Situatia generata de pandemia de coronavirus a avut efecte limitate asupra sectoarelor de constructii si arhitectura, riscul major al acestei perioade fiind legat de temerile ca urmeaza o criza majora. In judetul Mures, in primele opt luni ale anului trecut s-au eliberat un numar de 875 de dovezi pentru luarea in evidenta a proiectelor de arhitectura, iar in aceeasi perioada din 2020, au fost 829 de dovezi. Diferenta nu este semnificativa si nu reflecta deocamdata criza sanitara si restrictiile impuse, arata arh. Angela Kovács, presedinta Filialei Mures a Ordinului Arhitectilor din Romania (OAR).Angela Kovács este una dintre figurile emblematice ale arhitecturii muresene, membra a UAR si fost arhitect-sef al municipiului Targu Mures in perioada 2000-2008. Premiata la Conferinta Nationala Urban Concept pentru eforturile depuse pentru dezvoltarea urbana moderna a municipiului Targu-Mures, s-a remarcat pentru inventarierea si protejarea monumentelor de arhitectura din judetul Mures.
Interviu cu arh. Angela Kovács, presedintele OAR Mures, specialist cu o experienta profesionala de 30 de ani in domeniul arhitecturii si urbanismului.
- Cum a evoluat piata proiectelor de arhitectura din judetul Mures, in 2020? Ce impact a avut pandemia asupra acestui domeniu de activitate?
- In primul rand doresc sa spun ca reprezint Filiala OAR Mures, o filiala mica, cu un numar de 140 de membri, care lucreaza majoritar in judetul Mures, cu cateva exceptii indreptate spre Cluj sau Bucuresti. Ce pot spune despre piata de arhitectura in 2020 este din experienta mea de presedinta de Filiala si din cea personala, ca arhitect practicant intr-o firma de arhitectura.
Anul 2020 a inceput normal, cu pregatirea proiectelor pentru sezonul propice construirii. In lunile martie - mai am avut o scadere majora la numarul de dovezi eliberate pentru luarea in evidenta a proiectelor de arhitectura. Toata activitatea s-a desfasurat online, inclusiv cea a secretariatului Filialei. Din luna mai, numarul dovezilor, respectiv al proiectelor a crescut, spre normalul lunilor de anii trecuti. Adica, in anul 2019, pana in luna august s-au eliberat un numar de 875 dovezi si in anul 2020, un numar de 829 dovezi. Diferenta nu este semnificativa si nu reflecta deocamdata criza sanitara si restrictiile impuse.
Din experienta personala, pot spune ca am lucrat mai mult decat in alte perioade, poate pentru ca nu am risipit timpul cu drumuri spre intalniri, discutii, vizite sau consultanta data direct celor care au urgente de lamurit.
- Care sunt lectiile invatate in urma acestei crize?
- Cred ca lectia importanta este gestionarea modului de lucru intr-o meserie care este legata de creativitate, tehnica, lucru efectiv cu oamenii la birou, cu administratia sau pe santier. Adica sa inveti sa explici in discursuri concentrate proiectele, mesaje pe intelesul tuturor, concepute diferit in functie de adresant si scopul dorit. Dialogul generos, face to face, s-a transformat in sentinte scurte, date in scris sau in conversatii online! Si, bineinteles, sa incerci sa fii deschis la toate provocarile si piedicile aparute in cale.
- Care a fost efectul asupra cererii de proiecte? Ati observat schimbari in structura cererii sau preferinta pentru un anumit tip de proiect in ultimele luni?
- Facand o radiografie a cererilor de luare in evidenta a proiectelor, nu vad o schimbare semnificativa a programelor autorizate. Subiectul preferat este locuirea, de mica sau medie marime.
Influentat de situatia sanitara a aparut programul medical, materializat in restructurari de spitale existente, constructii noi cu caracter provizoriu sau definitiv pentru spitale de suport epidemiologic. In afara de situatiile de urgenta, se reamenajeaza spitale existente, pentru a putea functiona pe specialitatile consacrate dar si pentru tratamente de urgenta date de pandemie.
Cred ca si asta e una din lectiile pe care trebuie sa le invatam: cum sa tragem foloase din criza, adaptandu-ne rapid la orice situatie neasteptata intervenita in rutina zilnica, avand ca model lumea medicala, care a trebuit sa iasa rapid din perplexitatea primelor saptamani si sa se reorganizeze pe o infrastructura osificata si nefunctionala. Este un model des blamat, dar reflecta situatia societatii romanesti, indiferent de serviciile prestate.
- Care sunt principalele dificultati pe care le intampina arhitectii din Romania in aceasta perioada si care sunt riscurile/ provocarile de pe piata pe care le intrevedeti in perioada urmatoare?
- Iarasi vorbesc in numele meu si al unei comunitati restranse de arhitecti, fara sa cunosc problemele altor filiale decat din discutiile avute cu ceilalti colegi presedinti de Filiale mari. Nu cred ca perioada aceasta a influentat radical negativ piata de arhitectura. Surprinzator, cel putin la biroul de proiectare in care lucrez, comenzile au fost in crestere. Probabil pe baza zicalei cu iarna car si vara sanie, investitorii vin cu propuneri de proiecte de dezvoltare, care se pot proiecta astazi si construi cand devin oportune.
Pentru arhitecti, riscurile in perioade ca aceasta cred ca sunt date de temerile ca urmeaza o criza majora si trebuie luate multe lucrari, intocmite rapid, oricum, multumind investitorul si uitand uneori de deontologia profesionala. Provocarea ar fi sa ne pastram buna judecata si interesul pentru profesie, grija pentru cadrul construit si memoria culturala, abordand profesionist orice program de arhitectura.
- Cum vedeti viitorul proiectarii si constructiilor in perioada post-Covid-19? Cum credeti ca se va lucra in acest domeniu dupa incheierea pandemiei, la nivel de colaborare cu autoritatile, constructorii sau alti parteneri?
- Avem nevoie de arhitecti, urbanisti, peisagisti si orice alt organizator al spatiului privat sau public! Cum ar fi daca am avea orase in care sa nu ne simtim straini, agresati de spatiul public sau de locuinte care maltrateaza cresterea copiilor si viata de zi cu zi? Ar fi extraordinar!
Am participat si reprezentat OAR vreme de mai multi ani la asociatia Europeana denumita Forumul European pentru Politici Arhitecturale. Aici, fiecare tara europeana avea reprezentanti ai asociatiilor profesionale in domeniul arhitecturii, ai asociatiilor pentru protectia memoriei culturale construite si ai ministerelor care se ocupau de cadrul construit. Participau arhitecti, ingineri, istorici, politicieni!
Majoritatea tarilor aveau intocmite si adoptate politici pentru arhitectura la nivel national sau local, facute in virtutea istoriei fiecaruia, a experientelor pozitive sau a activitatii civice depuse, pentru a influenta cadrul politic in adoptarea legislatiei si a politicilor publice. Asa ca, intorcandu-ma la intrebare, spun ca avem sigur un viitor daca ne implicam mai mult in viata publica, in influentarea politicilor publice si a deciziilor luate asupra spatiului construit!
Poate ca in unele zone sunt mai multi arhitecti decat inghite piata, dar in mod sigur nu avem destui la nivel national. Nu avem arhitecti in administratiile locale, in serviciile descentralizate ale administratiei publice, nu avem destui arhitecti vizibili in activism de orice natura care duce la construirea durabila!
Asa ca, pandemie sau nu, se va construi si de acum incolo. Ce trebuie sa facem este sa ne facem meseria si sa o/ne respectam!
Triada enuntata de dumneavoastra - proiectant, constructor, autoritati - ar trebui sa functioneze mai bine. Doar toti ar trebui sa fie constienti ca lucram impreuna la acelasi viitor, pentru copii nostri sau ai lor!
