Dupa cum se arata intr-un material anterior, specialistii de la McKinsey estimau ca una dintre cele mai importante provocari din perioada urmatoare va fi cea legata de reintoarcerea la normalitate. Din acest punct de vedere se impune analiza fenomenului respectiv atat prin prisma cererii, cat si a ofertei. Asa numitul soc al cererii a afectat sectoare economice intregi, cum ar fi transportul pe calea aerului, turismul, comertul cu amanuntul pe anumite segmente ale sale si cateva domenii ale industriei prelucratoare. Au existat, de asemenea, arii privilegiate, cum ar fi cea a constructiilor, in care criza a fost catalizata de lipsa acuta de forta de munca, in vreme ce in altele perturbarile lanturilor de aprovizionare au generat cele mai presante probleme. Este de asteptat ca, pe termen scurt, deficitul cererii sa se constituie in principalul element de blocare a economiei.
Din fericire, astfel de dezechilibre pot fi rapid gestionate, ceea ce nu se intampla in cazul socurilor din planul ofertei, care vor avea nevoie de mult mai mult timp pentru echilibrare. Revenind la metodele prin care cererea poate fi revigorata, un exemplu bun este cel venit din China si Coreea de Sud. Autoritatile din tarile respective au aplicat doua tipuri de masuri de relaxare a restrictiilor: au redefinit regulile de distantare sociala si au realizat teste pe scara larga pentru a preveni riscurile de contagiune. Ambele metode au reusit in mare masura sa scoata populatia din case si sa reporneasca sectoarele oprite pentru mai bine de doua luni. De exemplu, in China restaurantele au fost redeschise la 50% din capacitate, iar mall-urile au fost prevazute in zonele de intrare cu aparate pentru scanarea temperaturii corporale. De asemenea, a fost lansata o aplicatie care urmareste starea de sanatate a utilizatorlui, utilizarea sa fiind obligatorie pentru persoanele care doresc sa paraseasca zonele afectate de Covid-19.
Europenii trebuie sa evalueze aceste metode si sa identifice care sunt cele mai bune idei, in vederea adaptarii lor la contextul local. Deja guvernele si-au imbunatatit capacitatile de testare si sunt in cautarea unor instrumente tehnologice care sa faca posibila urmarirea subiectilor. Totodata, exista initiative de a segmenta forta de munca si de a crea, astfel, o separare fizica a persoanelor. Toate abordarile respective trebuie insa sa tina cont de legislatia cu privire la intimitatea datelor private. Nu exista inca o abordare consensuala din acest punct de vedere, care sa echilibreze urmarirea/izolarea persoanelor infectate si protejarea vietii private a acestora.
Desi multe state ale UE au dezvaluit planuri de relaxare, procesul respectiv nu poate demara decat in momentul in care numarul de infectari scade sub un anumit prag, pana atunci prioritara ramanand gestionarea pandemiei. Un alt factor important al ecuatiei este cel reprezentat de eficienta cu care sistemele pot identifica si cuantifica aparitia noilor cazuri. Doar pe baza unor astfel de date centralizate de poate lua o decizie optima in ceea ce priveste momentul demarari procesului de relaxare. Acesta ar putea fi implementat in mod diferentiat, in functie de nivelul de afectare al fiecarei regiuni in parte. De asemenea, in anumite cazuri, se va impune mentinerea unor reguli de distantare, prin limitarea muncii in grupuri, precum si consolidarea protocoalelor de igienizare.
In ceea ce priveste socul ofertei, managerii trebuie sa fie pregatiti pentru momentul in care efectele relaxarii vor incepe sa fie resimtite. In primul rand, se va impune planificarea atenta a aprovizionarii, gestionarii si comunicarii, pentru a asigura ca toate aceste mecanisme sunt optimizate si gata de actiune. Este totusi improbabil ca procesul de relaxare sa fie omogen si, de aceea, elementele mentionate anterior trebuie bine reglate si coordonate. In al doilea rand, inclusiv la nivelul companiilor sunt necesare masuri de distantare fizica si protocoale de sanatate. Din nou, modelul asiatic poate fi relevant din acest punct de vedere. In fine, in al treilea rand este vorba despre stabilirea unor canale de comunicare cu autoritatile publice, prin care sa circule informatii vitale despre starea de fapt, care sa faciliteze echipelor de management adoptarea celor mai bune decizii.
Spiritul european este, in opinia expertilor de la McKinsey, cel mai bine ilustrat de atitudinea italienilor care canta la balcoane pentru a-si mentine optimismul. Cu toate acestea, hotararea si flexibilitatea nu vor fi suficiente pentru a solutiona problemele actuale. Mai este nevoie si de o coordonare optima atat a sectorului public, cat si a celui privat pentru a gasi metodele de a repune in miscare economia comunitara pe cat de rapid este omeneste posibil si pe cat de rapid umanitatea o va permite.
