Cimentul si betonul sunt elemente de baza ale mediului construit, observa expertii de la McKinsey. Cererea globala pe segmentul respectiv aproape s-a triplat in ultimii 20 de ani. Cu toate acestea, in pofida omniprezentei sale, industria de profil se confrunta cu probleme generate de contributia majora la emisiile globale de dioxid de carbon. In plus, 30% pana la 40% din deseurile solide actuale sunt create prin constructia si intretinerea mediului construit. Luand in calcul numarul tot mai mare de industrii si sectoare ce evolueaza rapid spre emisii nete zero, valoarea unei actiuni similare in domeniul betoanelor este extrem de mare. Preturile carbonului din sistemul general de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) ale UE au atins aproape 100 euro pe tona metrica de dioxid de carbon - un nivel care ar putea deveni standardizat pana in 2030. In acelasi timp, costul depozitarii deseurilor din constructii si demolari (CDW) afecteaza intregul ecosistem al cladirii, depasind 100 de euro pe tona metrica. Combinata, valoarea totala a riscului aferent ar putea ajunge la aproximativ 210 de miliarde de euro pana in 2050, mai arata specialistii nord-americani. Cererea de ciment in urmatoarele decenii va ramane probabil constanta, ceea ce inseamna ca nu va exista valoare suplimentara creata din abordarile traditionale ale productiei. Prin urmare, competitorii din industria constructiilor vor fi nevoiti sa actioneze rapid si sa exploreze optiuni alternative pentru a reduce atat costurile, cat si emisiile de dioxid de carbon. Tehnologiile circulare, cum ar fi combustibilii alternativi, intarirea carbonului, recarbonatarea si captarea/stocarea carbonului (CCS) vor fi mult mai mult decat solutii de nisa pentru decarbonizarea mediului construit. De fapt, cercetarile curente arata ca aceste tehnologii ar putea ajuta la decarbonizarea a aproximativ 80% din emisiile totale de ciment si beton pana in 2050.
Lantul valoric al cimentului este bine pozitionat pentru a crea bucle inchise, sau sisteme reglate automat, pentru dioxid de carbon, materiale si minerale si energie. Conform estimarilor, fiecare dintre tehnologiile de reciclare vor avea valoare pozitiva pana in 2050, unele fiind deja mai profitabile decat solutiile actuale folosite in productie.
Determinarea volumului total de materiale necesare — prin reproiectarea materialelor, cladirilor si infrastructurii — poate avea un rol critic in schimbarea modului in care liderii industriei abordeaza proiectele. De exemplu, trecerea de la combustibilii fosili la cei alternativi poate ajuta la reducerea emisiilor materialelor. In plus, reutilizarea, repararea si renovarea activelor si infrastructurii existente poate contribui la limitarea nevoii de produse noi, prin utilizarea emisiilor de dioxid de carbon captate si reinserarea lor in lantul valoric.
Estimarile McKinsey arata ca o adoptare accelerata a tehnologiilor circulare ar putea fi legata de aparitia unor noi fonduri financiare cu valoare neta in valoare de aproximativ 110 miliarde euro pana in 2050, oferind o noua cale de crestere pentru competitorii din bransa, care altfel s-ar confrunta cu o cerere in scadere pentru produsele lor, precum si cu costuri externe semnificative. Noile tehnologii si modele de afaceri emergente vor crea valoare suplimentara pentru a o atenua pe cea reziduala, expusa riscului. Impactul net anual al recircularii carbonului este estimat, in medie, la 6 miliarde euro pana in 2050 (la preturile din 2022, fara a tine cont de inflatie). Cauza este reprezentata de importanta tot mai mare a pietelor globale de carbon, preturile preconizate ale dioxidului de carbon compensand sau chiar depasind costurile tehnologiei.
Calculele curente arata ca tehnologiile care utilizeaza dioxid de carbon, cum ar fi intarirea betonului gata preparat sau prefabricat, pot crea o valoare economica pozitiva, incepand de la preturi ale carbonului de aproximativ 80 euro pe tona metrica de dioxid de carbon. Este probabil ca tehnologiile care ofera un consum ridicat de dioxid de carbon sa fie implementate prioritar in regiunile cu o crestere rapida a mecanismelor de stabilire a pretului carbonului, cum ar fi Europa si America de Nord. Pentru informatii suplimentare, click aici
