SNSPA: Industria este afectata mult de incetinirea activitatii la nivel global

In industrie, activitatea extrem de slaba din decembrie s-a prelungit si dupa anul nou, desi in ianuarie vedem si mici semne de redresare. Contractia de la „schimbarea anilor” are caracter ciclic si reprezinta o slabiciune structurala a industriei. Cauzele principale sunt sezonalitatea si capacitatea slaba a companiilor de a atrage comenzi suficiente care sa stabilizeze cresterea si sa diminueze efectele sezoniere.

Inevitabil, contractia activitatii determina venituri mai mici, exces de capacitate si dificultati de relansare a cresterii, datorita nivelului scazut de la care incepe revenirea. De obicei, in luna ianuarie managerii au asteptari mai pozitive despre ce va fi in viitor, decat in orice alta luna a anului. Asteptarile sunt „adaptative” in sensul ca se bazeaza mai putin pe situatia actuala si mai mult pe convingerea ca fazele de revenire ale activitatii vor fi si in acest an mai mult sau mai putin la fel cum au fost in anul care a trecut.

Incepand din 2014, in fiecare luna, IRSOP si SNSPA intreaba un esantion de manageri daca in firma lor productia, comenzile, stocurile, angajarile si alti parametrii au crescut sau au scazut fata de luna precedenta. Un index bazat pe raportul net dintre raspunsuri semnaleaza expansiune daca trece de 50 de puncte si contractie daca scade sub 50.

Volumul productiei a crescut de la un indice de 40 in decembrie la 45 in ianuarie, dar a ramas in zona de contractie, sub 50 de puncte. Scaderea activitatii timp de doua luni consecutiv poate afecta rata medie de crestere anuala si economia in ansamblu. Un alt efect este cresterea datoriei corporatiste, datorita veniturilor mai slabe.

Stocurile au ramas la 45 de puncte, fata de 44 in decembrie, reflectand nivelul scazut al cererii si al productiei.

Comenzile neexecutate au scazut si mai mult de la 43 in decembrie la 40 in ianuarie, pe fondul lichidarii lucrarilor incepute si a fluxului redus de comenzi noi.

Comenzile noi arata o crestere slaba de la 39 in decembrie la 43 in ianuarie. Dar ambele valori se afla in zona de contractie. Media cererii pe lunile decembrie si ianuarie a avut nivelul cel mai scazut din ultimele 12 luni.

Comenzile pentru export reprezinta singurul semnal incurajator. Indicele a urcat de la 50 in decembrie la 59 in ianuarie si se afla acum in zona de expansiune. Daca relansarea exportului se confirma in lunile urmatoare, inseamna ca industria ar putea fi mai putin atinsa de slabirea activitatii economice globale. Totusi, efectul exportului asupra economiei depinde de situatia internationala. Cresterea bazata pe export functioneaza de obicei cand economia globala e in plin avant.

Importurile de materii prime au ramas deocamdata stationare la 49 de puncte, fata de 48 in decembrie, dar vor creste probabil in contextul intensificarii exportului.

Numarul angajatilor se afla in contractie usoara dar permanenta inca din octombrie anul trecut. In decembrie, valoarea indicelui a fost 45, iar in ianuarie a urcat la 48. Cand numarul de angajati nu creste in mod real, inseamna ca nici productia si nici veniturile din taxe si impozite nu au sanse mari sa creasca in perioada urmatoare.

Costurile de productie au crescut insa puternic, de la 70 in decembrie la 75 in ianuarie si au atins valoarea lunara cea mai mare din ultimii 5 ani de cand dateaza Barometrul Industriei. Deocamdata cresterea s-a produs doua luni la rand. Continuarea cresterii in urmatoarele 2-3 luni poate reprezenta un semnal de inflatie. Dar independent de evolutie, cheltuielile mai mari ale firmelor se vor transfera la distribuitori si la consumatorul final.

Preturile incasate de firme pentru produsele lor au crescut mai putin decat cheltuielile, de la un indice de 58 in noiembrie, la 60 in decembrie si 62 in ianuarie. In conditiile de cerere scazuta si incertitudine, o crestere chiar si modica a preturilor nu reflecta o conjunctura favorabila, ci mai degraba tendinte inflationare.

Indicele sintetic care masoara asteptarile managerilor despre ce va fi peste sase luni a urcat de la 65 in decembrie la 70 in ianuarie. Miscarea e similara cu cea petrecuta in ianuarie 2018, cand indexul „a sarit” de la 67 in decembrie la 71 in ianuarie.

Dar cresterea asteptarilor nu pare sa fie bazata pe convingeri eminamente rationale. Cand asteptarile cresc puternic gradul lor de omogenitate tinde sa scada. Valoarea care descrie aceasta relatie este abaterea standard, adica gradul in care asteptarile individuale se abat de la media grupului. Cand abaterea standard creste, omogenitatea asteptarilor e mai mica. Spre exemplu, in ianuarie, asteptarile privind „comenzile noi peste 6 luni” au fost net mai mari decat in decembrie (73 fata de 60), dar omogenitatea lor a fost mai mica decat in decembrie. Omogenitatea mai mica semnaleaza un sentiment mai mare de nesiguranta colectiva, chiar daca nivelul general al asteptarilor e mai ridicat. Asteptarile mari par sa reflecte mai multa incertitudine decat asteptarile mai mici.