In cadrul emisiunii “Borza Analytica”, Sergiu Oprescu, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor si presedintele Alpha Bank a vorbit despre capcana in care poate cadea Romania intr-un moment in care Produsul Intern Brut (PIB) a ajuns la aproape 10.000 de euro pe cap de locuitor.“Trebuie sa avem un obiectiv comun, si anume cresterea bunastarii. La ora actuala, avem un PIB pe cap de locuitor de 9.600 de euro. Sa spunem ca vrem sa ajungem de aici la suma de 20.000 de euro per capita. Cand te uiti la celelalte tari din UE, descoperi ca sunt foarte multe care au plecat de la 10.000, in anii ’70-’90. E un traseu destul de interesant, pentru ca exista o capcana a nivelului de 10.000 de euro PIB per capita: esti suficient de bine ca sa nu depui efort sa fie mai bine. Pentru a depasi acest punct, sunt patru motoare pe care trebuie sa le turezi: industria, agricultura, serviciile si constructiile”, a declarat Sergiu Oprescu.
Sunt de acord cu explicatiile presedintelui Asociatiei Romane a Bancilor si lansez urmatoarea intrebare: Care este rolul bancilor in a impulsiona turarea la maxim a celor patru motoare?
Strategie pe termen lung. Exemplu SUA
SUA, Marea Britanie, Franta, China, Germania vin cu strategii de dezvoltare pe cinci, zece, 20 de ani. Exista chiar structuri departamentale in coordonarea directa a primului ministru sau a presedintelui pentru planificare, strategii si politici de tara. Aveam si noi planul cincinal pe vremea lui Ceausescu. In 90, am abandonat acest model de planificare economica, considerandu-l anacronic, motiv pentru care am avut o dezvoltare haotica, dezarticulata, care, in final, a culminat cu un agresiv proces de dezindustrializare. Donald Trump, pe durata actualului mandat, a prioritizat doua domenii: infrastructura si industria de aparare. Doar pentru reabilitarea infrastructurii rutiere, a alocat 1000 miliarde de dolari. Pentru aparare, a reusit suplimentarea bugetului cu 83 miliarde de dolari, ajungand la o alocare de 713 miliarde dolari in 2018.
Romania este o tara stabila din punct de vedere social, politic si economic. E o tara care inca ofera marje ale profitului chiar si de doua cifre. Faptul ca 80% din profit il externalizam pe tot felul de scheme de optimizari fiscale este vina statului roman, care permite, prin prisma legislatiei, aceasta hemoragie de capital. In Europa sau America, daca faci profit de 2%, 3%, managerii respectivei companii fac coada la sfarsitul anului la casierie sa-si ridice bonusul de performanta.
Sectorul bancar este un exemplu cat se poate de elocvent in ceea ce priveste potentialul de business si de profitabilitate. Pe primele trei luni din 2018, primele zece banci din piata au raportat un profit cumulat de peste 2 miliarde lei, consemnand cresteri cuprinse intre 25% - 122%. BRD a inregistrat, pe primele trei luni ale anului, un profit de 414 milioane lei, cu 25% mai mare decat in perioada similara a anului trecut. BT a raportat 388 milioane lei profit, mai mare cu 45%, ING 193 milioane lei profit, in crestere cu 86%, Raiffeisen 212 milioane lei profit, mai mare cu 122% fata de primele trei luni ale anului trecut. E banca care, in 2016, a ocupat prima pozitie in tranzactiile cu titluri de stat. Cu toate acestea, nimic nu l-a impiedicat pe presedintele bancii sa scandeze in Piata Victoriei, in urma cu cateva luni, jos Guvernul.
De ce nu vine capitalul strain?
Daca curge doar lapte si miere pe Dambovita, de ce nu se calca pe picioare, la intrarea in tara, investitorii straini? In 2016, in Romania s-a inregistrat cel mai slab an din ultimii 18 in privinta firmelor cu capital strain nou infiintate. Atunci au fost create 5.348 de astfel de firme, in scadere de la 5.831 unitati, in 2015. Nici in 2018 apetitul investitorilor straini nu a fost mai mare. Pe primele trei luni din 2018, volumul investitiilor straine directe a crescut cu doar 200 milioane de euro, fata de anul trecut, ajungand la 1,3 miliarde de euro. In conditiile unui dezinteres inexplicabil al capitalului strain fata de Romania, trebuie stimulat si incurajat capitalul romanesc. Si aici vorbim de obligatia bancilor de a finanta economia romaneasca, lucru care se intampla intr-o prea mica masura. Desi profitabilitatea bancilor romanesti este printre cele mai mari din lume, stocul creditelor acordate companiilor si populatiei a crescut cu doar 5% in ultimii sapte ani, de la 209 miliarde lei la 219 miliarde lei. Bancile prefera sa finanteze statul cu randamente foarte mari, de 4%, 5% si fara niciun risc.
In perioada 2010-2017, finantarea acordata de banci statului a crescut cu 50%, de la 60 miliarde lei la 93 miliarde lei. Bancile nu se pot plange de lipsa de lichiditate, pentru ca in depozitele constituite de populatie si companii sunt peste 306 miliarde lei. Doar din depozite rezulta un excedent de 100 miliarde lei prin raportare la stocul creditelor. Nu mai punem la socoteala costul creditelor de doua, trei ori mai mare decat in Europa, in Romania practicandu-se o dobanda medie de 6%, raportata la dobanzile foarte mici aplicate depozitelor, unde vorbim de sub 1%.
Evident ca bancile trebuie sa fie mai responsabile, avand in vedere aceasta vocatie sociala si economica a institutiilor de credit. In egala masura, si statul trebuie sa initieze un dialog onest si constructiv cu sectorul bancar. Va veni o vreme - si nu peste mult timp - cand statul va ajunge din nou la mila bancilor.
