DICO SI TIGANAS: Reduceri de proiecte aberante si castigurile nejustificate

 

- Elaboram proiecte de toate tipurile, insemnand adevarate programe de arhitectura, functiuni si dimensiuni ale constructiilor. De ce? Pentru ca piata romaneasca este discontinua si fluctuanta si nu te poti specializa pe un anumit tip de proiecte, ca in alte tari, unde, spre exemplu, daca ai avut success cu edificarea unui liceu sau a unui spital vei putea continua sa lucrezi la alte asemenea obiective in urmatorii douazeci de ani. Incercam sa asiguram servicii de proiectare pentru cei care au nevoie de calitate si inteleg cum se obtine aceasta. Nu reusim intotdeauna, pentru ca, in Romania, cultura constructiilor viabile este – in general - scazuta si neomogena. Incercam sa introducem inovatii si calitati noi in fiecare proiect pentru a crea avantajele pe care le asteapta beneficiarii, aflati in competitie pe pietele lor. Nu in ultimul rand, suntem atenti la costurile investitiilor, fiind convinsi ca in constructii totul depinde de costuri si, pentru a fi un bun arhitect sau un bun inginer, inseamna sa asiguri calitate la costuri cat mai scazute, evident fara a face niciun compromis si a impovara utilizatorii sau viitorii proprietari cu cheltuieli de utilizare si intretinere disproportionate. Principiul firmei este ”Ultimul proiect trebuie sa fie cel mai bun”, insemnand prin aceasta idee ca ne impunem sa progresam. Proiectele noastre sunt caracterizate de integralitate, echipa fiind formata din arhitecti experimentati acompaniati, de tineri cu potential creativ, ingineri de structuri si cu experienta in tehnologiile de executie, ingineri instalatori care promoveaza solutii din generatiile recente etc. Facem pasi seriosi spre generalizarea modului de lucru in program Building Information Modelling (BIM) si ne dorim ca si colaboratorii nostri sa parcurga rapid aceeasi directie.

- Avem in lucru mai multe categorii de proiecte: in santier, in faza de dezvoltare si in etapa de pregatire. Din prima categorie fac parte doua obiective industriale importante, unul la Blaj si unul in Cluj, pentru renumitul grup german Bosch, doua santiere de locuinte colective in Cluj, pe calea Dorobantilor si pe strada Avram Iancu, cu investitori romani si straini, o sala multifunctionala de sport pentru primaria municipiului (santier la care lucrarile s-au oprit pentru moment, dar speram sa se reia, pentru a diminua pierderile cauzate de fracturarea procesului de construire), o cladire de birouri - sediu al unei firme private, judecatoria din orasul Beclean (Bistrita-Nasaud) si doua locuinte particulare. In plina dezvoltare a proiectelor avem un imobil de birouri cu parcare publica in Cluj, pe strada Republicii, un parc sportiv si de petrecere a timpului liber intr-un ansamblu de birouri si locuinte din Bucuresti, o clinica de chirurgie estetica prin transformarea unui mic hotel pe strada Brancusi din Cluj, o cladire pentru o firma de avocatura care are si o locuinta privata, pe strada Septimiu Albini, in Cluj, o alta cladire de birouri, multietajata, pe calea Dorobantilor tot din Cluj. Din cea de-a treia categorie, a proiectelor in pregatire, fac parte: un sistem de parcari subterane cu echipamente automate de ultima generatie, care sa deservesca estul zonei centrale din Cluj, pietele Avram Iancu, Stefan cel Mare si Timotei Cipariu, doua proiecte de locuinte colective si alte servicii in zone pericentrale pe strazile Septimiu Albini si Ion Marinescu, reamenajarea unui restaurant pe Bulevardul 22 Decembrie 1989, in Cluj, modernizarea unui imobil mixt pe strada Ion Ratiu din Cluj, in zona centrala si eventuala reluare a unui proiect mai vechi pentru laboratoarele de restaurare ale Muzeului Etnografic al Transilvaniei, in sectia in aer liber, asa-numitul muzeu al satului.

- Problemele sunt multe si apartin – pe de o parte - situatiei romanesti si - pe de alta parte - mediului international de afaceri din sectorul constructiilor. Intr-o ordine aleatorie as incepe cu problema absentei interlocutorilor calificati din administratiile locale. Dezvoltarea imobiliara presupune birocratie activa prin care sa gasesti deschidere si sa poti negocia conditiile de echilibru intre interesul privat si cel public pentru fiecare proiect in parte, care este particular si reclama o apreciere distincta. Personajele-cheie in reusita acestor procese ar trebui sa fie arhitectii-sefi de municipii, orase si judete, dar aceste posturi sunt rar ocupate de arhitecti sau urbanisti autentici, calificati si capabili sa urmareasca strategiile localitatilor. Imi pare rau sa afirm asta, in conditiile in care cunosc multi specialisti din administratii bine intentionati, dar lipsa generala de calitate a prestatiei departamentelor de care depinde planificarea dezvoltarii si autorizarea constructiilor, precum si incapacitatea acestora de a filtra documentatiile pentru a nu permite proiectele foarte proaste sunt cauze importante ale starii nesatisfacatoare a mediului construit din Romania. Majoritatea invoca legislatia precara, dar mie mi-e clar ca, pentru a razbate prin meandrele profesiei, trebuie sa fii creativ si inteligent, nu doar un bun aplicator al mecanicii procedurilor legale. Legile nu asigura calitate, ci doar creeaza un cadru, imperfect si la discretia performantelor celor care il aplica. Mai mult, esecul general din constructii a consolidat parerea ca tot ceea ce este sub nivelul de calitate asteptat defineste, de fapt, nivelul mediu de calitate acceptabil. In privita arhitecturii suntem in tara lui ”merge si asa” sau ”decat deloc, mai bine si asa”.

- Ajungand la aceasta idee, trebuie sa subliniez o alta problema serioasa, care este reprezentata de comportamentul unor firme de construcții care “s-au specializat” in a castiga prin ceea ce nu fac, in loc de a executa lucrari de calitate. “Dibaciile” specifice antreprenorilor romani fac ca acestia sa aplice tehnici abile pentru a schimba solutiile proiectate, a nu realiza integral lucrarile sau a solicita fonduri suplimentare, sporind costurile oricarei investitii. Licitatiile “design and built”, adica proiectare cu executie, sunt un dezastru pentru calitatea lucrarilor publice in special, desi sunt preferate de presedintii consiliilor judetene si de primari ca fiind aparent confortabile, avand dintr-un contract cu un singur partener, aparent, totul. Sistemul de achiziții publice bazat preponderent pe pretul cel mai mic face ca ofertantii sa subliciteze constant pentru a castiga contracte, iar apoi pentru a incerca fie majorarea lor, fie a presta inconsistent pe masura preturilor neacoperitoare pentru calitatea necesara. Sectorul arhitecturii nu a dus-o bine nici in cea mai infloritoare perioada, cand au prosperat cei care obtineau conditii mai bune de randament al terenurilor pentru autorizarea lucrarilor si nicidecum cei care sunt capabili sa livreze calitate. Se stie ca proiectele comerciale nu sunt de calitate decat intr-o piata foarte exigenta, in care trebuie sa invingi concurenta prin inteligenta si ca in piata asa-zis capitalista, dar primitiva spre rudimentara de la noi, orice s-a vandut, prost, neterminat sau chiar ilegal, doar pe baza pretului. Proiectele pe bani europeni au fost si ele afectate de lipsa de profunzime a fazelor initiale, in care s-au incropit studii fara a investi in gandire, datorita nesigurantei in ceea ce priveste aprobarea finantarii. Totodata, in Romania nu exista nicio preocupare legala dublata de competenta administrativa pentru calitatea arhitecturii. Doar reglementarile urbanistice, care sunt de multe ori depasite si nu asigura calitatea arhitecturii dincolo de principii de ocupare a terenurilor, invecinare, compatibilitati functionale etc., sunt - de departe - insuficiente. Asa numita lege a calitatii in constructii nu asigura calitatea, ci doar respectarea limitei minime pentru cateva criterii asa-zise de ”performanta”. Practic, aceasta spune cum sa nu fie o constructie foarte proasta din doar cateva puncte de vedere si nu instituie un cadru prin care sa se filtreze calitatea. Pana si protectia patrimoniului a esuat in mod evident, monumentele ruinandu-se sau fiind demolate, indiferent de proprietar (stat sau privat), iar cele care mai exista sunt drapate in reclame neadecvate si disproportionate, care le ascund fatadele neintretinute. Ca arhitect nu poti decat sa iti doresti sa te intalnesti cu o persoana care are nevoie de altceva si care nu se complace in compromisuri pe care, in Romania, le fac chiar si marile corporatii multinationale. Sunt convins ca aceste companii nu ar construi in tarile de origine la calitatea pe care o realizeaza la noi. Dincolo de toate acestea, sunt optimist, ceea ce este o conditie obligatorie a porfesiei de arhitect. Criza economica a adus si bine si rau in sectorul constructiilor. Binele consta in reducerea drastica a ritmului proiectelor aberante si a speculatiilor, coruptiei si castigurilor nejustificate. Raul consta in sporirea numarului de lucrari care se rezolva prin acceptarea de catre cei mai multi a compromisurilor si nu prin majorarea competitivitatii.

- In present, creste interesul pentru domeniul public, tratat ca arhitectura si nu numai ca infrastructura. Noile idei ale calitatii spatiului pentru pietoni, locuitori, biciclisti - si nu numai, prentru tranzitarea orasului cu autoturisme, patrund incet-incet si trebuie sa fie intelese si adoptate. Exemplele bune din cateva locuri creeaza dorinte si altor administratii, politicieni si decidenti care incep sa ii caute pe autorii proiectelor reusite. Societatea civila se contureaza tot mai mult, desi inca nu are rolul sau extrem de important ca factor de mediere. Compromisurile in numele saraciei cred ca se vor diminua, populatia intelegand tot mai mult ca nu lipsa banilor este problema romaneasca cea mai grava, ci lipsa competentelor, competitivitatii si, in ultima instanta, a culturii si exigentei. Sper sa ne vindecam de obsesia ca infrastructura ne rezolva toate problemele cand este evident pentru cineva care gandeste ca nu e deloc asa. Clujul progreseaza si gusta tot mai mult din bucuria folosirii spatiului public, a potentialului sau de a gazdui evenimente, viata sociala si culturala. Imi place tot mai mult la Cluj - si nu numai mie. Unele orase le vor depasi foarte tare pe celelalte si vor avea de suferit cei care nu investesc in inteligenta pentru mediul construit. Se vor accentua inegalitatile intre mediul urban si cel rural, dar si intre urbanul creativ si cel pasiv si ruralul inspirat si cel autist. In Cluj se doreste valorificarea spatiilor cu mare potential pentru public, dealul Cetatuia, cursul Somesului si redescoperirea Canalului Morilor, precum si zonele din centrul istoric, inca neatinse de reabilitare. Cred ca se va urma sensul punerii in valoare, doar ritmul este cel pe care nu il pot preciza, depinzand mult de factorii cu decizie administrativa.

- Nu cred ca anii 2012 si 2013 vor aduce schimbari importante in ambele domenii. Acestea vor aparea cu precadere dupa 2014, odata cu noua perioada de finantare la nivel european. Cine este suficient de inteligent si a invatat din trecutul in care nu am putut pregati proiecte va avea numai de castigat, iar ceilalti vor pierde cu siguranta. Din pacate, vad Romania inca neangajata pe un traseu consistent, cu un mare risc datorat factorului politic, marcat de o combinatie dezastruoasa de lipsa de viziune, de program, increngaturi oculte, generalizate si subterane, coruptie bazata pe acceptarea starii de fapt, nesanctionata de public si pe distorsiunile presei la comanda, toate acestea punand sectorul constructiilor sub semnul intrebarii. La nivel strategic si teoretic, in UE se cunosc prioritatile, principiile si caile de urmat, dar se pare ca noi nu le acceptam, din motivele dorintei de a continua pe cai ocolite.