ANALIZA: Solutii la problema polarizarii sociale, pe fondul razboiului din Est

Prin intermediul unui nou articol, ing. Dan-Rodion Pogangeanu, Managing Partner in cadrul societatii Elux Rodit, membru in Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), se refera la diverse aspecte de actualitate, specifice activitatii dirigintilor de santier – si nu numai, avand in vedere implicatiile de natura politica, economica, legislativa si sociala, care influenteaza domeniul constructiilor, in ansamblu. Trebuie precizat, in primul rand, ca punctul de vedere si toate consideratiile sau opiniile din acest text reflecta strict punctul de vedere personal al autorului, ca specialist, si nu angajeaza cu nimic pe cel al firmei sau al altor colaboratori, inclusiv pe cel al CTDS, iar in al doilea rand, ca acestea sunt exprimate in al treilea an dupa declansarea pandemiei de coronavirus (Covid-19), care a determinat printre multe altele instituirea starii de urgenta si a celei de alerta (prelungita) pe intregul teritoriu national, ceea ce a dus la resetarea completa a relatiilor anterioare in configuratia cetatean-lege-societate-stat. De asemenea, o alta reconfigurare socio-economica a avut loc – si se remarca in continuare – din cauza faptului ca, in contextul in care pandemia nu a fost pe deplin eradicata – la granita Romaniei a izbucnit si se desfasoara un conflict militar de amploare, intre Federatia Rusa si Ucraina. De comun acord cu specialistul, articolul a fost adaptat astfel incat sa reflecte realitatile vizibile in prezent, dar trebuie subliniat si ca, pe fondul pandemiei, respectiv al razboiului aflat in desfasurare (cu teritorii ale Ucrainei aflate deja sub control rusesc, precum si cu o contraofensiva in desfasurare a fortelor armate ale Ucrainei, in zona de nord-est a acestei tari, dar care ar putea duce la escaladarea conflictului), toate predictiile privind situatia politico-sociala si economica de ansamblu, respectiv cele referitoare la evolutia pietei constructiilor, in particular, au un grad mare de incertitudine.

"Cu toate ca preturile materialelor au crescut spectaculos, inclusiv ca urmare a conflictului militar dintre Rusia si Ucraina, ce reprezinta un risc major pentru intreaga zona – si nu numai, putem constata ca dinamica din domeniul constructiilor a fost influentata nesemnificativ in ultimul timp. Cu luarea in calcul a aportului adus de implementarea noului Program National de Redresare si Rezilienta - PNRR, putem spune chiar ca actuala crestere capata un nou impuls, insa cu anumite corectii date de cerintele impuse de PNRR, cu precadere privitoare la energie. Ca o paranteza, paradoxal, desi toata lumea este speriata de sporirea necontrolata a preturilor la energie, care in mod evident este un factor inflationist, pana la acest moment se poate spune ca a avut un efect pozitiv. Desigur, pentru ramurile care utilizeaza hidrocarburile drept materie prima si nu in vederea productiei de energie (ALRO Slatina si Azomures, reprezentative in cazul de fata), este alta discutie care are nevoie de rezolvari, iar solutiile identificate, intr-un fel sau altul, vor afecta si sectorul constructiilor, tot asa cum cresterea dobanzii poate tempera vanzarile din sectorul rezidential. Problema pusa anterior, sub aspect inflationist, afecteaza insa inclusiv largi categorii din randul consumatorilor finali, precum pensionarii, care se confrunta cu majorari la toate preturile si in multe cazuri cu penurie, fara a mai avea alt beneficiu in afara sprijinului promis de la Guvern (asa-numita majorare bugetara pentru pensii, de «cel putin 10%», din 2023)", a avertizat ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Dupa cum sustine specialistul, toate acestea nu sunt expuse public doar de dragul discutiei, ci fiindca traim totusi intr-o lume interconectata. "Nu trebuie «sa-ti pese de intreaga societate», asa cum pretindeau comunistii altadata, ca sa realizezi ca, pentru a-ti merge afacerea, pentru a avea front de lucru, trebuie sa ai piata, deci, sa existe o societate bogata. Economiile tarilor din intreaga lume sunt atat de interconectate incat chiar si unii ce par realmente neparticipativi la economia reala, mentionam anterior pensionarii, pot fi totusi beneficiari importanti acolo unde toti se asteapta mai putin. Este si cazul programului PNRR, cu componenta «valul renovarii», unde este prevazuta si reabilitarea unor imobile proprietate publica si privata. Asa cum afirma la un moment dat ministrul Mediului, depinde insa de autoritatile locale, respectiv de cele direct implicate, daca reusesc sau nu sa exploateze aceasta oportunitate. Aici as avea un scurt comentariu legat de concurenta provocata de aceste programe – fotovoltaice, casa energetica, valul renovarii si altele, cate vor mai fi... Datorita diferentei si discrepantelor evidente intre bugetele alocate respectivelor programe si sumele solicitate de toti participantii, se ajunge inevitabil la situatii fie de blocaj, fie de comportament incorect; aceasta rezulta cel putin din datele publice, care parvin prin intermediul mass-media. Ma limitez sa amintesc numeroasele probleme generate de programul de finantare a instalatiilor fotovoltaice, cu blocari de server si nenumarate reluari de program. Pentru moment, solutia pare sa fie eliminarea unor participanti, respectiv a unor proiecte, pentru cea mai mica greseala. Si aceasta pentru ca accesarea unor asemenea programe, cu destule proiecte-sablon din partea potentialilor beneficiari, ar avea rezultate asemanatoare examenelor de evaluare nationala din invatamant, unde, prin multimea notelor de 10 obtinute, Romania pare sa prezinte genialitate la nivel de Nobel, devenind necesare noi selectii spre cautarea perfectiunii. Evident, solutia trebuie sa fie, in realitate, majorarea fondurilor pentru respectivele programe, indiferent ca sursa lor este Uniunea Europeana, bugetele locale sau bugetul de stat, altfel, riscam sa se ajunga intr-un scenariu tipic filmelor proaste apocaliptice, in care oamenii ajunsi la limita saraciei incep sa se incaiere intre ei pentru mai nimic", mai opineaza expertul.

 

Ing. Dan-Rodion Pogangeanu atrage atentia, in continuare, ca, pe baza celor afirmate anterior, se impune rediscutarea unei probleme semnalate si cu alte ocazii – si anume cea data de calitatea proiectarii si a proiectantilor, problema cu atat mai serioasa daca se ia in considerare importanta pe care legea o atribuie specialistilor din domeniu. "Perfectiunea este, din pacate, departe de ceea ce ne caracterizeaza si pot spune ca, daca am intalnit-o pe undeva, nu prin Romania, plansele proiectelor ajungeau uzual la reviziile j, k etc. Desigur, aceasta se intampla intotdeauna in urma unor discutii si argumente pertinente, profesioniste, intre investitor, consultant si proiectant, respectiv ca urmare a unor motive evidente (modificare teren disponibil, finantari, completarea unor desene menite sa ajute la demararea lucrarilor, corectarea unor greseli, chiar daca nu esentiale etc.). Pe piata locala, unde o mare parte din proiecte se deruleaza doar pe baza DTAC, documentatia tehnica de lucru sau varianta detaliilor de executie fiind bizarerii birocratice, investitorul este greu de convins sa «deranjeze» proiectantul, care ramane incremenit undeva, fie datorita pretului deja mic, fie datorita comoditatii. In concluzie, ramane clar faptul ca sansa ca un proiectant sa fie adecvat creste substantial daca acesta ofera si servicii de asistenta pe parcursul derularii proiectului. Prin aceasta, pe de o parte, dispare disconfortul dat de pierderile unui serviciu posibil vazut de proiectant ca inutil si gratuit, iar pe de alta parte, fiind interesat financiar, va avea tot interesul obtinerii unei calitati superioare, pentru care se va putea implica inclusiv in domeniul controlului calitatii, mai mult decat i-o cere deja legea. Pentru cine nu stie, prin modul cum concepe programul de control in faze determinante si la care este obligat sa participe, respectiv prin referatul de la finalizarea lucrarilor, proiectantul poate fi mai mult sau mai putin implicat in controlul calitatii lucrarilor. In consecinta, cea mai simpla si sigura cale de urmat este cea a corectitudinii, caile atipice si aparent «istete» fiind inselatoare si de cele mai multe ori mai paguboase, chiar daca initial investitorul pare pus in fata unor costuri mai mari. In articolul precedent, faceam referiri la ce inseamna agresiunea, cu trimitere la conflictul militar dintre Rusia si Ucraina. Fiindca tocmai aminteam in articolul de fata de solutii inselatoare, as aduce acum in discutie unele aspecte mai putin stiute, dar care ne domina atitudinile si deciziile, chiar daca acestea pot fi chiar si contrare intereselor noastre evidente. Este bine astfel sa se discute de relatia cu vecinii de la Rasarit, despre care sentimentele generale ale romanilor sunt marcate, in primul rand, de imaginea inapoierii, peste care se suprapune, nu in ultimul rand, cea data de amintirile celor mai varstnici referitoare la abuzurile comuniste, postbelice (violuri, crime, deportari in URSS, furturi directe, intre 1945-1956, prin companii de tip sovrom, plata unor despagubiri de razboi nejustificate si altele). Inainte de a continua, merita o scurta paranteza, privind inapoierea Rusiei. Trebuie totusi sa ne amintim ca, pana la recentele succese ale SpaceX (excelente la capitolul marketing), NASA a apelat timp de cateva decenii, pana de curand, la tehnologia spatiala ruseasca. Pe langa aceste amintiri negative fata de rusi, este de domeniul evidentei ca a aparut, odata cu dezvoltarea conflictului actual, cea de-a treia cale. Este vorba de cea data de o combinatie de compasiune fata de cel mai slab si hartuit (de catre Occident, prin atragerea tarilor dominate in trecut de URSS sau aflate in componenta acesteia, in sfera de influenta a UE, potrivit unui curent de opinie, chiar daca pe acest fond Rusia a atacat armat Ucraina), simpatia fata de eroismul celui sarac, dar devotat, la care se adauga si teama de inevitabilele abuzuri ale unei puteri unice. Fireste ca, luata separat, fiecare secventa de evenimente isi are partea ei de adevar, care insa, in astfel de situatii, nu prea serveste nimanui. Din fericire, pentru Romania este totusi un fapt imbucurator ca izbucnirea conflictului militar ne regaseste, in premiera, sub protectia NATO, ceea ce este benefic nu numai pentru noi, ca tara, ci pentru intreaga zona care, privind nu cu mult timp in urma, a fost permanent teren de manevre si dispute a diferitelor interese ale marilor puteri. O astfel de manevra, vorbind de vecinii de la rasarit, insa in acord si cu celelalte puteri din acea vreme, este data de refugierea la noi, sub presiunea tarista, in concurs cu cea austro-ungara, a sute de mii de evrei pe parcursul secolului al XIX-lea si la inceputul secolului trecut. Am putut rapid constata cum un cadou aparent otravit a reusit sa fie transformat de catre societatea romaneasca, poate tocmai datorita simplitatii si sinceritatii sale, intr-un atu formidabil. Initial, prin dezvoltarea comertului si micilor mestesugari, iar apoi prin puntile remarcabile realizate in lume odata cu emigrarea evreilor din Romania in Israel. Proces inevitabil anevoios, dat fiind atat nivelul specific tarii noastre (stat independent abia dupa 1877), care facea ca desfasurarea lucrurilor sa fie lenta, cat si temerile locale, exprimate de unii politicieni ai vremii, liberali sau conservatori. Avem astfel cazul evreilor de la acel moment, care, fiind alungati din toate tarile invecinate (cei mai multi provenind, la noi, din etern generatoarea de probleme Rusie), erau si aici prost vazuti. A se vedea in acest sens discursul de «analist economic» al personajului Nae Catavencu, din «O scrisoare pierduta», potrivit caruia «In Iasi n-avem niciun negustor roman, niciunul! Si cu toate acestea, toti falitii sunt jidani». Comertul pentru care erau in realitate invidiati era de fapt singura sansa de supravietuire atat timp cat le nu le era permis dreptul la proprietate a pamantului, la acel moment proprietarii pamanturilor nefiind dispusi sa cedeze, iar reforma agrara a avut loc abia dupa Primul Razboi Mondial, mai intai in decembrie 1918, sub Guvernul Bratianu si apoi in 1921, ceea ce a permis ca pana in 1937 sa fie expropriate peste 5,8 milioane de hectare de pamant, contribuind la extinderea si consolidarea proprietatilor taranesti si la restrangerea latifundiilor (in 1936, ramasesera doar 2.700 de mosii cu pamant de peste 500 ha). Mai mult, excelenta cu care faceau comertul si cu care aduceau prosperitate – aici inca nu ne pricepem nici astazi, dovada starea turismului local, cu exemplu concret la litoralul acestui an – i-a ajutat sa obtina o atitudine protectoare din partea statului, stat care atunci, ca si acum, avea nevoie de taxe. Atitudinea oscilanta de atunci este insa stranie pentru lumea globalizata de astazi, in care afacerile transnationale sunt la indemana orisicui, atata vreme cat oricine poate comanda si astepta un colet postal venind din China sau America, tot asa cum casatoriile mixte rareori mai produc vreo reactie. Revenind la pozitia noastra actuala fata de rusi, chiar si acum, adeptii Moscovei inca vorbesc exclusiv de atacarea «nejustificata, sub forma unei agresiuni» a Rusiei de catre armatele germano-romane in 1941, fara a se aminti in spatiul public de ceea ce a provocat atacul din partea Romaniei – si anume bombardamentele rusesti asupra Moldovei, mai ales asupra Iasului, din perioada respectiva, comportamentul din Basarabia ocupata in 1940 etc. Dincolo de disputa propriu-zisa de astazi, in care incalcarea tratatelor, granitelor sau a intelegerilor multilaterale a devenit fireasca, iar finalitatea pare sa stea in ratingul la public, asemenea unui joc video, ramane sentimentul general al unui conflict fratricid. Si nu am in vedere evidenta fratiei dintre rusi si ucraineni, ci legaturile profunde dintre rusi si intreaga civilizatie europeana, de care este legata practic inca de la nastere Rusia, fie ca a fost vorba de radacinile nordice, fie de constanta mezaliantelor cu familiile imperiale vestice”.

 

Potrivit specialistului, lasand la o parte contextul istoric, ce putem face acum este sa profitam de oportunitatile create. „Despre participarea la un efort de reconstructie in Ucraina, discutia este pentru moment prematura. Am insa in vedere beneficii indirecte, prin dotarea, respectiv modernizarea armatei (a carei profesionalizare si experienta capatata in urma participarii directe in diverse conflicte este de bun augur), modernizare la care ar trebui sa participe si industria, impreuna cu specialistii locali, intr-un fel sau altul. Evident, un alt mod de a profita este cel dat de impulsionarea comertului, cel mai simplu de facut fiind cel cu cereale, deja cunoscut si la care se presupune ca se adauga si altele – tehnologie, micul trafic de frontiera etc. O reusita deosebita ar fi daca am reusi obtinerea pentru romanii din teritoriile de peste granita a unor drepturi, sa zicem, similare cu cele ale conationalilor maghiari, sasi, tatari etc. de la noi. Din pacate, chiar daca nu ne place, asa cum acum nu e loc de negocieri intre beligerantii directi, nici noi pare ca nu avem sanse realiste pentru o discutie concreta. Cu alte cuvinte, cel putin pana acum, cea mai mare sansa a noastra ar fi ca Ucraina, odata acceptata la negocierile de aderare la UE, sa se conformeze regulilor civilizatiei comunitare, dintre care cele mai importante sunt cele care privesc drepturile cetatenesti si ale minoritatilor, liantul care sta la baza lipsei oricarui conflict in Uniune. In orice situatie, noi vom continua sa navigam, asa cum suntem deja deprinsi, intr-o mare slava, oricum s-ar numi ea – de sarbi, bulgari, polonezi rusi ori ucraineni”, a mai subliniat specialistul.

„Fiindca aminteam la inceput de aparenta «genialitate» a romanilor, cred ca este cazul sa se incerce resetarea unor scopuri. La invatamant, care sta sub semnul controversatei reforme «Romania educata», lucrurile ar fi in realitate mai simple, daca s-ar proceda, pentru inceput, printr-o simpla reformulare a subiectelor si baremurilor la anumite materii, tinandu-se cont de calitatea «materialului de lucru» (prin teste si simulari, se presupune ca oficialitatile cunosc nivelul real de pregatire a elevilor), astfel incat sa se ajunga la situatii benefice. Recunosc ca am fost surprins sa aflu de la un reputat profesor, intr-o discutie, ca sunt tineri aparent excelenti la matematica, insa mediocri la fizica (nimic dramatic, fiecare isi poate gasi excelenta in domeniul potrivit – in arte, sport etc.), dar in consecinta a rezultat ca pana si matematica poate fi invatata pe dinafara, mai precis memorata mecanic, ceea ce este de folos la examene! Vorbind aici de pregatirea unui inginer, trebuie sa recunoastem ca a stapani matematica de nota 10, fara a putea intelege elemente de fizica mecanica elementara (viteza, acceleratie, forta), este o contradictie in termeni. Daca se stapaneste o matematica de nota 10, inseamna ca s-a atins o capacitate de abstractizare si intelegere remarcabila… Din pacate, pusi in fata unor scopuri bine precizate (obtinerea notei dorite de elevii pe care ii pregatesc), se pare ca anumiti profesori, buni si cautati, reusesc performante nebanuite de decelare a matematicii, astfel incat sa poata fi memorata. Ca sa fac o paranteza, revin la subiectul la moda, dat de robotica, pentru care principala problema este data de cuantificarea, punerea sub algoritm, functii, proceduri, linii de cod de programare a tuturor actiunilor ce se anticipeaza a fi rezolvate de catre dispozitivul proiectat. Deci, cu acesti elevi, avem resurse… deja programate (sic)! La fel de bine, avem tineri premianti la romana, insa cu carente evidente ortografice sau mai ales de exprimare. Din nou paradoxal, desi datorita varstei si personalitatii in formare, exprimarea orala ar fi inca deficitara. Gratie unui spirit programatic, desi incorecta si modesta, exprimarea orala pare sa o depaseasca pe cea in scris (unde exista chiar si fracturi logice), de unde si stupoarea generata de unii indivizi atunci cand li se dezvaluie cunostintele particulare. Pana la o eventuala imbunatatire, lasam tinerii fara cea mai potrivita alegere, deci cu o sansa diminuata pentru ei si societate, de unde si apetitul respectivilor de a pleca oriunde, cei mai buni, unde-si vad caile de afirmare, iar ceilalti, unde vor putea supravietui. Cred ca dincolo de subiecte si baremuri avem nevoie de o schimbare in formarea fortei de munca si de o anumita relaxare a societatii, mai precis a parintilor, ceea ce ma face sa cred ca pauzele de cativa ani pe care si le permit printre studii tinerii din vest isi au rostul lor. Si vorbind despre munca, atat timp cat taxarea muncii nu va fi redusa semnificativ, fundamentul fiind ramas acelasi de prin anii 1990, cand capitalul dominant era cel autohton, atunci in formare si erau doar cativa intreprinzatori straini, greci sau turci, nu vom vedea o imbunatatire relevanta”, mai avertizeaza ing. Dan-Rodion Pogangeanu.

Revenind punctual la domeniul constructiilor, dupa cum explica in concluzie specialistul, „un alt spatiu de resetare a scopurilor ar putea fi reconsiderarea modului de aplicare a controlului calitatii. Uitam pentru o clipa faptul ca multe proiecte scartaie, indeosebi dintre cele de clasa de importanta inferioara si le luam in considerare pe cele riguros urmarite. Candva a aparut, evident nu la noi, personal am intalnit-o prin spatiul britanic, notiunea de Safety First, respectiv zero toleranta la evenimente din domeniul sigurantei muncii. Desigur, abordarea trebuie tratata profesionist, cu suficient personal special dedicat, fara urma de mimetism sau compromis. Constat, direct sau din discutii cu diversi profesionisti, ca fie din dorinta investitorului de a vinde ceva perfect, fie din orgolii ale celor implicati, notiunile de mai sus incep sa-si faca locul si in sistemul calitatii. Perfectiunea in sine ramane de dorit, insa as incheia subiectul, amintind de povestea consumatorului care prefera sa manance un mar patat (deci, netratat chimic), decat unul aparent perfect”.