In ultimele luni a devenit tot mai evident faptul ca problemele dificile consemnate de aproape doi ani la nivelul zonei euro sunt departe de a fi solutionate intr-un mod acceptabil pentru economiile componente ale regiunii respective. Din acest motiv, se pare ca atentia investitorilor potentiali se indreapta tot mai mult catre statele din fostul bloc socialist. Din pacate insa, dupa cum la nivelul Europei Occidentale a devenit deja uzuala diferentierea intre Germania si restul tarilor puternic industrializate (in sensul ca economia federala a avut capacitatea de a absorbi mult mai usor socurile recesiunii si s-a redresat destul de rapid – situatie confirmata si la finele lunii ianuarie 2013, cand s-a comunicat o scadere masiva a ratei somajului si o crestere substantiala a increderii), la fel in Europa de Est analistii s-au obisnuit sa faca deosebiri – nu intotdeauna bazate pe elemente stiintifice – intre Polonia si celelalte state aflate in curs de dezvoltare. Este binecunoscut faptul ca aceste regiuni au o singura sansa in demersul lor de redresare a segmentului de constructii, care rezida in atragerea de fonduri externe – europene sau de alta natura (cum ar fi de pilda, investitii realizate de diverse fonduri inchise – „hedge fund”). De aceea, o analiza sumara care nu se bazeaza pe date concrete ar fi incorecta, intrucat decizia de alocare a unor sume intr-una sau alta dintre zonele mentionate nu se ia numai pe baza unor simple zvonuri sau presupuneri. La fel de adevarat este insa ca multe dintre hotararile managerilor care dispun de resurse importante sunt, uneori, fundamentate si pe factori care nu tin neaparat si exclusiv de analiza financiara, ci de considerente mai degraba psihologice. Cu toate acestea, este utila o trecere obiectiva in revista a principalilor indicatori macroeconomici, pentru a demonstra ca, de fapt, Romania nu reprezinta, nici pe departe, o regiune neinteresanta pentru potentialii investitori.
Date concrete ce demonstreaza potentialul pietei nationale
Pornind de la valorile publice ale Produsului Intern Brut (PIB), comunicate oficial de Fondul Monetar International, tara noastra a avut, in 2011, un PIB de 189,77 miliarde USD, fata de 53,51 miliarde USD cat a realizat Bulgaria, circa 514,49 miliarde USD Polonia, 140 miliarde USD Ungaria si 217 miliarde USD Cehia. O comparatie mai realista se poate face doar prin raportarea la numarul de locuitori, veniturile medii obtinute pe plan local fiind cu 37,5% mai mari fata de cele din Bulgaria si cu aproximativ 25% inferioare in raport cu cele din Polonia si Ungaria (in Cehia acest indicator este aproape dublu). Daca se ia in calcul ca, anul trecut, Romania a inregistrat o rata a inflatiei net inferioara celor din statele mentionate (cu exceptia Bulgariei), rezulta ca diferentele prezentate sunt chiar mai mici. Referitor la alti indicatori macroeconomici, somajul pe plan national are o rata de 7,2%, comparabila cu nivelul din Cehia, in celelalte regiuni valorile fiind mult mai mari (12,5% in Bulgaria, 9,4% in Polonia si 11,5% in Ungaria). Nici la capitolul de datorie publica externa Romania nu ocupa o pozitie nefavorabila, nivelul acesteia fiind de 34,2% din PIB, net inferior celui din Ungaria (76,3%), Polonia (55,7%) sau Cehia (43,9%). S-ar putea aduce contraargumentul ca o valoare mare a datoriilor semnifica faptul ca statul in cauza prezinta bonitate sau ca s-a imprumutat pentru a realiza investitii publice. Din pacate nu este asa, o cota ridicata a datoriei externe fiind consecinta directa si imediata a necesitatii imperioase de acoperire a deficitelor diverselor bugete (de asigurari sociale, de exemplu, in cazul tarii noastre). Insa aceasta este alta discutie si, pana cand programul european de uniune fiscala va fi implementat, astfel de derapaje vor mai aparea, indiferent de gradul de dezvoltare economica a statelor respective. Agentiile internationale de rating au inceput, la randul lor, sa aiba o pozitie mai echilibrata, momentan Romania plasandu-se, alaturi de Ungaria, la valoarea BB+, cu putin in urma Poloniei, care se situeaza la A- (nivel atins, dupa cum se stie, printr-o strategie guvernamentala remarcabila de atragere a fondurilor europene). Pentru potentialii investitori, un element important este legat de fiscalitate, la o analiza sumara parand, din nou, ca tara noastra este dezavantajata. Realitatea arata ca taxele indirecte (TVA) sunt 23% in Polonia, de 27% in Ungaria si de 21% in Cehia (cu valori diminuate pentru anumite categorii de bunuri/servicii), in ceea ce priveste impozitul pe profit acesta fiind de 19% in Polonia, de 19% -27% in Ungaria si 19% in Cehia (15% pentru veniturile persoanelor fizice). Doar in Bulgaria sunt consemnate valori inferioare (20% pentru TVA, respectiv 10% in ceea ce priveste impozitul de venit), insa trebuie avut in vedere ca vecinii de la sud se afla, dupa cum arata cifrele, intr-o cursa de urmarire a Romaniei si, de aceea, aplica masuri prin care intentioneaza sa atraga resurse.
Impozitarea „muncii” este un capitol ce necesita ajustari imediate
Singurul punct in care Romania are o vulnerabilitate evidenta in momentul actual este acela al asa-numitelor „impozite de securitate sociala”. Din pacate, la acest capitol se inregistreaza cote sensibil egale celor practicate in Ungaria si Cehia (in jur de 45%) autoritatile din Polonia stabilind cote cu aproximativ 10% mai mici. Aceasta strategie fiscala este mai mult decat daunatoare, constituindu-se intr-o piedica majora in dezvoltarea companiilor. Prin presiunea artificiala astfel creata, riscul de diminuare a incasarilor la bugetul de asigurari sociale se majoreaza exponential, avand in vedere tendinta de „controlling” al costurilor prin limitarea salariilor. Consecintele sunt imediate: scadere a productivitatii, diminuare a calitatii produselor/serviciilor, depreciere a puterii de cumparare si, implicit, contractie a consumului, cu efecte daunatoare asupra intregii economii nationale. Orice specialist bancar poate confirma ca, in noile conditii de creditare impuse de autoritatea monetara din Romania (BNR) ce limiteaza gradul de indatorare a beneficiarilor, principala cauza a lipsei cererii de linii de finantare este data tocmai de solvabilitatea scazuta. Este o spirala negativa ce nu poate fi stopata decat prin masuri administrative directe, autoritatile trebuind sa depaseasca temerea nejustificata a unor scaderi drastice in ceea ce priveste colectarea si sa-si asume riscul unei reforme profunde. In cazul in care o asemenea strategie este adoptata (insa este necesar ca demersul respectiv sa fie asumat chiar in acest an), toate datele prezentate indica faptul ca Romania ar avea o pozitie realmente privilegiata, in perceptia detinatorilor de resurse financiare.
