FILIP & Co: Green Deal, intre concurenta si competitivitatea companiilor europene

In ultimii ani, Uniunea Europeana si-a asumat un rol de leader la nivel mondial in lupta impotriva schimbarilor climatice. Principala prioritate a Comisiei Europene, condusa de Ursula von der Leyen, este implementarea Green Deal, prin care Comisia isi propune sa stimuleze utilizarea eficienta a resurselor prin trecerea la o economie circulara, mai curata, refacerea biodiversitatii si reducerea poluarii.

Totusi, obiectivele ambitioase care vin din zona politica sunt intampinate de tot mai multe voci, in special dinspre mediul de afaceri, ingrijorate de faptul ca tranzitia accelerata a UE catre o economie mai verde ameninta competitivitatea companiilor europene. Constranse sa isi internalizeze costurile de mediu, companiile europene ajung sa se concureze, chiar pe piata interna a UE, cu rivali originari din alte jurisdictii, in care standardele de mediu sunt mai putin stricte.

In plus, in lupta pentru competitivitatea la nivel global companiile europene se vad constranse si de aplicarea formalista de catre Comisia Europeana si autoritatile nationale de concurenta, a regulilor in materie de ajutor de stat si de control al concentrarilor economice.

In acest context, conferinta gazduita pe 4 februarie 2020 de Margrethe Vestager, vice-presedinta Comisiei Europene, si-a propus sa ofere un cadru de dezbatere despre rolul politicii de concurenta in atingerea ambitioaselor obiectivelor de mediu ale UE.

Dezbaterile au evidentiat ca, in lipsa unor reguli stricte, companiile tind sa ramana fidele tehnologiilor invechite care, desi nu sunt prietenoase cu mediul, servesc la indeplinirea obiectivelor imediate de profitabilitate urmarite de actionari si investitori. Pe de alta parte, dupa cum arata studii recente, desi consumatorii europeni se declara in favoarea protejarii mediului, in practica nu sunt dispusi sa suporte costurile aferente si sa plateasca mai mult pentru produse ecologice.

In mod evident, misiunea de a rezolva aceste dificultati nu revine politicii de concurenta, insa principala provocare in acest domeniu este tocmai adaptarea politicii de o maniera care sprijina trecerea la o economie mai verde, in care inovarea este incurajata, insa fara a lasa nepedepsite acele comportamente ale companiilor care sunt cu adevarat daunatoare pentru consumatori si pentru functionarea normala a pietelor.

In acest scop, Comisia lucreaza la anumite schimbari. Astfel, in privinta controlului concentrarilor economice, se urmareste includerea eficientelor de mediu printre criteriile ce trebuie evaluate la autorizarea unei concentrari, precum si flexibilizarea regulilor de autorizare a operatiunilor favorabile inovarii si dezvoltarii de tehnologii prietenoase cu mediul. Marea provocare ramane in continuare gasirea unor solutii, care sa permita identificarea si interzicerea achizitiilor realizate cu scopul blocarii sau intarzierii introducerii pe piata de noi tehnologii.

In domeniul ajutorului de stat, schimbarile principale anticipate vizeaza o crestere a importantei impactului de mediu in evaluarea ajutoarelor de stat (se vorbeste chiar despre includerea unei conditionalitati de mediu in toate proiectele din domeniu). Comisia urmareste sa stimuleze utilizarea ajutoarelor de stat sprijinirea activitatilor de cercetare pre-competitiva si competitiva pe domenii precum: materiale inovative, reciclare, eficienta energetica, sisteme de stocare a energiei electrice (baterii). Domeniul energiei, si in special sustinerea introducerii unor tehnologii alternative (cum sunt cele bazate pe hidrogen), investitiile in producerea de energie din surse regenerabile, se mentin in centrul atentiei.

Anumite schimbari sunt asteptate si in aria regulilor privind practicile anticoncurentiale. Astfel, Comisia intentioneaza modificarea regulilor de cooperare pe orizontala (intre concurenti), pentru a favoriza participarea concurentilor la proiecte comune de standardizare, cercetare-dezvoltare si inovare, cu scopul facilitarii introducerii pe piata de tehnologii si produse cu impact pozitiv asupra mediului. Regulile de concurenta aplicabile in relatiile verticale (furnizor-beneficiar) vor trece, de asemenea, printr-un proces de revizuire, cu obiectivul declarat al eliminarii efectului inhibator al unora dintre regulile actuale si al recompensarii companiilor care sunt pionieri in introducerea pe piata a unor produse si tehnologii prietenoase cu mediul.

Exista, desigur, ingrijorari ca o relaxare prea mare a regulilor de concurenta ar putea conduce la nepedepsirea unor acorduri care, sub aparenta unei cooperarii pe considerente de mediu, ar ascunde comportamente anticoncurentiale daunatoare pentru consumatori si concurenta.

Chiar daca se vorbeste despre o anumita relaxare a regulilor, aceasta nu trebuie inteleasa ca o abrogare a regulilor existente. Din contra, pozitia comisarului european de concurenta este clara: concurenta ramane principalul catalizator natural al inovarii, iar Comisa va ramane ferma in aplicarea cu severitate a regulilor de concurenta in cazul cartelurilor hard-core si a practicilor abuzive ale companiilor dominante. De fapt, relaxarea anuntata reprezinta doar flexibilizarea aplicarii regulilor existente pentru a permite companiilor sa dezvolte in comun – fara teama de a fi sanctionate pentru incalcarea regulilor de concurenta - obiective legitime de mediu care, cel putin la acest moment, sunt tratate la „si altele” de autoritatile de concurenta, mai ales in procedurile antitrust.

Mediul de afaceri militeaza pentru o mai mare predictibilitate si claritate cu privire la reguli. Exista chiar voci care cer asigurarea certitudinii prin emiterea de catre autoritatile de concurenta a unor confirmari preliminare cu privire la anumite practici. Cu toate acestea, abordarea preferata a autoritatilor de concurenta ramane autoevaluarea de catre companii, din perspectiva compatibilitatii cu regulile de concurenta, a initiativelor de mediu ale acestora, pe baza orientarilor oferite de legislatie, interventia autoritatii de concurenta urmand sa se produca doar in cazul unor suspiciuni de incalcare a legii.

Daca evaluarea eficientelor de mediu trebuie sa devina un exercitiu obisnuit in fundamentarea deciziilor de business ale companiilor, o veste buna ar fi ca integrarea obiectivelor de mediu in politica de concurenta europeana indreptateste companiile sa invoce, la randul lor, astfel eficiente in fata autoritatilor de concurenta cu mai mari sanse de succes ca pana acum.

Eliminarea tensiunilor dintre Green Deal si politica de concurenta a EU nu este o tema care sa poata fi solutionata in cadrul unei conferinte. Cu toate acestea, din dezbaterea organizata de Comisia Europeana s-au desprins cateva idei interesante, care merita urmarite, fie doar si pentru faptul ca, mai devreme sau mai tarziu, le vom simti efectele si in Romania, sub forma unor noi scheme de ajutor de stat, a unor modificari legislative sau chiar a unor nuantari subtile a abordarii Consiliului Concurentei in anumite cazuri.