In ultimii cinci ani am fost martorii promovarii de catre guverne a unor masuri de politica fiscala de-a dreptul hazardate. Reducerea poverii fiscale pentru mediul de afaceri, in asteptarea unor cresteri semnificative a bazei de impunere care nu s-au mai produs niciodata sau aplicarea unor masuri de tip experiment gandite in laboratoare ”absconse” ale decidentilor politici, sunt doar cateva exemple in acest sens. Rezultatul se vede in evolutia veniturilor fiscale ale bugetului general consolidat. Daca in semestrul I 2015 veniturile fiscale colectate la bugetul general consolidat reprezentau 9,9% din PIB, in semestrul I 2019 acestea abia mai ating 7% din PIB. In mod similar veniturile curente s-au redus de la 15,1% din PIB in semestrul I 2015, la 13,6% din PIB in semestrul I 2019.Desi ANAF a trecut prin numeroase schimbari ale componentei echipei de conducere rezultatele au ramas neschimbate. Pare ca resorturi ascunse limiteaza semnificativ capacitatea ANAF de a colecta venituri suplimentare prin reducerea evaziunii fiscale. Masurile initiate in acest sens sunt promovate in multe cazuri cu reticenta si uneori intr-o modalitate ce impiedica valorificarea acestora.
Inovarile fanteziste in materie de politica fiscala s-ar putea sa mai creeze surprize in perioada urmatoare. Guvernul s-a aratat disponibil pentru a continua sa discute cu mediul de afaceri multe din prevederile OUG 114/2018 (o parte din aceste prevederi fiind de altfel modificate). Guvernul nu a aratat aceeasi deschidere pentru a discuta cu reprezentantii lucratorilor OUG 79/2017 (un alt cadou facut mediului de afaceri). Blocarea in Parlament a proiectului de lege pentru aprobarea OUG 79/2017 pentru a nu se putea contesta constitutionalitatea prevederilor acestui act normativ s-ar putea sa se dovedeasca extrem de paguboasa pentru buget dar si pentru cetatenii romani cu statut de lucrator. Mai mult, desi exista cel putin 3 incheieri ale instantelor de judecata nationale prin care se invoca exceptia de neconstitutionalitate in ceea ce priveste OUG 79/2017, Curtea Constitutionala intarzie sa ia in discutie aceste sesizari, prelungind astfel o stare de provizorat cu efecte din ce in ce mai nocive asupra salariatilor.
O prima evaluare eronata in ceea ce priveste efectele OUG 79/2017 a fost vizibila la aprobarea legii bugetului de asigurari sociale pentru anul 2019. S-a sperat ca angajatii vor putea sa-si ”convinga” angajatorii sa se conformeze in ceea ce priveste plata contributiilor de asigurari sociale, ca urmare bugetul asigurarilor sociale a fost prevazut sa se inchida in acest an cu excedent, oferind astfel spatiu de manevra pentru noua lege a pensiilor si totodata, pe termen scurt, sa reduca presiunea pe bugetul de stat pentru a acoperi deficitul inregistrat de functionarea sistemului public de pensii. Inca de la aprobare am atras atentia ca veniturile bugetului asigurarilor sociale sunt supraevaluate, dupa 6 luni de implementare deficitul BASS ajungand la aprox 0,13% din PIB.
Din punctul nostru de vedere este cert ca masurile de stimulare promovate de Guvern in ultimii ani, in favoarea mediului de afaceri, nu si-au atins obiectivul, de aici si nevoia de a introduce noi impozite sau taxe pentru a asigura finantarea cheltuielilor deja contractate. Cel mai recent exemplu este chiar situatia din sectorul Constructii. Efectul real nu a fost nici pe departe cel estimat. Salariul mediu brut in Constructii in mai 2019 fata de mai 2018 a crescut cu doar 19%, in conditiile in care cresterea salariului minim din sector a fost 44%. Reactia asteptata era aceea de a fiscaliza in mod real activitatea sectorului si implicit de a reduce impactul platii salariilor ”in plic”. Ca de fiecare data mediul de afaceri a folosit aceasta oportunitate exclusiv in interes propriu, speculand erorile de legiferare, intentionate sau nu.
Dupa 6 luni de executie, veniturile bugetului de stat erau realizate in proportie de 43,1% in timp ce cheltuielile au fost realizate in proportie de 44,4%.Presiunea bugetara este imensa daca avem in vedere faptul ca in semestrul I 2019 cheltuielile de personal si asistenta sociala (inclusiv pensii) ca % din PIB reprezentau 10,3% din PIB, in conditiile in care veniturile curente ale BCG au fost de 13,6% din PIB in aceeasi perioada.
Daca analizam cu atentie actuala propunere de rectificare constatam ca aceasta nu ar fi putut fi realizata fara Ordonanta nr. 6/2019 privind instituirea unor facilitati fiscale si respectiv ultimul proiect de OG promovat de MFP[1] (cel mai probabil retras, daca avem in vedere ca in mod oficial acesta nu a fost prezentat si aprobat in sedinta de Guvern iar o parte din prevederi au fost preluate in OG 9/2019). In conditiile in care proiectul de OG a fost retras (??) premisele constructiei rectificarii bugetare in forma postata in dezbatere publica nu mai sunt valabile!
Mai ales in aceste conditii cresterea veniturilor in forma propusa spre rectificare este extrem de periculoasa pentru ca se bazeaza intr-o proportie semnificativa pe sumele asteptate ca efect al aplicarii amnistiei fiscale, OG adoptat recent (mecanismul de restructurare a obligatiilor bugetare ca mecanism alternativ fata de procedura de acordare a esalonarii la plata) si pe de alta parte pe angajamentul ANAF de a colecta mai bine TVA si accize. 87% din veniturile suplimentare prevazute la rectificare vin in fapt din cele 2 surse mai sus mentionate. Cresterea eficientei colectarii s-a dovedit insa in ultimii ani a fi misiune imposibila. Nenumarate facilitati fiscale au fost acordate in ideea reducerii cotelor de impunere pentru a genera o largire a bazei de impunere. In mare parte din cazuri nu s-a intamplat insa nimic, incasarile bugetului s-au redus intr-un ritm aproape identic cu cel al reducerii cotelor.
In acest moment Guvernul a optat pentru o rectificare bugetara de suprafata, avand ca obiective reale:
1. Cresterea sumelor defalcate catre bugetele locale, in special cele pentru echilibrarea bugetelor comunitatilor locale.
2. Acoperirea prin transfer a deficitelor inregistrate deja de bugetul asigurarilor sociale si FNUASS, asigurand astfel resursele pentru cresterea pensiilor din luna septembrie.
3. Pastrarea deficitului in limite relativ controlabile.
Scad subventiile, cheltuielile de capital, finantarile pentru investitii, alocarile pentru cofinantarea proiectelor europene, toate pentru a acoperi angajamentele de asistenta sociala, cresterea serviciului datoriei publice si transferurile pentru autoritatile locale.
Adevarata rectificare va fi probabil operata in luna noiembrie daca avem in vedere evolutia unor categorii de cheltuieli.
Un astfel de exemplu este executia cheltuielilor FNUASS, la 6 luni cheltuielile totale ale FNUASS erau realizate in proportie de 50,6%, in structura situatia fiind insa urmatoarea:
- cheltuielile de personal aferente anului 2019, suportate din FNUASS erau consumate in proportie de 54,4%,
- transferurile pentru acoperirea cresterilor salariale pentru personalul medical din spitale – grad de realizare 56,8%.
- Cheltuielile pentru asistenta sociala – 75,6%.
Cu toate acestea pentru partea de cheltuieli nu se propune nici un fel de rectificare.
Intarzierea rectificarii reale creeaza insa probleme in functionarea unor servicii publice, cum ar fi transportul pe calea ferata (suplimentarea subventiei aferenta transportului pe calea ferata este necesara si urgenta).
Pana la viitoarea rectificare Guvernul trebuie sa gaseasca insa surse de finantare, cel mai probabil cu impact negativ, direct si consistent asupra populatiei. Este foarte posibil ca acest impact sa fie amplificat intr-un mod semnificativ de evolutia pretului gazelor naturale, este cunoscut deja faptul ca a fost initiata de catre Comisia Europeana o procedura de infringement impotriva Romaniei, considerand ca sistemul de plafonare a preturilor la gaze introdus in decembrie 2018 prin OUG 114/2018, contravine legislatiei UE.
Atragem atentia Guvernului ca orice modificare a bazei de calcul a CAS, asa cum a fost si cea promovata de MFP prin proiectul de OG retras (?), este suportata in mod direct de salariati, ceea ce va conduce la reducerea veniturilor nete ale acestora. OUG 79/2017 va continua astfel sa erodeze veniturile nete ale salariatilor, in special al celor din sectorul privat, efectele vor fi resimtite de salariati de fiecare data cand baza de impunere pentru CAS se va largi fata de continutul existent in 2017.
Ca urmare, cerem Guvernului sa manifeste interes si deschidere pentru a discuta cu toti factorii implicati un set de masuri care sa duca la o rectificare reala a bugetului, identificand posibilitati reale de crestere a veniturilor bugetare si totodata asumarea unor decizii corecte, transparente si echitabile pentru partea de cheltuieli.
Consideram ca mutarea presiunii bugetare in ultimele 2 luni ale anului inseamna o amanare nejustificata si periculoasa pentru stabilitatea bugetara.
De asemenea cerem Guvernului sa revina la principiile de gestiune sanatoasa a finantelor publice, renuntand la practica derogarii de la legislatia in domeniu, atat in elaborarea, cat si la rectificarea bugetului.
