CTDS: Cateva consideratii ale unui participant la adunarea nationala a membrilor

La inceputul lunii noiembrie 2017, Hotelul Rin din Otopeni a devenit gazda celei de-a doua editii a Adunarii Nationale a membrilor Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), eveniment ce a reunit cei mai de seama reprezentanti ai acestei profesii. In acest context, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, director tehnic si partener in cadrul societatii Elux Rodit, auditor energetic gradul I pentru cladiri si instalatiile aferente, diriginte de santier pentru instalatii si retele electrice (domeniile 8.1 si 9.1), respectiv specialist energetician din anul 1993, a formulat cateva opinii pertinente, ca participant la reuniune, ce vor fi prezentate in cele ce urmeaza.

„La Adunarea Nationala a Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier, din noiembrie 2017, am avut placerea sa reintalnesc colegii membri ai CTDS, cu  ocazia celei de-a doua intalniri anuale a organizatiei care, asa cum se stie, isi propune sa reprezinte intr-un mod unitar dirigintii de santier din intreaga tara. Intrucat in urma primei intalniri, ce a avut loc in 2016, am avut unele opinii, pe alocuri chiar separate de cele formulate in mod curent de majoritatea membrilor, voi face cateva referiri - nu neaparat divergente - si de aceasta data. Inainte de a comenta cumva discutiile si situatia curenta (zilele trecute tocmai a avut loc o alta intalnire, intr-un cadru mai restrans), asa cum a rezultat cu ocazia Adunarii Nationale - ar fi nefiresc sa reproduc prin intermediul acestui articol, din pozitia mea de membru al CTDS, o relatare asemenea unei stenograme in urma intalnirii ce priveste strict CDTS (aceasta realizandu-se si ramanand de uz intern organizatiei) -, trebuie sa remarc faptul ca de data aceasta a fost vorba de intrunirea unei asociatii deja functionale (cu membri si sarcini binecunoscute), chiar daca aceasta este inca la inceput. Fiindca este functional, trebuie spus ca, desi este la moda sa radem si sa criticam un anumit partid politic aflat la putere drept opac si rigid (ca sa nu creez dubii, nu sunt membru in niciun partid, iar critica justificata adusa puterii aflate in exercitiu este pretutindeni fireasca si chiar utila), nici Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier nu reuseste inca sa se desprinda de obiceiurile tipic locale, iar transparenta mai lasa de dorit! As mentiona in acest sens doar faptul ca nu s-a stiut clar daca a existat o lista cu invitati externi (autoritati, presa etc.), dar si faptul ca unele decizii se iau nu fara instiintarea tuturor membrilor, ci fara... instiintarea celor direct implicati, cum ar fi externalizarea redactarii unui manual al dirigintelui! Dupa cum am spus, observatia nu o fac referitor la deciziile propriu-zise si care-si pot avea sau nu fundament, ci strict referitor la transparenta decizionala, cu atat mai mult cu cat una dintre tinte ar fi obtinerea prin lege a statutului de organizatie de interes public; altfel spus, daca pentru un organism, o autoritate apartinand statului pot fi actualmente exercitate diverse masuri de control sau presiune, in cazul organizatiilor de drept privat, pana acum s-a dovedit ca, desi tine tot de interesul public, controlul public este mult mai dificil de exercitat, data fiind protectia de care e bine ca se bucura dreptul la proprietate”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Dupa cum afirma specialistul, referindu-se la desfasurarea intrunirii nationale a dirigintilor de santier, „mai intai ar trebui remarcate unele aspecte pozitive, fata de prima editie subiectele si discutiile fiind mult mai concise si axate aproape exclusiv pe activitatea dirigintelui de santier, chiar daca majoritatea membrilor are si alte ocupatii si preocupari profesionale, precum cea de proiectant sau responsabil tehnic cu executia. Ceea ce nu am putut remarca a fost, insa, prezenta unor invitati externi - am in vedere aici in principal pe cei din partea autoritatilor de profil, dar si pe cei din partea unor organisme asemanatoare, precum Ordinul Arhitectilor din Romania, alte asociatii de proiectanti etc. Dupa cum era de asteptat, lucrarile Adunarii Nationale a CTDS au fost deschise de conducerea Colegiului, presedintele Cezar Petre si vicepresedintele Marius Dorin Lulea expunand celor prezenti principalele activitati, incununate de succes, din ultimul an (realizarea unor cursuri de pregatire profesionala), dar si obiectivele propuse (initierea unui proiect de lege privind statutul dirigintelui de santier). S-a discutat foarte mult despre procedura de autorizare a dirigintilor de santier, la care ISC ar trebui sa abordeze o schimbare, astfel incat «procedura sa ateste pregatirea profesionala necesara desfasurarii activitatii si nu sa fie o piedica in obtinerea certificarii ca diriginte de santier». Din discutii, am inteles ca, la ora actuala, un test grila (de genul celui specific examenului de obtinere a permisului auto) ar fi urmat de un succint studiu de caz, cu descrierea de catre cel examinat a modalitatii de rezolvare a unei anumite situatii de proiect: cum orice astfel de descriere poate lasa si portite pentru unele abuzuri (dupa cum reclamau unii colegi), procedura poate fi imbunatatita, desi, personal, o vad oricum benefica; pare a fi o buna ocazie ca persoana examinata sa demonstreze ca are si creativitate, pe langa memorarea unor legi, normative si ordine de ministru. Am fost insa neplacut surprins sa aud chiar si vicepresedinti ai organizatiei, responsabili zonali, spunand ca este in regula daca dirigintele de santier inspecteaza santierul doar... cinci minute (si, ca atare, nu poate fi vinovat pentru lucrarile realizate in absenta sa). Din aceasta perspectiva, cred ca este foarte buna existenta unei organizatii care sa protejeze interesele profesionale intr-un domeniu anume, insa mai este cale lunga pana sa se atinga nivelul firmelor de consultanta de model occidental, care, prin prezenta si capacitate profesionala, asigura o calitate de 100%; nu sunt naiv, nu exista nicaieri perfectiune, o portie de neseriozitate gasind chiar recent, insa aceasta neseriozitate ori imperfectiune in niciun caz nu este declarata explicit, fiind doar rodul unor erori sau scapari de moment. Fiindca tot exista obiceiul de a gasi in discutiile private pentru orice mecanism conservator-corupt-greoi un reper intr-o anumita parte a sferei politice, s-ar parea ca intreaga societate este mai mult sau mai putin afectata de acest sindrom. Cat timp prevaleaza fuga de raspundere in locul asumarii raspunderii (cu referire directa aici la pasarea responsabilitatii intre proiectant-RTE-diriginte de santier-furnizor de materiale) si, daca tinem cont ca prin statut CTDS se declara «organizatie apolitica» (personal, gasind aceasta definire drept prea putin justificata chiar de la inceput, intr-un schimb de opinii cu vicepresedintele CTDS - toate organizatiile civice fiind oricum apolitice), in mod cert nu vom reusi sa obtinem decat victorii de palmares temporar, dar sigur nu vom reusi sa realizam la modul general lucrul bine facut. Evident, semnalul ce-l doresc nu priveste cele 5 minute ale vizitei dirigintelui de santier, ci modul in care sa ne raportam la asteptarile investitorului, ale beneficiarului final, ale societatii, de la astfel de organisme (vorbind serios, cele 5 minute nu sunt suficiente nici coboratului din autoturism, iar textul legii e inca interpretabil)”.

„Trecand peste prezentarea generala, de principiu, trebuie spus ca, fiind vorba de participarea membrilor CTDS din toata tara (de la Piatra Neamt, Alba, Oradea pana la Bucuresti si Alexandria), faptul ca mai multi specialisti depun efortul de a strabate intreaga Romanie pentru a participa la eveniment denota, totusi, importanta pe care o acorda organizatiei cel putin membrii respectivi. Altfel, daca de la prima intalnire anuala organizatia a crescut numeric, participarea se poate spune ca s-a mentinut in aceeasi marja, doar aspectul calitativ imbunatatindu-se, dupa cum spuneam si mai sus. Intrucat, pe de o parte, dirigintii de santier sunt printre cei mai mobili si flexibili specialisti, iar pe de alta parte, zonele din care au provenit diferitii participanti la intalnire sunt de asemenea variate, in acelasi timp, problemele ridicate au fost, la randul lor, diverse. Astfel, de la responsabilul regiunii Nord-Vest (CTDS fiind actualmente impartit tot in atatea zone geografice ale tarii ca si ISC) am aflat ca ar fi bine ca urmarirea calitatii lucrarilor din constructii sa fie facuta de o maniera asemanatoare celei din Germania, unde proiectantul are atributii mai clare in controlul lucrarilor. As adauga aici ca si la noi exista aceasta procedura, doar ca este facultativa si la discretia investitorului care poate sau nu sa incheie cu proiectantul un contract de asistenta tehnica; altfel spus, chiar daca este prezent mai rar pe santier, in Romania, proiectantul are responsabilitati, putere, incomparabil mai mari decat omologul sau din Germania, din punct de vedere legal nicio modificare nefiind permisa fara aprobarea sa. Bineinteles, asa cum se stie, la aceasta asistenta tehnica apeleaza de regula marii dezvoltatori, ceilalti evitand astfel de costuri fie din inconstienta (pe fondul slabei pregatiri profesionale, a lor si a partenerilor de proiect), fie datorita unui management prost inteles (decizia de reducere a costurilor de proiect, in ciuda unor semnale clare)”, avertizeaza specialistul.

Referindu-se la un alt aspect particular evidentiat cu prilejul derularii celei de-a doua editii a Adunarii Nationale a dirigintilor de santier, ing. Dan-Rodion Pogangeanu a aratat ca „o alta expunere interesanta a avut-o un alt coleg, responsabil al CTDS Brasov, care - si datorita pregatirii sale in domeniul industrial-electric -, a incercat sa explice participantilor semnificatia exacta a sistemului ISO 9001, mai precis faptul ca obtinerea acestei certificari arata capacitatea de a gestiona un sistem de calitate (controlul hartiilor), dar nu si capacitatea de a avea un sistem de calitate propriu-zis. Cu alte cuvinte, exista posibilitatea ca persoana ce detine un certificat ISO sa dovedeasca la un nivel magistral faptul ca isi propune si va reusi intotdeauna sa realizeze… lucrari de proasta calitate. Suna ciudat, hazliu chiar, insa explicatia colegului nu este departe de realitate: din propria experienta, cunosc ca toti responsabilii insarcinati cu aceasta certificare repeta ca nu stiu, nu au cum sa cunoasca toate particularitatile tehnico-administrative ale fiecarei firme si domeniu de activitate pe care-l certifica, fapt pentru care au nevoie de date sumare privind specificul firmei certificabile. In cazul unor date eronate ori incomplete, se poate spune ca acel certificat poate deveni chiar lipsit de continut, nefiind singurul domeniu unde functioneaza principiul «gunoi bagi, gunoi obtii»! Aici trebuie mentionat faptul ca explicatia sus-amintita privind certificarea ISO privea informarea conducerii Colegiului cum ca se preconizeaza, ca o prima masura de crestere calitatii in constructii, certificarea ISO a tuturor firmelor, respectiv obligatia de a avea angajat cel putin un inginer de profil cu norma intreaga”.

„Nu as incheia aceasta scurta expunere (departe de mine dorinta de a deveni indezirabil pentru unii, insa chestiunea este destul de generala pentru a nu fi amintita) fara a remarca la anumiti colegi o nefireasca, ba chiar nejustificata teama de responsabilitate, atitudine datorata unei intelegeri gresite a legii si a relatiilor dintre factorii implicati intr-un proiect. Am in vedere aici o discutie initiata chiar de mine, prin care aratam ca nu exista clar definit cine are in sarcina intocmirea cartii tehnice a constructiei. Ca sa reiterez mai explicit aceasta idee, am intalnit profesori universitari, autoritati publice, alti diriginti de santier cu opinii total diferite! Pentru cei neavizati, simplist vorbind, cartea tehnica nu este un document de sine statator si cu unic autor, ea reprezentand de fapt colectia tuturor documentelor tehnico-administrative realizate de-a lungul implementarii proiectului - avize, documentatie tehnica, autorizatia de construire si toate procesele-verbale. La prima vedere, logic ar fi, daca nu ai niciun habar, nicio experienta in domeniu, ca reprezentantul investitorului sa fie «depozitarul» cartii tehnice (oricum, in final, aceasta ajunge la investitor); cum mai ales in cazul micilor constructii nu exista competente din partea investitorului, sigur nu se poate lua in discutie posibilitatea gestionarii direct de catre investitor, atributia putand (eventual) reveni dirigintelui care-l reprezinta. Am spus bineinteles «depozitarul cartii tehnice», fiindca practic absolut toate documentele fie sunt realizate de alte parti (avizele, documentatia tehnica si autorizatia de construire), fie dirigintele de santier este doar unul dintre semnatari (de pilda, pentru procesele-verbale calitative). Raportandu-ne la aceasta realitate, a considera ca este mai bine si mai lipsit de probleme daca «depozitarul» este executantul pare o abordare cel putin superficiala, daca nu s-ar tine cont de obisnuintele si rutina cu care este cel mai greu de luptat: odata ce ai semnat, oricum raspunzi pentru documentul respectiv! Odata ce ai semnat un proces-verbal, este in interesul investitorului si al dirigintelui ca acesta sa fie cel care-l pastreaza, putand astfel avea habar de situatia exacta a proiectului atat ca stadiu fizic, cat si scriptic. Desigur, asa cum am spus si in cadrul Adunarii Nationale, nu am pretentia sa vad acest aspect aparent minor, dar in spatele caruia se afla multe dintre deficientele lucrarilor de constructii, rezolvat atat de simplu, dupa cum nici multitudinea de probleme referitoare la controlul calitatii in constructii nu se rezolva cu usurinta”, a mai precizat specialistul.

„Deoarece cu alte ocazii am adus unele critici anumitor furnizori de materiale de constructii, o abordare diametral opusa este binevenita de aceasta data, astfel incat pot spune ca, la Adunarea Nationala a CTDS, am remarcat realizarea, de catre Heidelbergcement, a unui ghid foarte util, concis, dar bun, de retetare pentru betoane si mortare - pentru ca nu totdeauna exista pe santier, asa cum se cere, un panou cu retetarul materialelor realizate la fata locului. Si, in loc de concluzie, as sublinia ca ramane important ca toti factorii de raspundere - specialisti, furnizori (salut participarea ca sponsori a Heidelbergcement si Wienerberger) si, mai ales, autoritati - sa-si indeplineasca sarcinile la nivelul prevazut de reglementari si proiect, la aceasta si CTDS propunandu-si sa contribuie in continuare prin cursuri de specialitate, sustinerea membrilor si chiar prin proiecte legislative”, apreciaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.