In opinia multor specialisti ce activeaza in domeniul auditului energetic pentru cladiri, desi elaborarea documentelor specifice (in urma verificarii performantelor de termoizolare ale imobilelor) reprezinta o actiune obligatorie, fiind reglementata printr-o multitudine de acte normative, actiunea respectiva este de obicei eludata in practica atat de beneficiari, cat si de autoritati. In cele ce urmeaza, pentru a contura situatia actuala si perspectivele bransei, este prezentata parerea unuia dintre cei mai reputati experti din acest sector de activitate.Marin Slavila, auditor energetic gradul I in constructii si instalatii: "In ceea ce priveste profesia de baza, activez in calitate de inginer specializat in instalatii la Proiect – Bucuresti, avand o vechime in profesie de peste 45 de ani. In 1997 am devenit si verificator de proiecte de instalatii termice, atestat de ministerul de resort, dobandind calitatea de auditor energetic gradul I in constructii si instalatii in anul 2010. In indelungata activitate desfasurata in domeniul proiectarii, am participat la realizarea unui mare numar de locuinte proiectate de firma noastra sau adaptate dupa planuri tipizate IPCT, in municipiul Bucuresti. In anul 2009, odata cu aparitia OUG nr. 18/2009, am fost implicat direct (ca auditor energetic) si indirect (asigurand consultanta specializata) in cadrul Primariei Sectorului 2 al Capitalei, in problematica reabilitarii termice a blocurilor. Dupa cum se stie, aceasta autoritate locala este una dintre cele mai active pe plan national in ceea ce priveste procesul de crestere a performantei energetice a imobilelor rezidentiale multietajate, iar pe baza experientei acumulate in timp, pana in prezent, am avut prilejul de a participa la intocmirea a peste 160 de audituri energetice pentru blocuri de locuinte din Bucuresti, in sectoarele 1, 2, 3 si 6, precum si pentru alte constructii social-culturale, cum ar fi unitati de invatamant, centre medicale, imobile de birouri etc. De asemenea, fiind consultant la Primaria Sectorului 2, am procedat - in procesul de receptionare a lucrarilor - la lecturarea a peste 300 documentatii de audit energetic elaborate de diversi specialisti din domeniu. Pe baza aceleiasi experiente, opinez – fara a avea pretentia emiterii unor afirmatii cu valoare absoluta – ca, din pacate, legislatia valabila pe plan national nu a tinut intotdeauna pasul cu realitatea. Initial, elaborarea auditului energetic s-a facut dupa metodologia MC 001-2006, aparuta in anul 2007. Dupa intrarea in vigoare a OUG nr. 18/04.03.2009, s-a trecut de fapt la reabilitarea in ritm sustinut a blocurilor de locuinte construite intre anii 1950-1990, in baza actelor normative valabile in acel moment. OUG 18/2009 are meritul ca indica in mod clar, fara posibilitatea de interpretare din partea auditorului energetic, ce lucrari trebuie efectuate astfel incat imobilele reabilitate sa realizeze un consum specific pentru incalzire situat sub 100 kWh/mp Au inc. Multe dintre auditurile elaborate dupa aparitia OUG nr. 18/2009 au ramas tributare vechii metodologii, care includea in continutul auditului si alte lucrari decat cele mentionate in ordonanta respectiva. Prin Ordinul 1071/16.12.2009 se completeaza si modifica MC 001/2006, dandu-se un exemplu de audit care sa corespunda cerintelor impuse de exigentele actualizate ale analizei energetice a cladirii (bloc de locuinte), prin mentionarea consumurilor specifice pentru furnizarea agentului termic, prepararea apei calde menajere si asigurarea iluminatului artificial. De asemenea, se precizeaza solutiile, respectiv pachetul de solutii si se face o analiza pertinenta a eficientei energetice a reabilitarii blocului de locuinte. In final, pachetul de solutii de reabilitare propus este insotit si de o enuntare a tuturor consumurilor specifice esentiale, pentru incalzire, apa calda menajera si iluminat, precum si a duratei de recuperare a investitiei, strans legata de durata de exploatare a fiecarei solutii in parte. In multe audituri apar solutii suplimentare, necuprinse in OUG 18/2009 sau consumuri nespecifice unui bloc de locuinte, precum climatizarea realizata punctual, la anumite apartamente sau in unele incinte ce nu pot fi raportate la intreaga suprafata utila incalzita a blocului de locuinte. Acest lucru modifica incadrarea blocului prin evidentierea acestuia intr-o grila nerealista, inscriind imobilul respectiv intr-o clasa superioara de incadrare, evident nereala si nemeritata. O alta cauza care provoaca denaturarea incadrarii corecte a imobilului este stabilirea altei referinte decat cea precizata in metodologie. Prin completarea normativului C107/2010, se propune cresterea rezistentelor termice minime pentru anvelopa cladirilor de locuit nou-proiectate, mai precis a celor planificate pentru constructie dupa luna octombrie 2010. Pentru blocurile reabilitate, acest act normativ are doar un caracter de recomandare. Aplicarea ca atare a prevederilor C107/2010 fara o analiza in integrum a ansamblului constructie-instalatie aduce grave prejudicii in exploatare. In urma implementarii referintei din normativul C107/2010, se ajunge la solutii costisitoare de reabilitare a blocului, fara sa fie induse efecte economice favorabile, atat timp cat instalatiile de incalzire centrala existente in imobil nu pot raspunde la o reducere a cedarii de caldura de pana la 4-5 ori mai mica decat cea pentru care au fost proiectate initial. Orice sistem de reglaj aplicat la distributia din subsol, pentru care OUG 18/2009 permite interventii, nu poate fi eficient, astfel incat instalatia blocului cedeaza mai multa caldura, de care ocupantii cladirii, in conditiile unor rezistente termice ridicate, nu au nevoie. De cele mai multe ori, energia termica suplimentara si nedorita se evacueaza prin procedura clasica de aerisire, respectiv prin deschiderea cercevelelor, fiind in cel mai plastic mod cu putinta «aruncata pe fereastra». De aceea, pentru a evita pierderile nejustificate, ar fi benefic un echilibru in stabilirea solutiilor, bazelor de referinta si altor elemente necesare derularii in conditii optime si pe scara larga a programelor nationale de reabilitare termica, in conditii de eficienta economica. In alta ordine de idei, un element suplimentar, care a creat probleme semnificative si deocamdata nu este rezolvat, consta in aparitia Legii nr. 158/2011, ce aproba OUG nr. 18/2009 si introduce ca masura suplimentara de reabilitare inchiderea balcoanelor/logiilor cu tamplarie performanta din punct de vedere al indicilor de termoizolare. Aceasta masura perturba elaborarea auditului energetic si schimba intrucatva regimul functional al cladirii. Dupa cum se cunoaste, balconul inchis cu tamplarie performanta duce la modificarea regimului spatiului respectiv, care se transforma dintr-o zona de agrement intr-una incalzita indirect (intrucat, in majoritatea cazurilor, nu pot fi montate corpuri de incalzire in balcon). De cele mai multe ori, prin inchiderea balconului, se eludeaza reabilitarea anvelopei reale a cladirii (pereti exteriori si ferestre, usi de balcon ce izoleaza spatiul incalzit de cel lipsit de aceasta functiune), fie din lipsa fondurilor, fie pentru ca elementele respective nu se considera a fi necesare. In aceste conditii, metodologia nu ofera solutii privind certificarea cladirii reabilitate, care nu mai are referinta. Astfel, referinta cladirii reale nu poate fi utilizata la cladirea reabilitata, deoarece nu include suprafata balconului, care era – si ramane – un spatiu neincalzit. Si din punct de vedere legal se incalca prevederile legii locuintei, prin modificarea suprafetei utile locuibile a apartamentului, respectiv a cotelor indivize comune din condominiu. Pentru rezolvarea problemei, s-ar impune inchiderea balconului cu tamplarie moderna, care sa asigure un aspect armonios, dar sa nu detina caracteristici deosebite de performanta termica si, evident, reabilitarea anvelopei reale a cladirii. In conditiile intensificarii ritmului actual de reabilitare, este recomandat sa se respecte cerintele esentiale minime ale realizarii auditului energetic, prin aplicarea unor solutii usoare, eficiente energetic, astfel incat certificarea blocurilor de locuinte sa aiba un caracter unitar, iar valorile sa fie comparabile, indiferent de autorul auditului. Totodata, forurile competente trebuie sa se implice mai rapid in rezolvarea prompta a tuturor neregulilor ce apar pe parcurs, ceea ce inseamna, de fapt, ca ar fi bine ca toti factorii implicati in asemenea proiecte sa foloseasca experienta de pana acum si sa simplifice intregul proces, fara a reduce valoarea si nivelul tehnic al auditului energetic. Ar mai trebui mentionata, ca o observatie de ultima ora, ca la inceputul lunii noiembrie a.c. a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 749/7.XI.2012, Ordonanta de Urgenta pentru modificarea si completarea OUG 18/2009. Documentul respectiv este insotit de standardul de cost indicativ SCOST - 04/MDRT. In cadrul noului standard de cost sunt precizate, la caracteristicile tehnice, rezistentele termice minim corectate ale elementelor anvelopei cladirii, care corespund celor din normativul C107-2/ 2010, a carui implementare neeconomica la blocurile de locuinte supuse reabilitarii a fost criticata anterior. Consider ca inca se mai poate interveni, pana la aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 18/2012, asupra referintelor mentionate, astfel ca sa nu apara in plin program national de reabilitare a imobilelor multietajate o noua clasificare: «Blocuri reabilitate potrivit OUG 18/2009 si conform OUG 18/2012»".
