Eliminarea huilei din mixul energetic pana in 2032 nu este suficienta pentru Romania

Am aflat cu stupoare dintr-un interviu acordat de Ministrul Energiei pe 9 iunie ca Romania nu renunta, de fapt, la carbune. Credeam ca Romania a intrat, in sfarsit, in randul statelor membre ale Uniunii Europene care isi asuma eliminarea carbunelui. In Planul National de Redresare si Rezilienta publicat pe 31 mai este mentionat ca Romania va scoate din mixul energetic producerea de energie electrica din carbune pana in 2032 si ca va sustine un cadru legislativ si de reglementare stimulativ pentru investitiile private in productia de electricitate din surse regenerabile. Documentul arata ca inlocuirea carbunelui in mixul energetic se va realiza etapizat de catre o Comisie pentru carbune dupa un plan de inlocuire si un calendar bine stabilite.

Ne-am inselat insa. Din cauza deficientelor de comunicare ale institutiilor publice si a informatiilor incomplete si termenelor neclare din documentele oficiale, asumarea eliminarii carbunelui este si ea pe jumatate. Abia la 10 zile de la publicarea PNRR, dupa ce presa nationala si europeana a relatat aceasta stire, Ministrul Energiei a declarat ca „avem un phase-out pentru huila pentru 2030, punere in siguranta si ecologizare in 2032. […]Compania Energetica Oltenia este intr-un program de restructurare si nu vreau sa avansez date de phase-out pana nu avem aprobat programul de restructurare”.

In PNRR eliminarea carbunelui este mentionata de doua ori. O data se face referire la stabilirea unui calendar de inlocuire a carbunelui, in general, pana in 2032, si o data unde se mentioneaza si huila in paranteza. Se intelege de aici de ce textul PNRR este incomplet si neclar.

Eliminarea huilei din mixul energetic pana in 2032 nu este de ajuns pentru ca Romania sa isi poata atinge tintele climatice si sa contribuie cu adevarat la diminuarea efectelor de incalzire. Criza climatica este acum! Cele mai recente descoperiri arata ca pragul de incalzire cu 1,5°C fata de perioada preindustriala va fi atins mult mai repede, in 2025. In acest context tarile lumii ar trebui sa accelereze reducerea gazelor cu efect de sera. Studiile arata ca pentru a diminua efectele schimbarilor climatice, statele UE trebuie sa renunte la carbune cel tarziu in 2030. Uniunea Europeana si-a asumat reducerea GES cu cel putin 55% pana in 2030, mai mult decat tinta initiala de 40%. Insa tot nu este de ajuns. Specialistii arata ca la nivel global GES ar trebui reduse cu cel putin 65% pana in 2030 pentru a putea ajunge la zero emisii nete de GES in 2050.

Huila reprezinta doar 2% din mixul energetic al Romania, cantitatea cea mai mare de emisii din intregul sistem economic fiind atribuita lignitului, care produce 17-20% din energia electrica anual. In 2019, conform datelor EU-ETS, in Romania huila avea emisii de 1,18 milioane de tone de dioxid de carbon (CO2), in timp ce lignitul a depasit 12 milioane de tone.

In plus, termocentralele pe huila ar fi fost inchise oricum din motive economice si de mediu. Mintia a intrat deja in conservare. Termocentrala depaseste limitele pentru dioxidul de sulf (SO2) si pulberi (PM), substante care afecteaza sanatatea oamenilor, si nu poate primi autorizatie integrata de mediu, motiv pentru care Romania este in procedura de infringement de patru ani. Intregul Complex Energetic Hunedoara (care opereaza termocentrale pe baza de huila) este in insolventa si inregistra datorii de 6 miliarde de lei in 2020.

Desi obiectivele climatice ale Uniunii Europene sunt clare, iar dovezile care plaseaza carbunele ca cel mai mare poluant la nivel national si global sunt fara echivoc, autoritatile nationale nu actioneaza pe masura urgentei in care ne aflam. La Complexul Energetic Oltenia, planul de restructurare prevede o capacitate pe baza de lignit de 1650 de MW in 2030, insa exista si informatia conform careia societatea ar mai ramane cu 660 MW. Compania nu a stabilit o data de eliminare completa a carbunelui, desi potentialul energiei regenerabile in judetul Gorj este unul semnificativ.

Regiunile carbonifere si-au depus Planurile teritoriale pentru tranzitie justa la Ministerul Investitiilor si Proiectelor Europene la sfarsitul lunii mai. Decizia si calendarul de eliminare a carbunelui mentionate in PNRR, precum si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera trebuie reflectate si in Planurile teritoriale pentru tranzitie justa, pentru a putea fi propuse proiecte si masuri care sa atenueze impactul social. Astfel, autoritatile au luat decizia de renuntare la carbune, si ea incompleta, prea tarziu. In Hunedoara, eliminarea huilei va conduce la disponibilizarea a 4.000 de angajati din termocentrale si zonele miniere. Toate aceste disponibilizari trebuie sa aiba loc avand in vedere directiile de dezvoltare identificate in Planul Teritorial pentru Tranzitie Justa al judetului. Pentru rezolvarea acestei situatii au fost propuse masuri de protectie sociala precum salariile compensatorii si reducerea varstei de pensionare, insa acestea nu sunt o solutie viabila pentru personalul mai tanar care se poate reintegra mai usor pe piata muncii. Un exemplu de initiativa menita sa ajute acest demers le apartine celor de la Romanian Wind Energy Association (RWEA) care demareaza un program pentru reconversia profesionala a personalului din zonele miniere si alte zone aflate in plina tranzitie energetica.

In Gorj situatia este si mai complicata. Desi PTTJ-ul identifica alte oportunitati de dezvoltare economica precum energia solara cu un potential de pana la 60 GW, dar si sectoare precum turism, industrie, reciclare, tamplarie, agricultura, Complexul Energetic Oltenia pare ca nu vrea sa profite de aceasta oportunitate. Astfel, este neclar ce se va intampla cu o buna parte din cei 12.000 de angajati, dar si cu cei din domenii conexe a caror ocupatie sprijina activitatea productiei de energiei electrica pe baza de carbune. Daca decidentii nu vor stabili o data de eliminare inclusiv a lignitului, tranzitia justa in Gorj si Dolj nu poate fi planificata coerent.

O greseala pe care Romania risca sa o repete este lipsa sau mimarea implicarii publicului in luarea deciziei de eliminare a carbunelui. Observam deja ca informarea corecta a publicului nu este o prioritate pentru Guvern. Desi se va stabili si un calendar de consultari publice pentru modificarea legii, societatea civila nu se numara printre actorii vizati.

Tranzitia energetica de la carbune se poate realiza prin mijloace verzi si echitabile. Este insa nevoie de consens si decizii bazate pe realitatea cu care ne confruntam azi. Schimbarile climatice tot mai intense, situatiile sociale dificile in regiunile carbonifere si evolutia tehnologica ar trebui sa fie principalii factori pe care Guvernul ii ia in considerare atunci cand stabileste data de renuntare la carbune.