De aproape 5 ani in Parlament se incearca corectarea Legii dialogului social. In toti acesti ani organizatiile patronale au refuzat o analiza obiectiva a efectelor pe care reforma dialogului social din 2011 le-a avut asupra pietei muncii si a relatiilor de munca.In 2011 patronatele si-au folosit toata influenta de care dispuneau pentru a distruge negocierile colective la nivel national si la nivel de sector. La acel moment Parlamentul a adoptat Legea 62/2011 prin asumarea raspunderii Guvernului, fara dezbateri parlamentare si tinand cont exclusiv de opiniile organizatiilor patronale. Desi adoptarea acestei legi a dezechilibrat complet dialogul social, organizatiile patronale au facut tot ce le-a stat in putinta pentru a accentua in aplicare efectele negative ale legii. La nivel de companie angajatorii au promovat constant excluderea de la negocieri a organizatiilor sindicale, mult mai incomode, si inlocuirea acestora cu reprezentantii salariatilor, usor de controlat si cu 0 experienta si capacitate de negociere.
In 2021 se implinesc 10 ani de la adoptarea legii dialogului social, timp mai mult decat suficient pentru orice organizatie a partenerilor sociali (patronala sau sindicala) de buna credinta sa evalueze situatia si sa decida ce se impune a se corecta. Numai ca patronatele nu asta vor, comunicatul de presa transmis in 10 septembrie a.c reprezinta o forma de presiune exercitata asupra tuturor parlamentarilor pentru a stopa modificarea actualei legi.
Organizatiile patronale considera ca situatia economica si piata muncii din Romania este una specifica si ca urmare mecanismele existente in statele europene nu pot fi preluate in Romania, nu conteaza conventiile OIM sau acordurile internationale ratificate de Romania. Nu am auzit nici o organizatie patronala care sa invoce specificitatea economica sau a relatiilor de munca din Romania atunci cand, cu putin timp in urma, cereau guvernului preluarea unui model de sprijin al angajatorilor utilizat in piata muncii din Germania. In acest caz nu s-au considerat necesare analize de impact sau evaluari care sa se intinda pe durata a zeci de ani.
Nu stim de ce fel de analize mai au nevoie patronatele, in ultimii 3 ani in mod constant Comisia Europeana a cerut Romaniei masuri pentru imbunatatirea dialogului social, in special masuri care sa faciliteze negocieri colective sectoriale si respectiv incheierea unor contracte colective de munca sectoriale. Organizatia Internationala a Muncii (OIM) a sesizat de asemenea in cadrul unui raport detaliat faptul ca actuala lege a dialogului social contine o serie de incalcari ale conventiilor ratificate de Romania.
Mai mult, sunt nenumarate studii ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), ale OIM, ale institutiilor europene sau ale altor institute de cercetare europene care releva importanta negocierilor colective la nivel de sector in special. Statisticile oficiale arata ca exista o stransa legatura intre nivelul salariilor din Europa si gradul de acoperire a lucratorilor de negocieri colective. In noua din cele zece state membre ale UE cu cele mai mici salarii (medii si minime), doar 7% pana la 30% dintre angajati beneficiaza de un nivel salarial negociat de sindicate. Este un fapt demonstrat ca lipsa negocierilor colective accentueaza inegalitatile si disparitatile salariale de gen. Romania deja exceleaza la acest capitol.
