Recenta modificare a Codului de procedura fiscala aprobata de parlament este cea mai importanta de la adoptarea acestuia, prin raportare la impactul preconizat si la numarul de amendamente aduse. Este un proiect la care am contribuit ca reprezentanti ai mediului de afaceri in cadrul procedurii transparentei decizionale utilizate de Ministerul Finantelor Publice incepand cu anul 2017, o parte dintre modificari fiind operate prin OG nr.30/2017 si, respectiv, Legea nr.30/2018, fiind la un pas de adoptare in vara anului 2019, dar amanat pana in decembrie 2020 cand a fost adoptat de Parlament Proiectul legislativ PLx.477/2019.Amendamentele aduse pot fi impartite in a) modificari de ordin sistemic (ce privesc insasi functionalitatea procedurii de administrare fiscala); b) schimbari de ordin functional prin inlocuirea institutiei competente sa deruleze procedura de solutionare a contestatiilor in cazul actelor de impunere emise de ANAF; c) cresterea gradului de protectie a contribuabilului prin introducerea de noi cazuri de nulitate aplicabile actelor administrativ-fiscale in cazul incalcarii cerintelor de legalitate aferente emiterii lor si a unei cai de atac impotriva deciziei de solutionare a contestatiei in plus fata de actiunea in justitie ; d) modificari de ordin tehnic menite sa reglementeze situatii cu privire la care s-au observat dificultati in practica sau sa aduca clarificari legislative in privinta unor dispozitii legale care au generat asemenea dificultati.
1) Schimbarea fundamentala de paradigma din perspectiva sistemica pe care o aduce aceasta lege este delimitarea neta a domeniului fiscal de cel penal, facandu-se inca un pas inainte in aceasta privinta, mult mai important ca semnificatii si efecte practice. Astfel, in 2016 a fost acceptata propunerea facuta de a introduce in Codul de procedura fiscala solutia limitarii situatiilor in care se poate suspenda solutionarea contestatiei pentru motive legate de existenta in paralel a unei cauze penale, doar la cele legate de insasi mijloacele de proba utilizate (e.g. facturi, contracte etc. suspectate a fi falsificate). Se incerca prevenirea abuzurile de suspendare ani de zile a cauzelor fiscale in favoarea unor simple afirmatii de suspiciuni de evaziune fiscala, in timp ce banii contribuabilului erau incasati deja de multe ori ori blocati in conturi. Desi solutia de atunci a fost una pozitiva, temperand excesele, s-au mai resimtit probleme, astfel incat acum se prevede o solutie mult mai transanta: incetarea procedurii fiscale ori de cate ori exista suspiciuni de ordin penal referitoare la probe inca din faza inspectiei fiscale si sesizarea organelor penale spre a efectua cercetari, fiind reglementate in mod echilibrat si mecanismele corespunzatoare de protectie a intereselor contribuabilului si ale organelor fiscale.
2) Din perspectiva functionala este prevazuta o importanta schimbare prin atribuirea competentei de solutionare a contestatiilor din subordinea ANAF in cea a Ministerului Finantelor Publice pentru a incerca prevenirea, pe de-o parte, a pozitionarii celei dintai si ca ”judecator” si ca parte in cadrul procedurii (pentru ca actele contestate, cum ar fi cele de impunere de impunere) sunt emise ANAF. Pe de alta parte, s-a considerat ca Ministerul Finantelor Publice ar fi intr-o pozitie mai potrivita pentru a solutiona contestatiile, intrucat se afla la originea actelor normative, astfel incat ar trebui sa poata proceda la o interpretare mai aproape de intentiile legislative urmarite, dar si fara a fi in subordinea ANAF, chemat sa incaseze si/sau pastreze banii la buget. Este cu siguranta o masura legislativa inspirata, a carei eficienta urmeaza a fi probata in viitor, cand, daca va fi nevoie, va trebui decis daca nu se impun si aici masuri si mai transante, precum implementarea unor asemenea structuri total independente, precum Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor, in domeniul achizitiilor publice, asa cum a propus mediul de afaceri de mult, dublat de infiintarea si a unor tribunale fiscale specializate precum in alte tari din UE.
3) Din perspectiva imbunatatirii protectiei contribuabilului trebuie amintita intai introducerea a patru noi cazuri de nulitate a actului administrativ fiscal, pentru situatiile in care organul fiscal nu respecta reglementarile legale: i) prezentarea motivelor pentru care nu ia in considerare acte administrative/hotarari judecatoresti ce privesc acelasi tip de problema pentru contribuabilul in cauza; ii) nu sunt respectare indicatiile organului de solutionare a contestatiei la refacerea inspectiei fiscale; iii) emiterea unui act la finalizarea inspectiei fiscale, daca a fost depasit dublul termenului legal de derulare a acesteia); iv) emiterea unui act administrativ la finalul inspectiei fiscale, desi s-au constatat indiciile unei infractiuni pentru care se formuleaza sesizare penala.
Din aceeasi perspectiva, ar fi de amintit apoi o cale de atac suplimentara impotriva deciziei de solutionare a contestatiei – reexaminarea acesteia – inspirata din procedura civila (revizuirea). Ea urmeaza a fi incidenta in 4 situatii specific reglementate: (i) nu s-au avut in vedere prevederi legale ce ar fi schimbat fundamental solutia adoptata (ii) decizia Comisiei fiscala centrala emisa ulterior deciziei de solutionare, (iii) Inalta Curte de Casatie si Justitie, printr-o hotarare judecatoreasca adoptata fie in interpretare, fie in recurs in interesul legii, dicteaza o anumita practica judiciara pentru problematica supusa analizei, diferita de cea din decizia de solutionare, anterior sau ulterior emiterii deciziei de solutionare sau (vi) Curtea de Justitie a Uniunii Europene adopta o hotarare care este contrara deciziei de solutionare, anterior sau ulterior emiterii acesteia din urma. Este o solutie inspirata din perspectiva fondului, acopera situatii care nu erau acoperite in prezent, desi era resimtita nevoia lor, chiar daca din perspectiva procedurala mecanismul ar fi trebuit mai bine armonizat cu Legea contenciosului administrativ, pentru a nu genera riscul suprapunerilor de proceduri si a unor disfunctionalitati de ordin practic.
4) Exista numeroase alte modificari de ordin tehnic, multe dintre ele menite sa ofere o mai buna protectie contribuabilului, aducand clarificari in privinta unor aspecte ce generau in trecut disfunctionalitati (de exemplu, curgerea prescriptiei termenului la dobanzi in cazul sumelor incasate de organele fiscale prin acte nelegale sau cand rambursarea e stabilita dupa disputa fiscala) sau reglementand aspecte neacoperite in trecut (de exemplu, reverificarea unor aspecte la cererea contribuabilului; o mai buna protectie a confidentialitatii informatiilor referitoare la contribuabil etc). Si, desigur, inevitabil, exista si o serie de modificari legislative menite sa asigure o mai buna protectie a intereselor organelor fiscale, precum, cele referitoare la introducerea mostenitorilor persoanei fizice in procedura verificarii sau inspectiei fiscale, daca aceasta decedeaza in cursul acesteia; unele clarificari referitoare la reglementarea inspectiei fiscale si controlului inopinat etc.
In concluzie, per ansamblu, este cu siguranta o reglementare utila si asteptata pentru mediul de afaceri, va contribui la o mai buna balansare a relatiei organ fiscal- contribuabil si speram sa fie una viabila si aplicata in mod corespunzator in practica. In egala masura, demersurile nu ar trebui sa se opreasca aici, sunt inca multe aspecte in Codul de procedura fiscala care trebuie imbunatatite, intrucat si-au dovedit limitarile in viata de zi cu zi, generand probleme majore si speram ca dialogul va continua in perioada urmatoare, pentru o si mai buna reglementare, care sa ofere predictibilitate in viata de zi cu si satisfactie tuturor intereselor in prezenta.
*** Articol realizat de Dan Dascalu, Avocat Partener al D&B David si Baias, societatea de avocatura corespondenta PwC in Romania.
