RO EN
Košík je prázdný

ANALIZA: Formarea profesionala continua - definitorie pentru consultanti

Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), reliefeaza de aceasta data o serie de aspecte referitoare la rolul si importanta activitatii de consultanta/asistenta tehnica in constructii, precum si abordarea pe care ar trebui s-o aiba specialistii din bransa, mai ales in ceea ce priveste formarea profesionala continua, prezentand astfel, in cele ce urmeaza, inca un subiect de stricta actualitate.
„Fiind deja bine definit si structurat, sectorul consultantei specializate va urma tendinta intregului domeniu al constructiilor, cu diferenta ca, datorita specificului activitatii, este mai putin afectat de fluctuatia fortei de munca (mai mult sau mai putin calificate), ca si de cea a modificarilor salariale; in aceasta activitate, cu exceptia unor manageri straini ai unor filiale autohtone ce apartin anumitor companii multinationale de profil, specialistii sunt preponderent romani, iar nivelul salariilor este evident superior celui minim pe economie. In plus, gratie modificarilor aduse la standardul de costuri (unele dintre ele, cum sunt cele specifice infrastructurii rutiere, fiind in acest moment supuse dezbaterii publice), activitatea de consultanta/asistenta tehnica va avea putin mai mult oxigen, pentru inceput in cadrul proiectelor publice, insa, cu timpul, si in celelalte proiecte”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Potrivit expertului, „este stiut ca problema calitatii preocupa in egala masura beneficiarii finali si factorii implicati in diferitele procese tehnologice, incepand cu faza de conceptie-proiectare si pana la punerea in opera, respectiv exploatarea investitiei. Pornind de la acest considerent, pentru identificarea celor mai potrivite metode in vederea atingerii calitatii propuse (cu mentiunea faptului ca, in activitatile de constructii si constructii-montaj, exista bariera minima legala impusa de respectarea cerintelor esentiale), baza fundamentala o constituie caile de asigurare a personalului necesar. In mod evident, o problema importanta, de mare actualitate si cu impact direct asupra calitatii lucrarilor din constructii, este cea a educatiei, a pregatirii profesionale a personalului implicat, astfel incat chestiunea invatamantului continuu pare sa capete o importanta tot mai mare, pe masura ce si schimbarile tehnologice survin intr-un ritm tot mai alert. Asa cum am aratat si cu alte ocazii, rolul si continutul invatamantului continuu trebuie pus in acord cu fiecare categorie profesionala in parte, un anumit continut fiind adecvat lucratorilor cu pregatire medie si cu totul altul personalului cu inalta calificare. Desi pentru multi operatori noi de pe piata formarea profesionala continua este perceputa drept un concept excesiv, inutil si cu un continut mai degraba birocratic sau costisitor, trebuie spus inca de la inceput ca problema pregatirii profesionale de-a lungul carierei a existat dintotdeauna: pentru cei de la nivelurile inferioare, aceasta se concretiza prin sedinte de instruire, organizate de regula in cadrul intreprinderii sau in proximitatea santierelor, lectorii fiind selectionati din personalul tehnic, economic si socio-administrativ (TESA). In acelasi timp, perfectionarea personalului TESA era atent urmarita, fiind derulate inclusiv vizite si parcurse perioade de pregatire profesionala, organizate in colaborare cu parteneri externi, fie din blocul estic, fie din Germania, Franta etc. Am facut aceste precizari pentru a aminti ca pregatirea tehnica permanenta isi are totusi origini mai vechi decat s-ar crede, fiind acum cu atat mai necesara cu cat multe firme, prin dimensiunea si mijloacele precare avute la dispozitie, pur si simplu nu pot asigura o buna cunoastere nici daca isi doresc (voi mai reveni cu alta ocazie la aspecte particulare, precum sprijinul asociatiilor profesionale in crearea de biblioteci si altele)”.
Propuneri de imbunatatire in sfera educatiei tehnologice
Desi activitatea de formare profesionala de-a lungul carierei este bine reglementata si se desfasoara dupa un cadru clar definit, in functie de continut si durata cursurile desfasurandu-se prin diverse locuri autorizate - in universitati, licee tehnologice, prin intermediul asociatiilor profesionale etc. -, care dispun de lectori atestati, cu experienta si programe bine definite, ing. Dan-Rodion Pogangeanu considera ca, actualmente, se impune fara doar si poate o initiativa care sa aduca o imbunatatire in sfera educatiei tehnologice.
„Nu doresc intrarea in detalii specifice unui anume curs, domeniul invatamantului fiind parca mai predispus decat oricare altul la afisarea unor atitudini de superioritate in etalarea cunostintelor, ce contravin tocmai scopului propus. Rezumandu-ma asadar doar la finalitatea unor astfel de cursuri, plecand de la discutii cu diferiti profesionisti, dar si remarcand o conduita profesionala evident nepotrivita si neproductiva, se pot dezvolta unele directii de imbunatatire a situatiei actuale din sfera educatiei tehnologice. Astfel, am putut intalni situatii reale in care echipa de instalatori ce efectua lucrari de remediere a sistemului de climatizare, desi angajata cu spor in operatiunile specifice - deconectare conducte, umplere cu agent termic etc., nu avea habar de indicatiile afisajului de pe panoul aparatului (coduri de diagnoza, cu indicarea presiunii pentru diferitele circuite hidraulice si altele). Faptul ca echipa reuseste totusi remedierea dupa vizite succesive (in mod evident, la costuri mai mari, suportate finalmente de beneficiar) este in acest caz departe de un model de business profesionist: la un moment dat, fie se pierd clientii, datorita preturilor ridicate, fie se pierd chiar partenerii, furnizorii, in urma repetatelor reclamatii. O alta situatie este cea in care lucratorii sunt capabili sa reproduca diverse cunostinte teoretice aparent avansate despre activitatea ce o desfasoara, cunostinte a caror stapanire in mod evident nu aduce insa niciun plus, niciun beneficiu clientului lor. Desi situatia este valabila in toate domeniile, vorbind despre sectorul constructiilor, sunt dese cazurile in care auzim instalatorii (din toate categoriile de formare profesionala) vorbind despre termeni precum capacitatea calorica, insa, daca suntem cunoscatori, observam ca le lipseste cu desavarsire o cheie dinamometrica in asa fel calibrata incat sa fie in concordanta cu indicatiile din manualul de instalare, dar si cunoasterea faptului ca utilizarea cheii ar fi... esentiala. Altfel spus, instalatorul respectiv stapaneste un vocabular tehnic, pana la un nivel chiar poate sa cunoasca si semnificatia termenilor, desi niciodata, in absolut nicio situatie, el nu va fi nici capabil, nici solicitat sa utilizeze acele cunostinte! Si aceasta pentru simplul fapt ca, de exemplu, stabilirea capacitatii calorice este treaba proiectantului, nu fiindca proiectantul are o diploma ori fiindca asa spune Legea nr. 10/1995 a calitatii in constructii, ci fiindca proiectantul este singurul capabil sa duca la bun sfarsit un calcul corect si in beneficiul clientului, fapt acceptat ca firesc inclusiv de colegii ingineri de productie. In acelasi timp, instalatorul ce-si etaleaza cunostintele teoretice, aparent foarte destept si bun cunoscator al domeniului instalatiilor, nu este capabil sa-si indeplineasca sarcinile pentru care este contractat de catre clientul sau, neavand in inventar toate sculele necesare si necunoscand foarte bine toate datele concrete necesare realizarii lucrarilor de reparatii si montaj! Cu aceasta intelegem ca trebuie gasit un echilibru, fiind necesara parcurgerea cailor adecvate stabilirii unei reale utilitati a invatamantului continuu, altfel, prin impunerea sa obligatoriu si tuturor, s-ar putea crea doar o alta «industrie», poate profitabila, dar inutila, ba chiar nociva domeniului constructiilor, prin costurile induse. Un caz elocvent in acest sens este recentul conflict dintre membrii OAR, unde nu toti arhitectii sunt fericiti sa participe la cursuri periodice obligatorii. O propunere pertinenta o gaseam in impunerea unei obligativitati doar celor supusi unor sanctiuni recente, ceilalti urmand sa frecventeze benevol diverse cursuri de pregatire si specializare, in functie de profesionalismul lor, de probitatea de care dau dovada si de implicarea in cercetare etc. Altfel, asa cum am mai invocat si cu alte ocazii domeniul IT (caracterizat prin complexitate si nivel al cunoasterii cel putin egale celor din constructii), la o simpla privire, vedem cum cunostinte dintre cele mai noi si avansate sunt invatate direct, gratie internetului si sistemului «open-source». Desigur, asimilarea respectivelor cunostinte este usoara si functionala unor specialisti deja experimentati, fiind vorba de regula de migrarea de la un limbaj la altul, de la o versiune la alta, un novice avand sanse minime sa inteleaga ceva. Dar si invatamantul continuu in constructii se adreseaza doar unor specialisti consacrati, deci similitudinea se sustine”, a subliniat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Programa si cursurile trebuie adaptate nivelului cursantilor
Revenind la rolul invatamantului, specialistul avertizeaza totusi ca programa scolara si mai ales unii lectori din sfera formarii profesionale continue, dar si de la alte niveluri, au tendinta de a avansa prea mult si nejustificat in teoretizarea „pura” a domeniului in cauza, poate din dorinta de a-si expune cu orice pret propriile cunostinte, poate din lipsa de imaginatie si cunoastere in ceea ce priveste utilitatea concreta a cursului. „In general, aceasta pare sa fie si cauza pentru care, deseori, studentilor romani li se pare ca nivelul invatamantului occidental este inferior celui din tara noastra. Personal, parcurgand unele cursuri in strainatate (din pozitia de responsabil de proiect), recunosc ca am avut uneori sentimentul inutilitatii, al pierderii timpului degeaba, datorita aparentei simplitati a cursului. Insa, asa cum o structura este bine proiectata daca rezista la solicitarile mecanice preconizate si asa cum un circuit electric, daca rezista incarcarii termice ori, dupa caz, socurilor dinamice, nu va pune in pericol personalul de exploatare sau beneficiarii investitiei, tot asa un cursant este bine pregatit daca, la final, are cunostintele necesare bunei practici. Pare onorabil, omul ce dobandeste cunostinte teoretice avansate se poate simti superior, mai bine orientat in mediul social, insa este inutil sa am de-a face cu un electrician ce-mi relateaza despre superconductivitate sau despre fenomenul histerezis, dar monteaza gresit duza lampii de iluminat, inversand neutrul cu faza (ca sa evoc cea mai simpla, frecventa si periculoasa eroare a electricienilor)! Nu doresc totusi sa creez confuzii: invatamantul are suficiente posibilitati, in cadrul stiintelor generale, ale fizicii, de a oferi elevilor cunostinte dintre cele mai complexe si avansate, precum efectul Peltier si altele; tocmai de aceea, invatamantul tehnic trebuie sa se concentreze pe aspectele strict necesare practicarii viitoarei profesii! Una dintre consecintele acumularii nejustificate de cunostinte avansate din partea unui tehnician este ca acesta tinde in mod natural sa eludeze propria activitate, pe care are tentatia s-o trateze ca pe «ceva simplu si de importanta redusa», atata vreme cat problematicile domeniului, stie el, sunt atat de complexe. Desigur, la noi mai mult ca oriunde, chestiunea nu se limiteaza la activitatea din constructii, la care toata lumea-i priceputa - memorabila fiind in acest sens o secventa dintr-un film premiat, in care asistenta medicala isi da cu parerea despre diverse diagnostice la capul pacientului («domnul Lazarescu»), fiind bineinteles ajutata si incurajata, ca si in constructii, de un sistem alarmant de permisiv! Deseori auzim ca medicul «i-a dat voie» asistentei sa efectueze o anumita procedura (eventual complexa), fara sa ne gandim daca acel medic chiar are dreptul sa confere unei persoane competente mai ridicate decat ii permite calificarea! Daca suntem tentati catre indulgente, avand in vedere lipsa de personal, cred ca gresim, fiind mai curand vorba de o incalcare a deontologiei, asemanatoare dirigintelui de santier sau auditorului energetic ce-si deleaga sarcinile de supraveghere si investigare unor colegi neautorizati! Abatere care, paradoxal, este una din cauzele ce duce la exodul de specialisti si la acutizarea lipsei de personal, atat timp cat, schematic vorbind, sarcina respectiva ar trebui preluata de un specialist neadmis in sistem, evident in detrimentul beneficiarului, ce beneficiaza de servicii inferioare calitativ. In cazul in care cititorii s-ar intreba ce legatura au discutiile despre IT si medicina cu abordarea conceptului calitatii in constructii, as arata mai ales faptul ca, in acelasi timp cu o specializare si diviziune tot mai pregnante ale profesiilor, apare si o intrepatrundere a domeniilor altadata neimaginata. Plecand de aici, o abordare pragmatica si realmente competitiva ar putea fi, de exemplu, impunerea cursurilor de pregatire continua limitat la cazul situatiilor dovedite de abateri de la calitate, de la deontologia profesionala, asa cum se discuta si intr-o intalnire a membrilor Ordinului Auditorilor Energetici din Romania - OAER sau la intruniri organizate de asociatii similare. Si aceasta nu fiindca persoanele corecte ar trebui neaparat exonerate de participarea obligatorie la cursuri, ci pentru ca, prin identificarea cazurilor in care cursurile sunt realmente necesare, s-ar crea si un climat de incredere fata de acestea, ridicand si nivelul calitatii proiectelor. In caz contrar, se risca doar o simpla parazitare a unui domeniu - si asa aflat in dificultate - de alte domenii aflate in plina expansiune si de departe avantajate (aspect care sigur necesita o discutie separata)”, a mai precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.
Adecvarea pregatirii profesionale nu trebuie sa se limiteze la persoanele ce au nivel decizional inferior
Revenind la starea actuala, dupa cum afirma specialistul, „daca se trage concluzia ca o simplificare a cursurilor este necesara si aplicabila indeosebi activitatilor cu grad redus de responsabilitate si la un nivel decizional inferior sau daca pregatirea profesionala ar trebui sa fie destinata doar cursantilor din categoriile respective, intram intr-o alta capcana!”.
„Nu trebuie neglijat ca exista ocupatii, precum cele asociate controlului calitatii, unde, in mod evident, nu nivelul tehnico-stiintific al specialistilor este cel ce duce uneori la erori si ulterior la incidente nedorite, ci neaplicarea cunostintelor deja asimilate si asumate. Vorbind concret, de pilda, pentru obtinerea nivelului propus de calitate nu este necesara mentionarea in cadrul unui curs a lungimii de suprapunere a armaturii, ci insistarea pe aspectele tehnico-legale absolut obligatorii si de neignorat, impunandu-se o anumita «indoctrinare» a specialistului, astfel incat acesta sa fie convins de importanta respectarii reglementarilor inainte de a fi sanctionat prin amenda ori, mai grav, sa creeze un incident de natura penala. Bineinteles, pentru aceasta este nevoie si de o limpezire fara de tagada a legii, a reglementarilor existente -, iar la acest capitol nu pot sa nu remarc ca, din pacate, la orice intalnire profesionala, exista voci aparent bizare, care reclama severitatea anumitor legi ori norme tehnice! Se pune deseori in discutie insusi continutul legii actuale, uitandu-se ca nu poate constitui un argument pertinent faptul ca, de-a lungul activitatii, in proiecte anterioare, o anumita eroare comisa tocmai prin nerespectarea prevederilor considerate «prea restrictive» a scapat nepedepsita ori neobservata. Solutia cea mai simpla sta tocmai in impunerea unei stabilitati legislative si in evitarea modificarii frecvente si insuficient fundamentate. Ar fi de remarcat, de asemenea, comportamentul discretionar al unor agenti economici cu activitate deosebit de vizibila. Astfel, bucurestenii, ca si locuitorii altor orase in care se tot efectueaza reparatii (de obicei, la infrastructura rutiera), au impresia ca fie se acorda derogari pentru anumiti operatori ce umplu strada de lucrari fara niciun panou (daca acesta chiar exista, nu e in interesul urbei), fie legea oricum nu se aplica decat «prostilor»! Pentru atingerea unui nivel superior al calitatii, este insa nevoie de conlucrarea tuturor specialistilor implicati, voit sau fie si din interesul comun ce-i reuneste. Un exemplu remarcabil in acest sens este Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier - CTDS, care, fiind actualmente interesat sa atraga fonduri prin implicarea intr-un numar cat mai mare de cursuri, la care sa participe numerosi cursanti, dar si de existenta unui numar cat mai mare de responsabili tehnici cu executia (in calitate de parteneri, in contrapondere, necesari ai dirigintilor de santier), promoveaza intens viitoarea sesiune de examinare pentru domeniul RTE, organizata de ISC. Or, prin cresterea preturilor specifice, ca urmare a modificarilor preconizate ale standardului de costuri, dupa cum aratam la inceputul articolului, aspect coroborat cu exercitarea unui control mai riguros al personalului implicat prin actiuni specifice, precum implementarea registrului electronic, cu siguranta se va ridica stacheta calitatii, fapt dorit de toata lumea - atat de specialistii implicati in proiecte, dar si de cetatenii afectati direct sau indirect de proiectele aflate in desfasurare”, a concluzionat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

AGENDA CONSTRUCTIILOR

Vizualizaţi acum şi valorificaţi toate oportunităţile!
Ştiri de calitate și informaţii de afaceri pentru piaţa de construcţii, instalaţii, tâmplărie şi domeniile conexe. Articolele publicate includ:
- Ştiri de actualitate, legislaţie, informaţii statistice, tendinţe şi analize tematice;
- Informaţii despre noi investiţii, lucrări, licitaţii şi şantiere;
- Declaraţii şi comentarii ale principalilor factori de decizie /formatori de opinie;
- Sinteza unor studii de piaţă realizate de către organizaţii abilitate;
- Date despre noile produse şi tehnologii lansate pe piaţă.
AGENDA INVESTITIILOR
EURO-CONSTRUCTII
EURO-FEREASTRA
FEREASTRA

Abonare newsletter