Consumul de produse siderurgice ce va fi inregistrat in 2011 in Romania se va situa la maximum 3 milioane de tone, in crestere cu aproape 9% fata de nivelul din ultimii doi ani, potrivit estimarilor companiei MetalInvest Consulting (din Bucuresti), realizate pe baza datelor disponibile pentru primul semestru al acestui an. Din punct de vedere valoric, piata specifica va inregistra o valoare de pana la 2,7 miliarde euro pana la finele anului in curs. In 2010, la nivel national consumul aparent a fost de 2,75 milioane de tone de produse siderurgice, in usoara scadere fata de 2009 (2,77 milioane de tone) - si aproape la jumatatea nivelului din perioada anilor 2007 si 2008, cand a fost atins cel mai mare consum din ultimii 18 ani, respectiv 4,8 milioane de tone/an. "Pentru estimarea nivelului pietei siderurgice interne din punct de vedere valoric, trebuie sa tinem cont de preturile medii practicate de producatori, distribuitori si importatori, de structura consumului intern si de estimarile privind cererea din 2011, evaluat la maximum 3 milioane de tone. Astfel, apreciem ca valoarea pietei specifice din Romania va fi de maximum 2,7 miliarde euro, la finele anului curent. Aceasta valoare cuprinde consumul de produse siderurgice in ansamblu, respectiv produsele livrate in domeniul constructiilor, in fabricarea de confectii metalice, infrastructura, precum si alte ramuri industriale, cum ar fi industria constructiilor de masini si cea navala, sectorul energetic etc.", a declarat Calae Mandru,director general al companiei MetalInvest Consulting si vicepresedintele Asociatiei Romane a Distribuitorilor de Metal (ARDIMET).In ultimele 12 luni, preturile principalelor produse metalurgice utilizate pe piata constructiilor (otel-beton, profile si corniere laminate la cald, tabla neagra si zincata) au inregistrat evolutii similare, fapt ce evidentiaza prudenta ce caracterizeaza toti operatorii specializati, fie ca sunt furnizori de materii prime, producatori, distribuitori sau procesatori, fie consumatori. Cresterile de maximum 10% ale preturilor indica o stabilizare relativa in domeniu, ceea ce reprezinta unicul aspect pozitiv al acestei perioade dificile. Pericolul surplusului productiei, ca urmare a dezechilibrului dintre capacitatile existente si cererea reala, coroborat cu importurile de produse ieftine din regiune determina practicarea unor preturi rezonabile in industrie.
