In ciuda succeselor semnificative inregistrate de Romania dupa aderarea la Uniunea Europeana, progresul legat imbunatatirea nivelului de trai este inca fragil pentru multe categorii de populatie. Perturbarile cauzate de actuala pandemie COVID-19 conduc la slabirea bazei productive a economiei si la cresterea diferentei si asa mare intre grupuri sociale si zone ale tarii.In ultimele doua decenii Romania a facut fata cu succes multor provocari economice, reusind sa creasca produsul intern brut pe cap de locuitor de la 26 % din media UE in 2000, la aproape 70% astazi. Insa, de aceste castiguri economice nu au beneficiat toti cetatenii - cel mai putin mai ales cei care locuiesc in zonele rurale.
Ce ar putea, atunci, sa dinamizeze cresterea economica a Romaniei si sa conduca tara catre progres, intr-o maniera atat sustenabila, cat si inclusiva? In februarie, chiar inainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19, in studiul Bancii Mondiale - Memorandumul economic de tara: „Piete si oameni” - aratam ca raspunsul consta in doua elemente: concurenta (pietele) si capitalul uman (oamenii).
Raspunsul ramane valabil si astazi: doar o economie competitiva si o atentie corespunzatoare asupra capitalului uman pot ajuta Romania sa-si revina rapid din actuala criza, cu o baza productiva mai solida si o societate mai inclusiva.
Concurenta este un motor esential al succesului economiei Romaniei, ce trebuie alimentat chiar si in conditiile cauzate de dificultatile actuale.
Ultimele doua decenii i-au invatat pe romani ca deschiderea catre alte piete si concurenta libera in mediul privat inseamna locuri de munca mai bune, mai multe oportunitati si venituri mai mari.
Unele firme din Romania au avut succes, atat pe plan intern, cat si international, in timp ce altele au ramas in urma, fiind mai putin productive si incapabile sa creeze noi locuri de munca. Astfel, intre anii 2011 si 2017, decalajul de productivitate dintre companiile cele mai performante si restul companiilor s-a marit.
Studiul arata ca firmele cele mai productive sunt in medie mai mari, folosesc intensiv capitalul si platesc salarii mai mari. De asemenea, firmele de varf pot impune adaosuri mai mari pe produse - fapt pozitiv, daca pretul mai mare reflecta produse cu o calitate mai buna, insa, in majoritatea cazurilor, acest pret reflecta concurenta limitata din piata.
In general, firmele producatoare de bunuri au avut mai mult succes decat firmele care presteaza servicii.
Companiile romanesti din zona manufacturiera au fost expuse de mai mult timp concurentei la nivel intern si international. Aceast lucru le-a permis sa devina mai eficiente si sa realizeze produse de o calitate superioara.
Acelasi lucru nu se poate spune, insa, despre servicii, in general, unde forta pietei este afectata de implicarea statului si de reglementari anticoncurentiale.
Intreprinderile cu capital de stat (IS) - detinute atat de administratia centrala, cat si de autoritatile locale - sunt prezente in multe sectoare economice si nu se supun totdeauna unor reguli de guvernanta corporativa clare. Acest lucru le permite uneori sa obtina avantaje prin pozitia dominanta sau de monopol in sectoarele respective. Intreprinderile de stat, de multe ori, genereaza si riscuri fiscale, deoarece acestea nu doar ca primesc frecvent ajutoare de stat, dar de multe ori statul acopera pierderile acestora.
Poate si mai important pentru perspectiva de crestere ale Romaniei este faptul ca IS nu concureaza pe picior de egalitate cu firmele din sectorul privat, atragand mana de lucru, capital si clienti de la concurenta mai productiva si ducand, in final, la furnizarea unor servicii de o calitate mai scazuta.
In multe sectoare unde intreprinderile de stat nu sunt prezente, reglementari anticoncurentiale previn aparitia liderilor de piata si duc la costuri mai mari si rezultate mai proaste pentru cetateni si intreprinderi. Acesta este cazul profesiilor reglementate si al transportului rutier de marfuri, de exemplu, unde reguli specifice sectorului limiteaza accesul si functionarea pietei.
In general, deoarece serviciile constituie mai bine de doua treimi din economie, iar persoanele fizice si cele juridice le folosesc zilnic, o mai mare concurenta in acest sector ar trebui sa conduca la o calitate mai buna si costuri mai mici, cu un impact pozitiv asupra vietii si asupra cresterii produsului intern brut.
Cel de-al doilea motor al cresterii economice a Romaniei si, poate mai important, il reprezinta oamenii.
La baza tuturor politicilor publice menite sa creasca competitivitatea in Romania stau investitiile in capitalul uman, in tinerii care vor intra pe piata fortei de munca, dar si in resursele de angajati adulti ale caror competente trebuie actualizate. Romania ar trebui sa capitalizeze resursele sale umane, in vederea adaptarii competentelor cetatenilor sai la nevoile economiei moderne.
Potrivit Indexului Capitalului Uman (Human Capital Index - HCI) al Bancii Mondiale, un copil nascut astazi in Romania va atinge doar 60 % din potentialul sau productiv ca adult, in comparatie cu 100%, daca acea persoana ar beneficia integral de servicii de invatamant si sanatate de calitate inalta.
Disparitatile in rezultate in educatiei raman relevante intre cat si in interiorul regiunilor din Romania. Blocajul actual cauzat de pandemia COVID-19 a sos in evidenta si mai mult inegalitatea oportunitatilor in educatie intre bogati si saraci si intre zonele urbane si rurale.
Cu siguranta au loc si schimbari pozitive, insa discrepantele din invatamantul primar si cel secundar persista. Sunt dovezi care indica aceasta realitate atunci cand vorbim despre diferentele dintre zonele urbane si cele rurale, de cele dintre regiuni si dintre grupurile sociale.
In acest context, care sunt masurile ce pot sa conduca spre reforma?
- O schimbare de paradigma presupune o serie de reforme in invatamantul primar si secundar, pentru asigurarea alfabetizarii, intarirea abilitatilor socio-emotionale si a altor competente fundamentale de baza, iar acest lucru se poate realiza prin responsabilizarea decidentilor in domeniul invatamantului, in special la nivelul scolilor.
- Urmarirea progresului programelor de invatare prin masurarea sistematica a impactului, conceperea si implementarea unei abordari mai flexibile privind dezvoltarea si evaluarea profesorilor si modernizarea meseriei de profesor - prin folosirea practicilor inovatoare de recrutare, motivare si dezvoltare a acestora, inclusiv recunoasterea lor drept specialisti valorosi - toate vor contribui la aceasta schimbare.
- In final, posibilitatea ca unitatile de invatamant sa isi aduca propriile imbunatatiri adaptate nevoilor lor si acordarea de sprijin constant directorilor si profesorilor in vederea pregatirii corpul didactic in metodologii care sa implice in mod semnificativ elevii - toate aceasta ar putea duce la imbunatatirea sistemului de invatamant din Romania.
Cresterea concurentei in economie si consolidarea capitalului uman pot contribui mult la capacitatea Romaniei de a-si reduce decalajele existente in procesul de dezvoltare si pot asigura un nivel de trai mai bun pentru romani.
