Aspecte importante privind rechizitia prevazuta prin instituirea starii de urgenta

Una dintre masurile de prima urgenta cu aplicabilitate directa ce au fost prevazute prin Decretul Presedintelui Romaniei privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, publicat in Monitorul Oficial in data de 16 martie 2020 este rechizitia unitatilor de productie materiale si echipamente necesare combaterii epidemiei COVID-19.

 

Vom face o trecere in revista succinta a celor mai importante aspecte in legatura cu masura rechizitiei. Vom arata astfel ca proprietarii sau detinatorii legali ai unor bunuri ce pot fi incluse in categoriile enumerate in Decretul Presedintelui Romaniei pot fi obligati in baza unui ordin de predare sa predea cu caracter temporar bunurile rechizitionate prevazute in ordin autoritatilor competente. Predarea bunurilor rechizitionate trebuie facuta pe baza de proces-verbal de predare. Persoanele ale caror bunuri au fost rechizitionate au dreptul la despagubiri si, daca este cazul, la restituirea bunurilor rechizitionate, ambele in functie de anumite particularitati. 

 

Masura rechizitiei luata cu privire la anumite bunuri ce fac parte din categoria enumerata in Decretul Prezidential nu poate fi contestata per se de catre persoanele vizate care nu sunt de acord cu aceasta masura, insa pot fi formulate contestatii fata de modul de realizare al despagubirii sau daca rechizitia priveste bunuri sau servicii expres exceptate de lege, cu respectarea termenelor legale prevazute pentru formularea contestatiei. Nerespectarea anumitor obligatii ce revin persoanelor ale caror bunuri au fost rechizitionate poate constitui inclusiv infractiune daca sunt indeplinite conditiile legale, ce va fi sanctionata potrivit legii.

 

Potrivit Legii nr. 132/1997, rechizitia de bunuri si prestarile de servicii sunt masuri cu caracter exceptional prin care autoritatile publice obliga operatori economici, institutii publice sau alte persoane juridice/fizice sa cedeze temporar unele bunuri mobile sau imobile pe care le au in posesie sau folosinta la data cererii, in schimbul unei despagubiri. Persoanele vizate de rechizitie pot fi atat proprietarii bunurilor, cat si detinatorii legali (persoane care detin un bun in mod legal in baza unui alt titlu decat un titlu de proprietate) ai respectivelor bunuri.

Bunurile consumptibile si cele perisabile pot fi rechizitionate definitiv, cu plata unor despagubiri. Cetatenii apti de munca pot fi chemati pe durata starii de urgenta pentru prestari de servicii in interes public, constand in efectuarea unor lucrari sau desfasurarea unor activitati care sa serveasca la ameliorarea situatiei actuale.

 

Potrivit Decretului prezidential adoptat pe 16 martie 2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, rechizitia, ca masura de prima urgenta cu aplicabilitate directa in Domeniul Economic, poate viza urmatoarele: 

Cu toate acestea, Decretul prezidential care instituie actuala stare de urgenta este valabil 30 de zile, urmand ca dupa cele 30 de zile sa poata fi emis, in functie de situatia existenta, un nou Decret prezidential ce poate largi obiectul rechizitiei la oricare din elementele prevazute la art. 5 din Legea nr. 132/1997 (spre exemplu, rechizitionarea anumitor imobile pentru a le oferi destinatia de spatii de carantina sau rechizitionarea de combustibili).

 

Bunurile se rechizitioneaza numai in baza ordinului de predare emis de autoritatile militare. Ordinul trebuie sa cuprinda obligatoriu: (i) denumirea autoritatii militare emitente si a unitatii beneficiare; (ii) temeiul legal al rechizitiei; (iii) datele de identificare a bunurilor, proprietarului/detinatorului; (iv) mentiuni despre locul si termenul predarii bunurilor.

Este foarte important sa se verifice existenta tuturor elementelor amintite pentru a stabili legalitatea ordinului de predare. Rechizitionarea nu poate fi realizata in lipsa elementelor amintite, respectiv in baza unui ordin de predare incomplet.

Odata cu predarea bunurilor rechizitionate catre autoritati, va fi incheiat un proces-verbal in care vor fi inscrise, pe langa datele de identificare mentionate in ordinul de predare, starea si valoarea bunurilor la data rechizitiei. 

 

In plus, trebuie amintit ca art. 5 alin. (6) din Legea nr. 132/1997 prevede ca nimeni nu poate fi obligat sa dea un bun, daca in momentul cererii nu il are in posesie sau in folosinta legala. De asemenea, art. 30 din Legea nr. 132/1997 enumera categoriile de bunuri ce nu pot fi supuse rechizitiei. 

Proprietarii bunurilor rechizitionate au dreptul la despagubiri diferentiate, dupa cum bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile. Pentru bunurile consumptibile despagubirea va fi egala cu pretul pietei la momentul preluarii, iar pentru cele neconsumptibile despagubirea poate consta in chirie, diferenta de valoare atunci cand bunul e restituit cu degradari sau prin acordarea unui bun similar/plata contravalorii atunci cand bunul nu mai poate fi restituit. 

Sumele de bani pentru bunurile rechizitionate vor fi primite de catre cei carora le-au fost rechizitionate bunurile la momentul lichidarii proceselor-verbale de rechizitie, lichidare care se face la momentul si prin modalitatile de plata stabilite prin Hotarare a Guvernului.

Neprezentarea procesului-verbal de rechizitie la lichidare, in termen de 3 ani de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a datei inceperii platii, are ca urmare pierderea dreptului la despagubiri, pentru bunurile rechizitionate.

 

Pot fi chemate pentru prestari de servicii in interes public persoanele apte de munca, cu varsta cuprinsa intre 16-60 de ani in cazul barbatilor, respectiv 16-55 de ani in cazul femeilor. Specialisti precum: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economisti, farmacisti, asistenti medicali etc., pot fi chemati sa presteze servicii in specialitatile lor si peste limita maxima de varsta amintita anterior, dar nu mai mult de 65 de ani in cazul barbatilor si de 60 de ani in cazul femeilor. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la cererea lor. In plus, art. 31 din Legea nr. 132/1997 prevede categoriile de persoane scutite de la prestarea de servicii in interes public. 

 

Instiintarea persoanelor fizice chemate sa presteze servicii in interes public se face prin ordin de chemare individual sau colectiv care va cuprinde: (i) denumirea autoritatii emitente si a unitatii beneficiare; (ii) temeiul legal al chemarii; (iv) numele, prenumele si domiciliu persoanei chemate; (iv) termenul si locul unde trebuie sa se prezinte.

Pentru salariati, ordinul va fi expediat la locul de munca al acestora si se va preda celui chemat la prestarea serviciilor publice prin grija conducatorului sau nemijlocit de la locul de angajare. In cazul celorlalte persoane, ordinul de chemare va fi transmis de catre autoritatile administratiei publice locale prin unitatea de politie pe raza careia persoana isi are domiciliul sau resedinta.

 

Perioada de timp pe care bunurile vor fi rechizitionate difera, conform Normelor Metodologice aferente Legii 132/1997, dupa cum urmeaza: (i) definitiv, in cazul bunurilor consumptibile; (ii) limitat, caz in care in procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor rechizitionate va trebui indicata perioada; (iii) pana la incetarea starii care a determinat rechizitia, caz in care nu va fi trecut niciun termen in procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor rechizitionate. Bunurile rechizitionate se restituie pe baza de proces-verbal de restituire la implinirea termenelor sau la incetarea cauzelor care au determinat rechizitia.

 

Conform art. 29 din Legea nr. 132/1997, pot fi introduse contestatii privind preturile practicate, valoarea de despagubire a bunurilor rechizitionate inscrise in documentele oficiale si modul de achitare a acestora. Contestatiile se adreseaza comisiei mixte de rechizitii, in cel mult 90 de zile de la data incheierii procesului-verbal de restituire, iar hotararile comisiei mixte pot fi contestate in cel mult 90 de zile la Comisia Centrala de Rechizitii. 

Hotararea Comisiei Centrale de Rechizitii poate fi atacata in justitie, in cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Termenul de 30 de zile este calificat drept termen de decadere.

 

Asadar, exista o serie de remedii impotriva modului de implementare a acestei masuri pe care cei care se considera nedreptatiti le pot exercita, iar eventuale abuzuri ale autoritatilor pot fi cenzurate de catre instantele de judecata, insa trebuie retinut ca nu poate fi contestata masura rechizitiei in sine, decat daca se refera la bunuri sau la prestari de servicii expres exceptate de lege de la aceasta masura. 

 

In contextul starii de urgenta, conform art. 33 - 34 din Legea nr. 132/1997, nerespectarea anumitor obligatii ce persoanelor ale caror bunuri au fost rechizitionate pot constitui infractiuni, precum necomunicarea, la cererea si la termenul solicitat de autoritatile administratiei publice, a datelor de evidenta privind bunurile rechizitionabile, precum si a schimbarilor survenite in evidenta acestora.

In contextul actual masuri precum rechizitia se pot dovedi ca fiind necesare pentru depasirea momentului dificil pe care inclusiv Romania il traverseaza cauzat de aparitia si propagarea virusului COVID-19, insa in acelasi timp trebuie ca masurile luate sa fie unele proportionale, care sa aiba in vedere si interesul privat al celor vizati si oferirea unor despagubiri care sa acopere prejudiciul creat prin rechizitionare. In eventualitatea nerespectarii cerintelor legale de catre autoritati, Legea nr. 132/1997 ofera remedii pentru protejare drepturilor si intereselor particularilor si pentru evitarea abuzurilor.