Europa vrea ca toate multinationalele si companiile independente din statele membre sa contribuie cu ”partea lor echitabila” la redresarea economica. Ce presupune acest lucru? Companiile sa fie obligate sa declare public locul unde isi realizeaza profiturile si isi platesc impozitul. Masura, anuntata recent de Consiliul Uniunii Europene, este o concretizare a unei propuneri de directiva din 2016, pe care, de aceasta data, s-a obtinut acordul politic al Austriei si Sloveniei. In luna anterioara deciziei Consiliului UE, Comisia Europeana spunea ca se gandeste la o noua Directiva, prin care marile companii sa isi publice impozitul efectiv platit raportat la profiturile realizate. Mai mult, chiar zilele trecute, cele mai puternice sapte state ale lumii anuntau ca vor sa creeze ”un impuls de neoprit” in stoparea transferului profiturilor catre jurisdictii cu impozite mici, dar si pentru a obliga multinationalele sa plateasca mai multe taxe acolo unde isi desfasoara activitatea. Cu alte cuvinte, de aici inainte, companiile trebuie sa fie cu ochii pe legislatie si sa se pregateasca: transparenta va deveni norma.Recent, ministrul portughez al Economiei si digitalizarii, Pedro Siza Vieira, a afirmat ca evitarea platii impozitului pe profit si planificarea fiscala agresiva a marilor companii multinationale priveaza tarile UE de peste 50 de miliarde de euro de venituri pe an, el sustinand, de asemenea, necesitatea introducerii transparentei fiscale in practicile multinationalelor.
Siza Vieira nu este singura voce care sustine ca toate companiile trebuie sa contribuie in mod egal la redresarea economica, mai ales in noul context, generat de pandemie. Au existat multe alte voci care sustineau ca intreprinderile si simplii contribuabili, care s-au imbogatit ca urmare a pandemiei, ar trebui sa contribuie mai mult, platind o taxa de solidaritate.
Acum, Consiliul UE sustine propunerea de Directiva a Comisiei Europene - toate multinationalele sau companiile independente cu un venit total consolidat de peste 750 milioane de euro in fiecare dintre ultimele doua exercitii financiare consecutive, indiferent daca isi au sediul in UE sau in afara acesteia, sa dezvaluie in mod public informatii privind impozitul pe venit platit in fiecare stat membru sau intr-o tara terta sau aflata intr-o jurisdictie necooperanta. O astfel de raportare va avea loc prin intermediul unui formular comun al UE si in formate electronice care pot fi citite automat.
Propunerea urmeaza sa ajunga si la Parlamentul European, pentru aprobarea textului Directivei, proces prin care se pot aduce clarificari, cum ar fi, de pilda, cea privind cine poarta responsabilitatea reala pentru asigurarea respectarii obligatiei de raportare.
Sunt inca critici aduse acestei propuneri, cum ar fi aceea ca scapa din vedere multinationalele cu afaceri mai mici, iar, dincolo de ele, exista si o ingrijorare, pentru ca transparentizarea ar putea expune rolul anumitor state membre care incurajeaza inca scheme fiscale care sunt la marginea evaziunii fiscale.
De ce e importanta raportarea publica? Obligatia de raportare exista si in prezent, dar ceea ce face deosebita propunerea de Directiva este obligatia ca totul sa fie public.
Acum, prin Directiva (EU) 2016/881 cu privire la raportarea tara cu tara, care a pornit de la Actiunea 13 a OECD, multinationalele sunt obligate sa transmita autoritatilor fiscale un raport anual cu informatii dezagregate pe tari (raportare tara cu tara, cum ii spune si numele), pentru a arata unde sunt alocate activele si lucratorii, modul in care sunt distribuite profiturile si unde se platesc impozitele.
Insa, rapoartele nu sunt facute publice in Uniunea Europeana, astfel controlul public cu privire la strategiile utilizate de companiile multinationale pentru a deplasa profiturile in paradisuri fiscale este ca si inexistent.
Spre deosebire de Uniunea Europeana, autoritatile fiscale americane fac publice rapoartele multinationalelor din SUA. Informatiile agregate si tratate corespunzator sunt disponibile pe site-ul web al Serviciului de venituri interne din 2016. Adica din anul din care dateaza si tentativa europeana de a face publice declaratiile de impozit ale companiilor.
Conform unui studiu realizat de o platforma de dezbatere a politicilor sociale si economice europene - Intereconomics, 1.205 companii din SUA confirma existenta unor retete agresive de planificare fiscala ”prescrise” de anumiti consultanti si utilizate pentru a directiona artificial profiturile catre state membre mai atractive din punct de vedere fiscal. ”Dezvaluirea publica este necesara pentru o radiografie reala a modului in care companiile isi distribuie activele intre natiuni, unde isi desfasoara activitatea, isi declara profiturile si isi platesc impozitele”, mai noteaza studiul citat.
Tot in directia transparentizarii, la 18 mai 2021, Comisia Europeana a inclus in comunicarea ”Impozitarea afacerilor in secolul XXI” o propunere (care va fi emisa pana in 2022) ca anumite companii mari care isi desfasoara activitatea in Uniunea Europeana sa isi publice ratele efective de impozitare, adica impozitul efectiv platit raportat la profiturile realizate. Ceea ce se va traduce printr-o transparenta crescuta a impozitelor platite si prin monitorizarea strategiilor de planificare fiscala.
Pana in 2023, Comisia vrea un nou cadru la nivel european privind impozitul pe profit sub titlul: „Afacerile in Europa: cadrul pentru impozitarea profiturilor” (Business in Europe: Framework for Income Taxation - BEFIT). BEFIT se va baza pe o repartizare a profiturilor realizate pe baza unei formule si o baza de impozitare comuna si va inlocui propunerea in asteptare pentru o baza de impozitare consolidata, CCCTB (Common Consolidated Corporate Tax Base - Baza Comuna Consolidata a Societatilor) care va fi retrasa. CCCTB a fost propusa de Comisia Europeana inca din 2004 si a trecut prin multe sincope si mai multe variante de-a lungul a 14 ani de negocieri. Ultima varianta, din 2018, cand a fost aprobata, CCCTB propunea o noua taxa pentru companiile multinationale mari cu o cifra de afaceri de peste 750 milioane de euro ce ar fi fost obtinuta dintr-o fractiune (3%) din baza de impozitare comuna consolidata rezultata din aplicarea propunerii Comisiei Europene. Conform calculelor Curtii de Conturi Europene (2018), aceasta propunere ar fi reprezentat un venit anual de 12 miliarde de euro.
Reforma fiscala pe repede inainte? Criza economica si sanitara pare sa fi actionat ca un catalizator pentru mai multe decizii importante care trenau si fac din 2021 un al ”revolutiilor” fiscale. Un comunicat emis chiar sambata trecuta arata ca SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia si Canada, adica statele care compun G7, au negociat un acord pentru a opri companiile sa transfere profiturile catre jurisdictii cu impozite reduse, dar si pentru a se asigura ca cele mai mari multinationale platesc mai multe taxe acolo unde isi desfasoara activitatea. Acordul a fost salutat de ministrii de finante si marcheaza un pas semnificativ inainte in negocierile care au inceput inca din 2013. Detaliile primei parti a acordului, o concesie semnificativa din partea SUA a administratiei lui Joe Biden, spune clar ca „cele mai mari companii globale” cu marje de profit de cel putin 10% ar trebui, in viitor, sa aloce 20% din profiturile globale catre tarile in care isi fac vanzarile.
Daca s-ar implementa, acest lucru ar rasturna un secol de impozitare internationala a companiilor, in care profiturile sunt impozitate numai acolo unde companiile au o prezenta fizica.
Decizia vine la putin timp de la un alt acord istoric al G7 asupra impozitului minim pe profitul multinationalelor, deschizand calea pentru un acord global in acest an. Un acord in acest sens ar putea fi semnat in cadrul Summit-ul G7 din 11-13 iunie. Acordul a intervenit dupa ce Trezoreria SUA s-a oferit sa accepte un impozit minim pe profitul companiilor, valabil la nivel global de cel putin 15%, o rata semnificativ mai mica fata de propunerea de 21% sustinuta anterior de Germania si Franta.
Ce putem intelege din toate aceste masuri enumerate? In primul rand ca sistemul fiscal international este intr-un continuu proces de reforma si de adaptare la realitatile economice si sociale si ca, pe viitor, vom asista la si mai multe schimbari legislative si intr-un ritm mult mai rapid, toate indreptate spre transparentizare si lupta impotriva fraudei, cu scopul stabilirii unor impozite echitabile la nivel mondial.
Dar si ca, daca acum vorbim despre transparentizarea informatiilor cu privire la profituri si impozite ale multinationalelor cu venituri de peste 750 milioane de euro, maine vom vorbi si despre alte categorii de contribuabili, pe masura ce digitalizarea administratiilor fiscale se va extinde. Cum pachetul european NextGeneration ofera finantare statelor membre, tocmai ca sa atinga pragul de 20% minim de digitalizare a administratiilor fiscale, ma astept ca ”maine” sa vina mai devreme decat putem gandi. Iar o interconectare a administratiilor fiscale, operationala si eficienta, se traduce prin noi puncte de atentie pentru companii.
Un material de Mihaela Mitroi, Partener, Asistenta Fiscala si Juridica, EY Romania, lider al activitatii de consultanta fiscala si juridica in clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrala si de Sud-Est si Asia Centrala (CESA)
