ANALIZA: Constructiile moderne - sarcina comuna pentru specialisti

Referindu-se la o serie de aspecte de stricta actualitate, evidentiate in ultimul timp si cu prilejul lucrarilor Conferintei Internationale despre Constructii Sustenabile si Eficienta Energetica EURO-Constructii, editia a sasea (eveniment ce a avut loc pe 23 mai 2017, in Bucuresti, la care au participat 400 de specialisti ai bransei), ing. Dan-Rodion Pogangeanu, cunoscut cititorilor publicatiei Agenda Constructiilor ca director si partener in cadrul societatii Elux Rodit, a formulat noi opinii pertinente cu privire la realizarea constructiilor moderne, pentru care este necesara stabilirea unor responsabilitati si sarcini comune pentru toti specialistii implicati in domeniu, dar cu precadere pentru proiectanti, auditori energetici si furnizori de materiale.

„Rolul sistemului de calitate in constructii este perceput pe buna dreptate ca fiind esential, acesta facand posibila realizarea lucrarilor de constructii si instalatii la parametrii doriti de beneficiar, respectand in acelasi timp si obligatiile legale aplicabile - dintre care, pentru investitia propriu-zisa, cerintele fundamentale - asa cum sunt definite prin Legea nr. 10/1995 (cu modificarile si completarile ulterioare) - sunt cele mai importante. «Drumul» unei constructii, de la decizia initiala a investitorului si pana la receptia finala a lucrarilor, este lung si doar cine nu activeaza in domeniu poate sa creada ca activitatea lucrarilor in constructii, respectiv cea de constructii-montaj este una simpla, usor de gestionat. Ca sa parafrazez afirmatia altui expert din domeniu, «simplitatea ilustrata de unele reclame ce se refera la produsele si realizarile din constructii fac ca acestea sa para la fel de frumoase si usoare precum Armata (la paradele militare, observate ca spectator)”, a precizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Potrivit specialistului, pentru a evita riscul unor afirmatii inutil pedante, care sa se refere la descrierea unor situatii si stari de fapt deja stiute, s-ar impune o prima concluzie. „Am intalnit specialisti cu nivel indiscutabil de pregatire si raspundere, dar care, din pacate, fac confuzii greu de inteles la prima vedere. Astfel, am auzit spunandu-se ca RTE-ul, specialistul atestat ca responsabil tehnic cu executia, este un element adus, inspirat, de nu stiu unde si introdus inutil in schema sistemului de calitate locala. In acest sens, trebuie stiut ca exista firme bine ancorate, cu specialisti in toate domeniile si pentru care, uneori, procedura de atestare poate fi o simpla formalitate din punct de vedere profesional. Ce se poate face, insa, in cazul unei firme corect inregistrate la Registrul Comertului cu CAEN-ul necesar activitatii de constructii, dar care n-are niciun angajat cu studii de specialitate in domeniul constructiilor? Poate firma respectiva sa-si onoreze obligatiile contractuale? Singura cale de bun-simt este ca firma respectiva sa aiba in schema sa personal de specialitate, adica (minimum) un inginer pentru fiecare specialitate, suficient de pregatit pentru a intelege si rezolva problemele tehnico-economice: or, in acest fel, tocmai am definit specialistul RTE. Multumita ultimelor modificari legislative, autorizarea firmelor de constructii devine obligatorie, ceea ce reprezinta o cerinta menita sa rezolve situatia ilustrata anterior. Fara a avea la dispozitie statistici exacte, s-ar putea spune ca principala parte a efortului ISC se consuma actualmente cu verificarea indeplinirii acestor cerinte - a existentei in proiect a sistemului de calitate legal necesar; uneori, in cazuri de litigii si alte situatii complicate unde, chiar cu aparenta indeplinire formala a conditiilor tehnico-legale, exista premisele unor devieri de la cerintele aplicabile, se intra si in analizarea detaliata a proiectului”, a subliniat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Dupa cum opineaza expertul, pana sa ajunga insa pe mana RTE-ului, dirigintelui de santier ori ISC-ului, o investitie are, asa cum s-a afirmat anterior, un drum lung de parcurs. „Privind schematic, intai de toate, este necesar un proiect (reprezentarea dorintelor investitorului, a viitoarei investitii pe hartie, scriptic), proiect ce va sta la baza tuturor aprobarilor ce se finalizeaza cu autorizatia de construire. Vorbind in spirit mai degraba libertin decat liberal, deja actiunea investitorului pare a fi ingreunata de factori externi birocratici, precum proiectantul pretentios, care, dincolo de dorintele directe ale investitorului, actioneaza in principiu prin respectarea regulilor tehnice, matematice, toate cuprinse intr-o sumedenie de norme tehnice (de exemplu, nu poti pune un conductor de 1,5 mm in locul unuia de 2,5 mm, fiindca ia foc instalatia si nu poti avea o rampa de acces a persoanelor cu dizabilitati decat cu o mica panta, bine precizata, fiindca, in caz contrar, nu ajuti persoanele respective). Desigur ca, la fel ca in orice profesie, exista proiectanti de toate categoriile - meticulosi, profesionisti adevarati, experti, asa cum exista unii mai modesti pregatiti profesional sau altii superficiali, dispusi sa riste pentru un pret modic si sa cedeze in fata oricaror cerinte bizare si care, in mod evident, vor periclita viitorul investitiei. Daca il adaugam aici, fara a-i pune in discutie importanta, si pe functionarul primariei, a carui contributie negativa poate lua o multitudine de forme, deja avem premisele unor proceduri aparent concepute pentru a fi greoaie si a face parca imposibila orice investitie. Realitatea arata insa ca nu e tocmai asa si ca, de cele mai multe ori, abaterile la calitatea lucrarilor, cu rezultate negative asupra tuturor (vorbind de confortul si aspectul urbanistic), se produc nu datorita unor excese din partea factorilor implicati (proiectanti ori functionari ai administratiilor publice locale), ci datorita presiunilor venite din partea investitorilor (privati, dar si reprezentanti ai celor publici), cu scopul eludarii cerintelor aplicabile - regim de inaltime (afectand nu doar investitia propriu-zisa, ci si celelalte proprietati, respectiv dreptul la proprietate al vecinilor) - distante fata de vecinatati, latime a drumurilor ori suprafete minime corespunzator destinatiei, ca sa enumeram doar cateva dintre acestea”, a remarcat specialistul.

Pornind de la subiectul partilor responsabile pentru diferitele procese ce vizeaza o cladire, asa cum au fost prezentate anterior, ing. Dan-Rodion Pogangeanu se refera, in continuare, la aspectele ce vizeaza executia propriu-zisa, semnaland o serie de riscuri ce marcheaza aceasta etapa a constructiei. „Odata initiate lucrarile de executie, acestea sunt realizate fie in regie proprie, fie prin firme specializate. Mentionand aici regia proprie, simpla apelare la o firma specializata nu garanteaza buna executie. Desi istoricul lucrarilor prevaleaza in orice procedura de selectare a constructorului, vorbind strict teoretic, poate exista situatia stupida in care au fost realizate multe lucrari, insa toate de proasta calitate (fara sa se cunoasca realmente situatia). Poate fi, de asemenea, vorba si de lucrari care, datorita simplitatii, sa fie incadrabile ca bine executate: privind structura firmei si manualul de calitate al acesteia (adesea inexistent), concluzia ar fi ca aceasta s-ar datora mai degraba hazardului si nu vreunui merit al antreprenorului ori furnizorului de materiale (de exemplu, s-a intamplat sa se obtina beton de foarte buna calitate, ramas de la o alta lucrare). Chiar daca dupa primul accident mai deosebit toata lumea devine specialista la televizor in domeniul cu pricina, realitatea este pe cat de simpla, pe atat de dura. Nu-i poti cere unui patron de club sau cafenea sa creeze singur toate masurile necesare pentru prevenirea incendiului fiindca, pur si simplu, nici daca ar fi dornic, nu ar avea habar de ce este nevoie: poti sa accepti din partea sa (nu sa-i soliciti) sa-si asume raspunderea ca va lua toate masurile pentru rezolvarea situatiei (prin contractarea de firme/ personal specializat intr-un timp rezonabil si obligatoriu bine definit). Aici trebuie reamintit ca orice demers privind utilizarea unei constructii, mai ales cand se doreste schimbarea destinatiei, se face mult mai usor si ieftin in cazul in care cartea tehnica a constructiei si manualul de intretinere si exploatare sunt disponibile”, apreciaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

„Cu aceasta mica demonstratie, care poate sa para pedanta dupa cum am afirmat la inceput, am ajuns astfel la ceea ce se cunostea - si anume la faptul ca, intr-un proiect de lucrari in constructii, sunt obligatoriu, dar mai ales necesar, implicati mai multi factori de decizie - proiectant, verificator de proiect, responsabil tehnic cu executia, diriginte de santier, oficiali ai autoritatilor de control - si ca fiecare dintre acestia are un rol bine definit. Rolul lor este cunoscut celor direct implicati prin documentele specifice inregistrate - documentatie tehnica, dispozitie de santier, proces-verbal (de exemplu, pentru trasare ori excavatie corecta, receptie a betonului corespunzator etc.), toate impreuna reprezentand minimul necesar pentru atingerea scopului: obtinerea investitiei la parametrii doriti. Bineinteles ca fiecare dintre documentele inregistrate, impreuna cu tot ce se afla in spatele acestora (cantitate si calitate a betonului, otelului etc.), are un anumit cost. Practica si uzantele in sistemul de constructii sunt in asa fel concepute incat corectitudinea sa asigure investitorului costul minim, orice deviere, in mod firesc, determinand o crestere a costurilor: de exemplu, lipsa buletinelor de incercari pentru o serie de cuburi de beton duce, in mod natural, la obtinerea probelor de analiza prin carotarea placii ori diafragmei (taiere mecanica a betonului), operatiune ce este evident mult mai costisitoare decat simpla prelevare a betonului proaspat de la momentul turnarii. O alta consecinta, nu neaparat gandita, dar sigur existenta, a acestui sistem este asigurarea unei distributii cat mai corecte a bunastarii - nu neaparat ca un concept sindical, ci pur si simplu functional: daca intr-un anume proiect este eludat proiectantul - foarte posibil pentru detaliile de executie, la care decizia investitorului este hotaratoare, mutand sarcina de la proiectant catre constructor si diriginte (prin hazard, cum aratam mai sus, poate iesi totusi ceva), cand va fi nevoie de el nu va mai fi gasit; daca in locul unei caramizi de cea mai buna calitate este folosita una deficitara (insa la acelasi pret ridicat), furnizorul primei va iesi de pe piata si pierderea ar fi generala prin lipsa unui lucru de calitate, deci situatia nedorita se finalizeaza cu  oprirea, impiedicarea progresului”, avertizeaza specialistul.

Desi lucrurile prezentate astfel par sa fie de interes, mai degraba, pentru factorii implicati - specialisti si firme din sectorul privat -, ing. Dan-Rodion Pogangeanu este de parere ca s-ar impune o extindere a sferei de interes si pe un palier institutional. „Pana in acest moment, inca n-a aparut un organism, o asociatie profesionala capabila sa preia la modul cu adevarat responsabil sarcina de control (o prima etapa obligatorie fiind impunerea pe o durata rezonabila a unei capacitati de organizare si control intern, catre membrii proprii). Desigur, pentru usurarea controlului si reducerea costurilor (ale ISC ori autoritatilor locale, dar si celor induse investitorilor de un control excesiv), orice deschidere este binevenita - as remarca aici o recenta initiativa locala, si anume  un ghid concis de actiuni minimale privind corecta intretinere si exploatare a cladirilor (initiativa care probabil ar fi fost mult mai bine primita daca era semnata de un functionar specialist) -, insa este salutara generalizarea acestui tip de actiune, ce poate usor fi intalnita de oricine este minim interesat”, a mai adaugat expertul.

Revenind la rolul proiectarii si al proiectantului, unde se situeaza si auditorul energetic, desi inca insuficient recunoscut si exploatat, ing. Dan-Rodion Pogangeanu considera ca situatia s-ar datora partial noutatii, partial datorita pretului energiei (desi se afla in crestere continua, acesta este, din fericire, inca rezonabil de neglijabil, cel putin cand se ia in calcul doar costul investitiei initiale a unei cladiri. „Daca pentru unele persoane costul este pentru moment neglijabil, de unde si dezinteresul, chiar in cazul unei cunoasteri a posibilitatilor de imbunatatire a izolarii termice (banii disponibili fiind utilizati in alte scopuri precise), exista un mare segment de utilizatori pentru care costurile energiei par a fi semnificative, astfel incat acestia ar dori o imbunatatire, insa fie ezita din necunoastere, fie isi irosesc eronat putinele resurse din dorinta de economie. Or tocmai acesta ar fi rolul unui audit energetic: sa ofere la un pret modic (actualmente 1-4 euro/metru patrat) solutia potrivita pentru o lucrare de 40-100 euro/metru patrat. Fara aceasta etapa a auditului energetic, evident, cladirea va avea fie consumuri nejustificat de mari (si, fireste, se va incadra intr-o clasa energetica nefavorabila), fie se vor constata consumuri acceptabile (insa obtinute la costuri exagerate). Cu alte cuvinte, putini stiu cat se poate castiga printr-un audit energetic facut anterior oricarei lucrari de modernizare a constructiei. In mod sigur, la un calcul detaliat si complet, care sa cuprinda valoarea investitiei initiale plus costurile de exploatare de-a lungul intregii durate de exploatare a investitiei, rezultatele vor parea alarmante pentru oricine isi propune construirea unei noi cladiri, fie ea propria locuinta ori cu alta destinatie. Vorbind tot de auditorul energetic, trebuie amintita si iminenta obligatie, conform Legii nr. 372/2005 (ce stabileste termene la 31 decembrie 2020 pentru toate imobilele, respectiv 31 decembrie 2018 pentru cele publice,) de a se construi exclusiv cladiri al caror consum de energie este aproape egal cu zero, cunoscute si sub numele de cladiri nZEB. La acest moment, trebuie sa recunoastem ca obligatia este binevenita, dorita practic de toata lumea si, totusi, pentru cei mai multi pare prea idealista pentru a fi aplicabila! Insa, oricine isi doreste sa locuiasca intr-o casa de maxim confort, unde totul sa fie gratis, fara costuri de caldura, apa calda, iluminat, climatizare etc. Intr-o abordare graduala si functionala, s-ar impune actualmente aplicarea cerintelor actuale, respectiv verificarea tuturor cladirilor la cerintele ”economie de energie si izolare termica” si “igiena, sanatate si mediu inconjurator”.Ca propunere, o imbunatatire ar putea fi adusa prin asimilarea auditorilor energetici, conform gradului detinut, cu verificatorii de proiect la cerintele D si E, in felul acesta acoperindu-se numarul necesar de specialisti. In concluzie, pana la constructii de inalta tehnologie ale unui viitor nu prea indepartat - deci construite dupa cerinte tehnice noi, este necesar sa ne reamintim si sa impunem pe cat posibil respectarea celor actuale, fapt posibil doar prin efortul comun al tuturor specialistilor implicati - proiectanti, auditori energetici, constructori si, nu in ultimul rand, furnizori de materiale. Nu as incheia fara a expune cateva date interesante, prezentate de Romania Green Building Council - RoGBC la Conferinta Internationale despre Constructii Sustenabile si Eficienta Energetica EURO-Constructii 2017, cu privire la costul apartamentelor clasificate ca Green Homes (locuinte verzi)”, a concluzionat expertul. Pentru a descarca si vizualiza datele comparative prezentate de RoGBC la evenimentul din 23 mai 2017, respectiv cele cuprinse in ghidul de actiuni minimale privind corecta intretinere si exploatare a cladirilor (elaborat de autoritatile locale ale Sectorului 4 din Bucuresti), click aici si aici!