Un subiect important revine pe agenda publica in mod ciclic: calitatea si performanta infrastructurii de transport din Romania – incotro? Cu atat mai mult cu cat in acest moment exista pe masa un PNRR (Planul National de Redresare si Rezilienta) aprobat, nevoia de a planifica si de a gestiona o infrastructura de transport cu adevarat bine pusa la punct este mai evidenta ca niciodata.Dar cu ce provocari ne confruntam in acest moment? Care sunt principalele lucruri care ar trebui adresate? De unde incepem, atunci cand ne uitam la proiectele de infrastructura de transport nationale? Am stat de vorba cu Mariana Garstea, CEO Sixense Romania si expert in solutii digitale pentru transformarea digitala a infrastructurii.
Alaturi de echipa sa, Mariana contribuie la prelungirea duratei de viata a mediului construit si vine cu solutii pentru mentinerea pe termen lung a sanatatii structurale a acestuia. La acest capitol se inscriu si proiecte de infrastructura complexe, cum ar fi cele de transport.
Interviu cu Mariana Garstea, CEO Sixense Romania.
- Vorbim cu totii despre necesitatea de a avea o infrastructura de transport performanta si eficienta. Dar ce inseamna, de fapt, o planificare si o gandire corecta a acesteia? Ce trebuie avut in vedere?
- O infrastructura de transport performanta inseamna sa planificam din start avand in minte toata durata de viata a proiectului, nu doar proiectarea si executia acestuia.
Dincolo de inaugurari de proiecte, dincolo de un numar anume de kilometri dati in exploatare, care in general indica o gandire mai degraba orientata pe termen scurt, este important ca inca din etapa de pre-fezabilitate sau fezabilitate sa luam in considerare sanatatea structurala a proiectului, modul in care va fi el gestionat si in exploatare, urmarirea lui in timp, capacitatea de a interveni proactiv si de a preveni anumite riscuri pe durata lui de viata.
Ce trebuie avut in vedere? As enumera doar cateva aspecte: colectarea corecta a datelor prin folosirea solutiilor de ultima ora pe care le avem la dispozitie incepand cu momentul T0, adaptate obiectivului proiectului si scopului in care vor fi folosite informatiile; parteneriatul cu experti care inteleg in profunzime provocarile tehnice si financiare cu care vin aceste proiecte si pot veni cu know-how aplicat in proiecte internationale (cu cel putin acelasi nivel de complexitate), in acelasi timp foarte bine racordati la realitatea locala; punerea la punct a unui proces de asset management conform standardelor din domeniu, pentru gestionarea eficienta a infrastructurii in etapa de exploatare, cu tot ceea ce inseamna acest lucru (imagine globala a proiectului, prioritizare lucrari, bugetare pe termen lung, estimare nivel de investitii necesar pentru un anumit nivel de performanta a proiectului, date in functie de care pot fi luate decizii informate in legatura cu prelungirea duratei de viata a proiectului etc.).
Cu cat aceste lucruri sunt puse la punct mai timpuriu in proiect si sunt luate in calcul inca de la inceput, cu atat putem vorbi despre proiecte mai sanatoase, performante si eficiente.
- Care sunt, dupa parerea dvs., cele mai mari vulnerabilitati care exista in acest moment la infrastructura noastra de transport?
- Daca fac o analiza asupra modului in care arata acum infrastructura de transport de la noi, observ mai multe provocari.
Pe de o parte, vorbim despre o infrastructura de transport imbatranita, care e pe punctul de a-si atinge perioada limita de timp pentru care a fost proiectata, dar si proiecte abia date in exploatare, care vin si ele cu o serie de provocari. Iar asta ne pune in fata necesitatii de a interveni pentru intretinerea lor si pentru prelungirea duratei de viata (de exemplu, acesta este cazul multor poduri si pasaje rutiere aflate acum in exploatare).
Pe de alta parte, vorbim despre nenumarate autostrazi si drumuri amenintate de fenomenul alunecarilor de teren, care inca nuau un plan de risk management elaborat si implementat, cu lucrari clare de monitorizare si prevenire (aici putem mentiona lucrarile de monitorizare geotehnica si structurala, ce in multe cazuri sunt viciate prin tot felul de cerinte incorecte). Din acest motiv, inca suntem martorii a nenumarate stiri despre autostrazi afectate de alunecari de teren, drumuri surpate, probleme care afecteaza foarte puternic comunitati intregi si erodeaza de multe ori inclusiv increderea in autoritati si in capacitatea acestora de a planifica si preveni astfel de riscuri.
Si, nu in ultimul rand, o discutie care ia amploare in ceea ce priveste infrastructura de transport la nivel national este necesitatea de a pregati proiecte care sa reziste mult mai bine in fata socurilor climatice. Cu cat presiunea creste la nivel international, cu cat studiile arata ca vorbim despre modificari fara precedent ale climei, cu atat trebuie sa intelegem ca necesitatea de a creste rezilienta infrastructurii in fata riscurilor climatice este o urgenta si ar trebui tratata ca atare. Vulnerabilitatile infrastructurii noastre sunt evidente in acest sens, daca ne gandim numai la caile ferate care se confrunta cu probleme extrem de mari pe parcursul verilor foarte toride. Solutia noastra digitala Resallience adreseaza toate aceste provocari, de exemplu.
Nu ne permitem sa ignoram modul in care socurile climatice afecteaza infrastructura de transport – sau ne vom bloca in a avea proiecte neperformante, comunitati nemultumite si, in general, oportunitati de dezvoltare ratate.
Pentru toate provocarile pe care le-am expus mai sus, noi suntem pregatiti, la nivel de companie, sa venim cu solutii, sa ne oferim sprijinul, sa discutam despre cum tehnologia si datele pe care le obtinem cu ajutorul acesteia ne pot ajuta sa intervenim si sa nu mai pierdem timp, resurse si bugete asteptand sau ignorand aceste probleme.
- Care este mesajul dvs. pentru autoritati in acest context? Ce pot face acestea si catre ce sa se orienteze?- M-as referi putin la cele mai recente studii. Conform PIARC (World Road Association), organizatia reper in ce priveste standardele de bune practici referitoare la proiectele de infrastructura de transport, cererea de mobilitate va creste de la 44 la 122 trilioane de kilometri necesari, pana in 2050. De asemenea, cererea legata de transportul de marfuri se va tripla si ea intr-un ritm similar. Numarul de masini va creste de la 1 miliard (2015) la 3 miliarde pana in 2050.
Poate par doar numere, dar ele ne spun ca traficul pune presiune foarte mare pe performanta sistemelor de transport la nivel mondial, iar Romania nu face exceptie. La nivel international, 15% din PIB este alocat infrastructurii de transport in tarile dezvoltate, ceea ce arata ca factorii de decizie inteleg ca e o nevoie stringenta sa ne uitam la cum functioneaza si cum sunt intretinute proiectele de acest tip, cu tot ceea ce presupune acest lucru.
Pana la urma, de infrastructura de transport depinde buna functionare a economiei nationale; de ea depind schimburile comerciale si chiar calitatea vietii dintr-o anumita zona. In functie de cat de performanta este infrastructura de transport, se iau decizii de dezvoltare la nivel macro, iar sanatatea autostrazilor, a podurilor sau a tunelurilor rutiere si/ sau feroviare ne indica sanatatea intregii societati.
Am facut aceasta paranteza pentru o punere importanta in context. Referitor la mesajul adresat autoritatilor, m-as intreba doar daca suntem siguri ca ne putem asuma pretul care vine la pachet cu ignorarea acestei realitati. Cred ca cel mai important lucru este sa ne dorim la nivel colectiv sa facem lucrurile mai bine, mai strategic si cu viziune pe termen lung – si de aici solutii si know-how exista cu siguranta, iar noi suntem pregatiti sa intervenim si sa ne oferim suportul.
