Transportatorii pot fi responsabili pentru plata accizelor produselor livrate intraUE

Companiile de transport intracomunitar trebuie sa stie daca produsele livrate intre tarile membre ale Uniunii Europene sunt accizabile si sub ce regim fiscal circula si sa isi ia masurile necesare pentru a nu risca sa fie obligate sa plateasca accizele aferente, in cazul in care autoritatile vamale descopera nereguli. Avertismentul vine de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) care a decis, intr-un caz solutionat recent, ca transportatorul este obligat sa plateasca accizele aferente unor produse pe care le-a introdus pe teritoriul altei tari, doar pentru ca le detinea fizic in acel moment, fara a se demonstra ca a fost complice la o tentativa de contrabanda sau ca dispunea de mijloace pentru a verifica daca produsele in cauza erau supuse accizelor.

In speta judecata de CJUE (C-279/19), un transportator independent a fost angajat sa transporte intracomunitar produse accizabile (bere) din Germania in Marea Britanie. La momentul introducerii bunurilor in Marea Britanie (anterior Brexit), transportatorul a fost oprit de autoritatile vamale pentru verificari si a prezentat o scrisoare de transport (CMR) in care era mentionat un document administrativ electronic conform caruia bunurile accizabile transportate erau livrate intracomunitar in regim suspensiv (de scutire) de la plata accizelor. Insa, dupa consultarea sistemului informatic (EMCS), autoritatile vamale au constatat ca documentul administrativ electronic avea un cod de referinta care mai fusese utilizat anterior pentru livrari de bere de la un antrepozit fiscal din Germania catre un antrepozit fiscal din Marea Britanie.

Din acest motiv, autoritatile vamale au considerat ca produsele accizabile in cauza nu aveau dreptul sa circule in regim suspensiv, din cauza faptului ca au fost eliberate deja pentru consum in Germania, iar accizele aferente au devenit exigibile (datorate) la sosirea produselor in Marea Britanie.

Prin urmare, autoritatile vamale au confiscat produsele in cauza, precum si mijlocul de transport, si au obligat transportatorul la plata accizelor aferente pe motiv ca acesta din urma detinea produsele accizabile destinate livrarii la momentul in care accizele au devenit exigibile (cand au intrat pe teritoriul Marii Britanii).

CJUE a analizat daca transportatorul (in calitate de posesor al bunurilor in momentul in care acestea au fost introduse in statul membru de destinatie) datoreaza aceste accize chiar daca nu avea niciun drept ori interes economic asupra produselor respective si nu stia ca acestea sunt accizabile. Totodata, instanta a analizat daca aceasta obligatie revine transportatorului chiar si in cazul in care, desi cunostea aspectele mentionate anterior, nu stia daca accizele aferente produselor transportate au fost sau nu platite. In fond, transportatorul doar a deplasat intracomunitar respectivele produse in schimbul unei renumeratii, in numele unor terti.

Cu toate acestea, CJUE a decis ca transportatorul este obligat la plata accizelor, pe baza Directivei 2008/118, care defineste in sens larg categoria persoanelor responsabile cu plata accizelor pentru produsele transportate intracomunitar, care sunt supuse acestor taxe. Mai exact, este vorba de produse care au fost deja „eliberate pentru consum”, dar care sunt detinute, in scopuri comerciale, in alt stat membru pentru a fi livrate sau utilizate acolo. Scopul final al acestei reglementari este acela de a asigura, pe cat posibil, recuperarea acestor taxe de catre autoritatile din statul membru de destinatie.

Or, in cazul in care se elimina conditia ca „persoana care detine produsele destinate livrarii” sa stie sau sa fi trebuit sa stie ca accizele devin exigibile in momentul in care bunurile au fost introduse in statul membru de destinatie, recuperarea acestor taxe ar fi mai dificila in practica.

 

Decizia emisa are un impact important asupra transportatorilor si a comerciantilor care, prin prisma obiectului de activitate, detin in mod fizic produse accizabile care circula intracomunitar. Astfel, pentru a evita situatii precum cea din speta mentionata, companiile de transport implicate in astfel de activitati trebuie sa isi ia masuri suplimentare inainte de a efectua transportul.

In acest sens, transportatorii sau comerciantii ar putea sa formuleze contractele si intelegerile cu partenerii de afaceri astfel incat, in cazul in care ar fi obligati la plata accizelor din motive neimputabile lor, sa se poata indrepta contractual sau sa poata formula actiuni in instanta impotriva persoanelor din cauza carora respectivele taxe au devenit exigibile si care ar trebui sa suporte plata acestora (de exemplu, antrepozitarul care a comunicat un document administrativ electronic invalid).

 

Aspectele de acest gen sunt urmarite si in Romania, unde exista un proiect de lege pentru implementarea Directivei (UE) 2020/262 privind regimul general al accizelor, inclusiv in cazul deplasarii produselor accizabile eliberate pentru consum. Astfel, deplasarea intracomunitara a acestui tip de produse accizabile va fi posibila doar intre persoanele autorizate ca expeditori si destinatari certificati.

Miscarea acestor produse va putea fi initiata doar prin sistemul informatic EMCS. Astfel, expeditorul certificat va trebui sa furnizeze persoanei care va insoti produsele accizabile sau transportatorului un cod de referinta al documentului administrativ simplificat electronic, care va putea fi prezentat oricand autoritatilor la solicitarea acestora.

De asemenea, proiectul stabileste plata in solidar, cand sunt mai multe persoane implicate, in cazul neregulilor aparute pe parcursul deplasarii produselor accizabile pe teritoriul unui alt stat membru decat cel in care produsele au fost eliberate pentru consum.

Nerespectarea dispozitiilor referitoare la deplasarea unor astfel de produse a fost introdusa in lista de contraventii si sanctiuni din Codul Fiscal. Potrivit proiectului, legea urmeaza sa intre in vigoare de la data de 13 februarie 2023.