ARSC: Rezilienta oraselor inteligente, pusa la incercare de criza coronavirusului

Coronavirusul reprezinta cea mai mare provocare a societatii moderne. Un oras inteligent (Smart City) si o comunitate implicata pot face diferenta!

Rezilienta oraselor reprezinta capacitatea acestora de a se adapta si de a lua masuri necesare raspunsului la situatii perturbatoare, care pot avea consecinte grave asupra functionalitatii oraselor, dar si abilitatea de a se adresa problemelor cu care se confrunta locuitorii. Rezilienta presupune continuarea drumului firesc de evolutie a oraselor in conditii de criza, urgente, dezastre naturale sau orice alt fel de probleme. Orasele care sunt pregatite sa raspunda la diverse provocari in timp real, fara a afecta buna dezvoltare a acestora pe termen lung, sunt cele care au un nivel ridicat de rezilienta, insa acest fapt depinde de procedurile de functionare pe care acestea si le stabilesc.

Prin solutii de Smart City, rezilienta oraselor creste considerabil, iar acestea se transforma in orase cu o calitate ridicata a vietii, in care oamenii isi doresc sa traiasca. Spre exemplu, „tehnologiile smart ofera agentiilor locale noi instrumente pentru luarea de masuri preventive, pentru a raspunde in caz de urgente, si pentru planificarea pe termen lung a durabilitatii si cresterii”. Prin intermediul tehnologiilor smart, autoritatile locale pot primi informatii in timp real si pot gestiona si preveni situatii, inainte ca acestea sa apara. Asadar, prin digitalizare si prin tehnologie, orasele smart devin orase reziliente.

Rezilienta oraselor/comunitatilor consta in capacitatea lor de a lua masuri in timp real, in contextul unor probleme care afecteaza intreaga planeta si care se accentueaza, precum incalzirea globala, congestionarea traficului, terorism sau dezastre naturale. Pentru a raspunde unor astfel de probleme, dar si provocarilor specifice fiecarei comunitati, orasele smart trebuie sa incorporeze tehnologia in strategia lor de dezvoltare si functionare pe termen lung, sporind astfel nivelul de rezilienta.

Spre exemplu, semafoarele inteligente din trafic si indrumarea pe o ruta specifica pot fi un instrument vital in evacuarea cetatenilor pe timpul unei crize. De asemenea, o componenta de baza a unui oras inteligent este IoT. Dupa inundatiile severe din Buenos Aires din 2013, conducerea orasului a instalat mii de senzori IoT, care transmiteau informatii despre viteza, cantitatea si directia in care apa o lua in timp real catre o platforma de analiza.

In contextul epidemiologic mondial actual, rezilienta oraselor inteligente este pusa la incercare, iar acestea se straduiesc in timp real sa dezvolte si sa implementeze tehnologii care pot stopa criza in domeniul sanatatii populatiei, ce are loc in prezent.

Spre exemplu, Coreea de Sud a dezvoltat o aplicatie speciala pentru cei aflati in carantina, pentru ca acestia sa poata sa tina legatura in timp real cu cei care sunt responsabili de cazul lor. Aplicatia foloseste si date GPS pentru a urmari locatia celor aflati in carantina si pentru a se asigura ca acestia nu incalca regulile de carantina. Totodata, aplicatia „Corona 100” foloseste date oferite de Guvern si avertizeaza utilizatorii atunci cand sunt la 100 de m distanta fata de o locatie unde a fost prezenta o persoana infectata cu COVID-19.

In SUA, Bloomberg Philanthropies a lansat un program de sprijin pentru primarii din SUA, care sa ii ajute sa raspunda la epidemia de COVID-19. Programul ofera asistenta tehnica virtuala, pregatirea virtuala cu experti in comunicarea de criza si criza leadership, si informatii exacte despre virus care sa vina in sprijinul liderilor locali.

In timpul unei epidemii/pandemii, rezilienta oraselor inteligente este testata, iar capacitatea de raspuns a celor din urma la evenimentele din timp real, care afecteaza populatia si bunastarea sociala trebuie sa fie adecvata.

Amoy Gardens este un grup de 19 blocuri turn in Hong Kong, care adaposteste nu mai putin de 19.000 de oameni - suficient pentru a popula mai multe sate rurale. In 2003, acesta a devenit centrul dramatic al atentiei lumii cand 321 de rezidenti au fost diagnosticati cu sindrom respirator acut sever sau SARS.

Acumularea rapida a cazurilor, in special in blocul E, a provocat panica. Politia si personalul medical, purtand costume de protectie, au fost stationate la intrare pentru a impiedica pe cineva sa plece sau sa intre. Intregul bloc a fost pus in carantina. Izbucnirea a reprezentat o riposta concludenta pentru oricine credea inca ca bolile infectioase sunt istorice sau ca sunt limitate la tari improvizate sau aflate in conflict. Si a aratat cum orasele pot fi incubatoare terifiante.

De la ciuma bubonica din Evul Mediu pana la gripa aviara sau Sars in secolul XXI, bolile infectioase s-au raspandit ingrozitor de rapid in orase, unde oamenii traiesc in apropiere si uneori se inghesuie. Cu toate ca mastile de protectie au devenit aproape un accesoriu de imbracaminte obisnuit in Asia, vanzatorii ambulanti din orase pur si simplu nu pot pazi propria sanatate fata de concetatenii lor.

Dimpotriva, orasele au nevoie de o planificare atenta a sanatatii. Desi bolile infectioase si contagioase sunt cel mai evident pericol, acum se recunoaste ca mediul urban are, de asemenea, un rol important in boli cronice. Bolile cardiace frecvente, accidentul vascular cerebral, diabetul si cancerul cresc, fiind alimentate de stiluri de viata nesanatoase: restaurantele fast-food prolifereaza in orasele noastre unde spatiul verde (plamanii oraselor) pentru petrecerea timpului liber sau jocul copiilor lipseste in mare masura.

Inceputul epidemiei din Amoy Gardens a indicat, de asemenea, un alt factor pe care chiar si orasele bogate il stapanesc cu greu: igienizarea. Ancheta oficiala a constatat ca locul de reproductie pentru coronavirusul SARS din cladirile Amoy a fost sistemul de toaleta. Fiecare bloc avea opt stive verticale de sol pentru a lua deseurile din toalete, bazine si bai, dar prea putina apa trecea pentru a-l arunca pe toate. Picaturile de apa contaminate au fost suflate inapoi de ventilatoarele din aerul din baie.

Salubritatea este o problema uriasa pentru orasele din tarile cu venituri mici si medii, iar experienta din Amoy Gardens arata cat de important si dificil poate fi chiar si in lumea bogata.

Acest lucru este, pana la urma, in interesul intregii planete. SARS nu a ramas in Hong Kong, cu toate ca avea originea acolo. A fost vazuta pentru prima data in China continentala si a calatorit dintr-un oras important in altul si altul. Orasele sunt acum legate de aeronavele rapide folosite de milioane de oameni. In ceea ce priveste infectiile virale, este aproape ca si cand traim cu totii in acelasi oras acum.

In mod ironic, insa, adevarata cheie a raspandirii unor astfel de infectii o reprezinta oamenii care incearca sa salveze viata celor care se imbolnavesc brusc.

SARS in China si Ebola in Kikwit, in Republica Democrata Congo, in 1995, au fost raspandite mai intai de nefericiti lucratori din spital, care au fost infectati inainte de a-si da seama cu ce se confrunta. Heymann spune ca cea mai buna protectie pentru un oras nu are nicio legatura cu screeningul din aeroporturi sau cu vehicule speciale sau echipamente tehnice - cea mai buna protectie este asigurare unor bune practici in spital. „Daca lucratorii din sanatate se infecteaza, ei sunt o conducta care raspandeste. Ceea ce este important este ceea ce se face in spital.”

Deoarece nu puteti sti, de obicei, cine este infectat pana cand oamenii nu se imbolnavesc si au nevoie de tratament, urmatorul pas este spitalizarea oricui are simptome - sau sa ii rogi sa ramana acasa si sa se tina departe de toata lumea, ceea ce a fost cazul gripei porcine, atunci cand tuturor persoanelor infectate li s-a cerut sa ramana acasa si sa evite medicul de frica de a-i infecta pe altii. O linie telefonica a fost creata pentru a obtine medicamentele antivirale si oamenii au fost rugati sa trimita o ruda sau un prieten la farmacie in loc sa plece din casa.

SARS a disparut asa de repede cum a inceput. Pana la sfarsitul epidemiei din vara anului 2003, 8.096 de persoane au fost infectate si 774 au murit. In Hong Kong, 1.755 au fost infectati si 299 au murit. Amoy Gardens a suferit in mod disproportionat, 329 rezidenti bolnavi si 42 de morti. Dupa 10 zile in carantina, rezidentii blocului E au fost evacuati in trei tabere de vacanta guvernamentale, in timp ce apartamentele lor erau dezinfectate - desi stigmatul era mai greu de spalat. In timp ce actiunile autoritatilor ar fi putut salva vieti, numele Amoy Gardens este acum sinonim cu unul dintre cele mai grave focare virale din vremurile recente - si dovedeste, daca avem nevoie, ca asistenta medicala excelenta si supravegherea corespunzatoare sunt vitale in protejarea oraselor pe masura ce devin mai interconectate si mai vulnerabile ca niciodata.