RO EN
Košík je prázdný

IG: 64% dintre companii obtin un randament economic inferior costului capitalurilor

Orice compania atrage resursele financiare (pasivele contabile, respectiv datorii si capitaluri proprii) pentru a finanta investiile in activele pe termen lung (terenuri, cladiri, utilaje, licente, vad comercial, software, active financiare, etc.) si termen scurt (creante, stocuri, investitii pe termen scurt sau cheltuieli in avans). Activele respective sunt utilizate pentru generarea de venituri, care, la finalul anului, inregistreaza o anumita profitabiliate. Prin raportarea profitului obtinut la nivelul contabil al activelor obtinem randamentul acestora (ROA, eng. Return On Assets). Practic, o companie solvabila (cu un risc scazut de insolventa) va obtine intotdeauna un randament al activelor (efectul investitiilor) superior costului de finantare pentru atragerea capitalului.
Multi asimileaza costul de finantare cu nivelul dobanzii anuale efective pentru creditele contractate de la banci. Foarte gresit! Practic, aceasta gandire este valabila doar pentru acele companii care se finanteaza in exclusivitate doar de la institutii de credit si al caror grad de indatorare este de 100%. Companiile se finanteaza si prin capitaluri proprii (desi, in Romania, destul de putin…), care implica un cost pentru acestea! Aici intervin, de cele mai multe ori, asteptarile distorsionate ale actionarilor, deoarece acestea nu sunt ancorate in riscul de tara, de sector si specific companiei respective! Spre deosebire de nivelul dobanzii anuale efective, care este o variabila calculabila in baza declaratiilor financiare ale companiei, costul capitalurilor atrase de la actionari nu este direct observbil. Astfel, actionarii investesc in companie avand diferite asteptari de randamente viitoare. Deseori, am observat foarte multi actionari ale caror asteptari sunt stabilite in mod subiectiv, pe fondul unor circumstante personale.
Diferiti actionari vor avea asteptari diferite de la aceeasi companie, in functie de foarte multi factori: perceptia de risc (a companiei, a sectorului din care face parte compania, a tarii in care activeaza compania respectiva, a contextului economic si geopolitic pe plan extern), contextul personal (educatie, constrangeri, costuri de oportunitate, varsta si modalitatea de acumulare a averii), obiectivele propuse (randament si toleranta la risc) sau limitari emotionale (ex.: lacomia, supraincrederea, frica de regret) / cognitive (ex.: iluzia de control, conservatism, comoditate in procesarea informatiei). Atunci, cum stabilim costul capitalului, avand in vedere ca, de cele mai multe ori, nu ajungem sa cunoastem atat de bine actionarii firmei subiect?
Asteptarile obiective ale actionarilor ar trebui stabilite in functie de trei prime: riscul de tara (in care este localizata compania), riscul sectorial (in care activeaza compania) si riscul fundamental al companiei respective. Aceste trei elemente de risc ar trebui sa determine costul capitalurilor proprii, respectiv costul de oportunitate al actionarilor, si, implicit, asteptarile obiective ale acestora. Pentru a intelege conceptul, vom exemplifica cele doua extreme, evident gresite, ale asteptarilor actionarilor:
- Un actionar care isi doreste un randament foarte mare atunci cand investeste intr-o tara cu risc foarte mic (ex.: Germania), intr-un sector cu risc scazut (ex.: industria de masini si echipamente) si o companie matura si foarte sigura (ex.: liderul de piata din acel sector);
- Un actionar care isi doreste un randament mic atunci cand investeste intr-o tara cu risc foarte mare (ex.: Egipt), intr-un sector riscant (ex.: agricultura) si o companie cu risc mare (ex.: start-up);
Modelul Build-Up propune estimarea costului capitalurilor proprii plecand de la rata dobanzii fara risc, la care se adauga prima de risc. Acest model este utilizat cu precadere pentru estimarea costului capitalului pentru companiile private (care nu sunt cotate la bursa).
Astfel:
- Rata dobanzii fara risc: reprezinta randamentul titlurilor de stat emise pe un orizont similar duratei de viata a proiectului de investitii pentru care dorim sa calculam costul capitalului. De exemplu, daca o companie doreste sa calculeze costul capitalului pentru a finanta un proiect de investitii pe o durata de cinci ani, pentru componenta ratei fara risc din cadrul costului capitalurilor proprii va considera randamentul titlurilor denominate in Lei emise de catre statul roman, cu o durata de cinci ani (aceste informatii sunt publice, si pot fi obtinute gratuit de pe site-ul Bancii Nationale a Romaniei sau al Ministerului Finantelor Publice);
- Prima de risc, constituita progresiv din urmatoarele componente: riscul de piata de capital: se estimeaza ca diferenta dintre rentabilitatea generala a pietei de capital (variatia relativa a indicelui bursier reprezentativ) si rata de dobanda fara risc;
- Riscul de sector: se estimeaza ca diferenta intre rentabilitatea medie a sectorului respectiv (in care activeaza compania subiect) si rentabilitatea generala a pietei de capital;
- Riscul de marime a firmei: remunereaza investitorul pentru riscul care poate fi cauzat de marimea companiei. Aceasta prima de risc se determina in functie de rating-ul companiei, si variaza intre 1% (companii foarte mari si cu un grad redus de risc) si 5% (companii mici sau in perioada embrionara, respectiv sub 3 ani de la infiintare, si care au o situatie financiara mai fragila);
- Riscul de control al actionarilor minoritari: remunereaza investitorul pentru o eventuala pozitie minoritara in structura de actionariat. Astfel, acesta se acorda doar pentru o dispersie ridicata a actionariatului si pentru pozitii statutare care confera drepturi suplimentare anumitor actionari;
- Prima de risc de tara: menita sa remunereze investitorul pentru expunerea la riscul economic, juridic sau politic al tarii respective. Aceasta prima de risc se determina in functie de rating-ul atribuit de agentiile recunoscute in domeniu (Moody’s, Fitch, S&P, etc.)
Pentru a evalua daca aceasta regula se respecta in cazul firmelor active in Romania, am analizat datele financiare aferente acestora pentru ultimii zece ani. Desi mediul de afaceri romanesc inregistreaza o imbunatatire a indicatorilor de profitabilitate (randamentul activelor s-a dublat in ultimul deceniu), cresterea acestora este insuficienta, avand in vedere costul capitalului (WACC), alternativele de investitii, precum si riscurile implicate in mediul de afaceri din Romania. Astfel, firmele active in Romania nu au fost capabile sa genereze un randament al investitiilor in active (ROA) superior costului finantarii (WACC) in niciunul dintre ultimii zece ani.
64% din firmele romanesti atrag capitaluri mai scumpe decat randamentele obtinute prin investitiile finante cu aceste capitaluri. Deci, mai pe scurt, efortul este mai mare decat efectul, pentru aproape fiecare an din perioada 2008-2017. Pentru informatii suplimentare, click aici!

AGENDA CONSTRUCTIILOR

Vizualizaţi acum şi valorificaţi toate oportunităţile!
Ştiri de calitate și informaţii de afaceri pentru piaţa de construcţii, instalaţii, tâmplărie şi domeniile conexe. Articolele publicate includ:
- Ştiri de actualitate, legislaţie, informaţii statistice, tendinţe şi analize tematice;
- Informaţii despre noi investiţii, lucrări, licitaţii şi şantiere;
- Declaraţii şi comentarii ale principalilor factori de decizie /formatori de opinie;
- Sinteza unor studii de piaţă realizate de către organizaţii abilitate;
- Date despre noile produse şi tehnologii lansate pe piaţă.
AGENDA INVESTITIILOR
EURO-CONSTRUCTII
EURO-FEREASTRA
FEREASTRA

Abonare newsletter