri, altfel spus taxe negative, deci sumele respective trebuie acoperite de altundeva. Cum nu suntem in situatia unui stat bogat, putine fiind domeniile (si mai putine fiind si tarile) cu un bilant pozitiv, concluzia este ca respectivii nemultumiti protesteaza de fapt pentru ca statul… sa-si mareasca imprumuturile necesare acoperirii golului respectiv. Poate parea deplasat, dar daca ne intoarcem la una din ideile expuse anterior, vedem ca ar fi poate mai util ca unele sectoare actualmente descurajate (agricultura de asa-zisa «subzistenta», mestesugurile, inclusiv in constructii) sa fie ajutate, evident discutand nu doar la nivel local, ci macar european. Ramuri ca agricultura moderna deja se situeaza actualmente pe pozitii extrem de avantajoase, chiar dominante, datorita tehnologiei, biogeneticii, mecanizarii, automatizarii. Evident, aici nu se pune problema nici a rasturnarii brutale a unor valori, interese, indiferent de solutii (totdeauna acestea vor fi preluate de cei mai dotati si bine pregatiti), nici a avantajarii taranului, mestesugarului roman (in linii mari, situatia este similara si in Europa de Vest): importanta ramane finalitatea. Si, nemaifiind loc de subventionare, s-ar putea in schimb suprataxa unele produse/industrii, in functie de efectele negative colaterale deja notorii, similar cu ce exista deja in cazul poluarii industriei auto. Departe dorinta de a produce discordie, mai ales ca personal sunt pasionat de programare, iar astazi profesiile se intrepatrund mai mult ca oricand (orice cladire sau oras inteligent presupune si IT). Vorbind totusi strict de sustinerea salariilor, daca avem in vedere specialistii din constructii, exista o discriminare evidenta: de ce specialistii murdari de beton ori cei cocotati pe stalpii de inalta tensiune, in soare sau viscol, n-ar beneficia la randul lor de asemenea scutiri? Cum unul dintre raspunsuri sta in riscul emigratiei si nu in vreun beneficiu economic direct, s-ar punea conchide ca - tot fiind la moda lupta anticoruptie - statul a ajuns sa-si «mituiasca» proprii cetateni pentru a nu-l parasi; cum nemultumirile nu sunt locale si specifice exclusiv Romaniei, probabil unele negocieri ar trebui redeschise. Deocamdata, vorbind despre constructii, ramane ca ultima speranta faptul ca unii dintre specialistii informaticieni isi vor construi case ori vor investi la un moment dat in constructii pe plan local, constructorilor ramanandu-le sarcina de a-i convinge ca investitia merita. Cu ultimele preocupari, dintre care se remarca si atentia acordata de unele persoane publice fata de promovarea unor atractii turistice, cu investitii locale dintre cele mai atractive, precum schiatul, pare sa se fi depasit totusi nivelul celor ce-si consuma concediile pe aiurea, mai mult pentru a avea cu ce se lauda cunoscutilor, astfel incat lucrurile ar putea intra pe un fagas imbunatatit. Totul trebuie intreprins insa cu precautie, in urma unor analize lucide, pragmatice si neuitand ca, asa cum spuneam anterior, in pofida multor nemultumiri, in ultima perioada am avut totusi de-a face cu un veritabil salt cultural”, a concluzionat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.