Transformarile tehnologice (ca element primordial), laolalta cu presiunea venita din necesitatea alinierii la noi raportari obligatorii sau din obligativitatea aplicarii unor standarde IFRS au accelerat digitalizarea institutiilor financiare in anul ce a trecut. Schimbarile s-au intamplat pe masura ce angajatii au fost fortati de pandemie sa adopte munca la distanta, iar legatura cu clientii s-a pastrat preponderent prin intermediul canalelor digitale.Totodata, rolul functiei fiscale a devenit din ce in ce mai important, iar decizia de a investi in tehnologie pentru uz fiscal a devenit un atribut al diminuarii riscurilor si al inlesnirii realizarii documentarii si prezentarii de catre institutiile financiare a unor informatii complete, corecte si oferite la timp, inclusiv in situatia unor controale fiscale, pe fondul intaririi comunicarii virtuale autoritati - contribuabili.
Noile tehnologii permit bancilor, asiguratorilor si altor companii de servicii financiare consacrate sa isi revizuiasca operatiunile si sa identifice modalitati cat mai bune si mai rapide de a-si servi clientii, dar si de a-si eficientiza anumite operatiuni cu impact fiscal. Cu alte cuvinte, de a-si crea un avantaj competitiv in pastrarea cotei de piata pe de-o parte, iar pe de alta parte, in anumite cazuri, de a-si imbunatati anumiti indicatori financiari. Asadar: care e cel mai potrivit moment pentru a realiza investitia menita sa tina actorii din industrie in cursa?
Institutiile financiare concepeau, inca inainte de pandemie, din ce in ce mai multe produse si servicii digitale usor de accesat, cat mai personalizate. Totodata, isi regandeau procesele, extindeau investitiile in tehnologie si testau noi aplicatii. Presiunea adaugata de pandemie le-a determinat sa accelereze si sa intensifice vizibil aceste initiative. Institutiile financiare incep, pe de alta parte, sa se confrunte si cu amenintarea venita din zona zona big tech, care incearca sa intre pe piata serviciilor financiare, sub forma unor facilitatori sau furnizori de plati, lucru asteptat cu interes si de catre clienti.
Astfel, potrivit unor date EY Global, disponibilitatea clientilor de a cumpara asigurari de la companiile de big tech a crescut de la 17% in 2016, la 36% in ianuarie 2020, pentru ca, in aprilie 2020, sa faca un nou salt, la 44%. Din acelasi raport aflam ca 24% dintre consumatorii americani sunt foarte sau extrem de tentati sa faca din Amazon, Apple sau Google principalul lor furnizor de servicii financiare, daca acest lucru ii ajuta in gestiunea banilor. Europenii, la randul lor, sunt din ce in ce mai interesati sa utilizeze aplicatiile - crestere de 72% a utilizatorilor de aplicatii in 2020.
Tehnologia este un element critic pentru institutiile financiar-bancare, care le-ar usura restructurarea modelelor operative traditionale, pentru un plus foarte necesar de agilitate si randament. Sa nu uitam, de asemenea, ca societatile de servicii financiare opereaza intr-un mediu foarte reglementat, ceea ce le cere sa gestioneze altfel transformarea digitala, in conditii de maxima transparenta si incredere, fapt care le-ar putea incetini procesul de transformare.
Raportarile stricte si riguroase le imping, de asemenea, in aceasta directie. Standardele contabile, atat cele vechi, cat si cele introduse recent pentru industria serviciilor financiare (de exemplu IFRS 9 si IFRS 16) fac necesara o asemenea aliniere. Acestea impun societatilor de servicii financiare sa lucreze cu date mai granulare si sa isi coordoneze datele financiare, de risc si de afaceri prin implementarea unor procese automatizate bine definite. Punerea in aplicare a acestor noi standarde poate fi, de asemenea, auditata mai eficient, cu ajutorul unui audit care sa includa utilizarea tehnologiilor emergente in imbunatatirea procedurilor de evaluare a riscului.
In afara presiunilor economice, operationale si de reglementare, din perspectiva fiscala sa nu uitam de toate problemele date de implementarea Directivei pentru raportarea aranjamentelor transfrontaliere, DAC 6, in cadrul institutiilor financiare (un proces inca in desfasurare, fiind necesara o analiza continua si de substanta, o monitorizare permanenta a acestui proces intern).
Tot din punct de vedere fiscal, o noua raportare asteapta a fi implementata – fisierul standard de audit, asa numitul SAF-T, care va avea rolul de a facilita accesul autoritatilor fiscale in timp real la tranzactiile derulate de contribuabil. Asadar, succesul conformarii in indeplinirea acestei obligatii va depinde de modul in care institutiile financiare isi vor adapta sistemele informatice.
Este de amintit ca functia fiscala din cadrul institutiilor financiare isi contureaza un profil din ce in ce mai pregnant in structura de business, iar rolul persoanelor care se ocupa de aria fiscala devine din ce in ce mai important si complex. Vectorii care au condus la acest „status quo” sunt, pe de-o parte impulsul creat de necesitatea standardizarii unor procese (in vederea eficientizarii), si, pe de alta, automatizarea acestora sau doar a unor parti ale acestora (de exemplu automatizarea calculului de impozit pe profit sau TVA). Astfel, rolul decizional cu privire la functia fiscala, precum si cel referitor la evaluarea si diminuarea / eliminarea riscurilor fiscale aferente s-a conturat in ultimul timp din ce in ce mai pregnant. Sa avem in vedere, printre altele, si aspectele referitoare la prioritatile fiscale ca parte a strategiei de planificare a business-ului si modul de cuantificare al acestora.
Intrucat relatia cu autoritatile fiscale este de o importanta majora, iata ca si din perspectiva digitala remarcam o transformare de bun augur in ceea ce priveste comunicarea virtuala intre contribuabil si ANAF (de exemplu prin intermediul „SPV” sau al postei electronice), in sensul unei sincronizari in acest domeniu intre autoritati si contribuabili.
Ca un comentariu de final, asa cum arata studiile noastre la acest moment, centrul de gravitatie al succesului va fi constituit din utilizarea tehnologiei avansate si din crearea unui ecosistem digital care sa scada costurile, oferind in acelasi timp produse si experiente mai bune pentru clienti, adica acel avantaj competitiv care sa le consacre institutiilor financiare rolul in piata. Pe de alta parte insa, o permanenta observare a tendintelor de reglementare fiscala va ajuta la sincronizarea in continuare in privinta raportarilor fiscale, dar si a relatiei deschise cu autoritatile in acest domeniu. Cu siguranta, digitalizarea (inclusiv fiscala) va urma un trend ascendent si, pentru contribuabili, va face diferenta in continuare in anul care urmeaza.
Un material de Andra Casu, Liderul Departamentului de Impozite Directe si Coordonator Asistenta Fiscala in domeniul Serviciilor Financiare, EY Romania si Gratiela Constantin, Director, Departamentul de Impozite Directe, Asistenta Fiscala pentru Servicii Financiare, EY Romania
