In ultimele doua articole am analizat evolutia veniturilor si profiturilor tuturor companiilor active in Romania in ultimul deceniu, constatand trenduri care nu contribuie la cresterea competitivitatii generale ale companiilor romanesti. Practic, prin aceasta analiza am surprins cele mai importante componente al contului de profit si pierdere al oricari companii: venitul (top line) si rezultatul net (bottom line). In acest articol mi-am indreptat atentia asupra evolutiei impozitelor (aplicate cifrei de afaceri sau profitului brut) platite de companiile active in Romania in ultimul deceniu.Abordez aceasta analiza pentru a clarifica un subiect dezbatut foarte des in opinia publica in ultimii ani: companiile mici platesc impozit mai mare (aplicat cifrei de afaceri ca si baza impozabila) comparativ cu firmele mari (care platesc impozit aplicat profitului brut), deorece acestea din urma isi optimizeaza taxele prin practici fiscale la limita legii (externalizarea profitului). In acest articol demonstrez ca aceasta tematica arunca dezbaterea catre o lupta falsa (companii mici vs mari / companii romanesti vs internationale), iar cauzele structurale sunt de alta natura: modificarile fiscale intrate in vigoare in ultimii ani si distributia companiilor active in Romania (si a veniturilor / profiturilor acestora) in functie de sectorul de activitate. Haideti sa le analizam pe rand!
In primul rand, povara fiscala aplicata mediului de afaceri a scazut in ultimul deceniu datorita schimbarilor de natura fiscala care au intrat in vigoare, cele mai importante dintre acestea fiind:
1. Optiunea companiilor cu venituri sub 1.000.000€ de a trece la impozitul pe venit de 3% (pentru microintreprinderile care au zero angajati) si 1% (pentru microintreprinderile care au cel putin 1 angajat);
2. Diminuarea impozitului pe dividend de la 16% la 5% (incepand cu luna Ianuarie 2016), precum si optiunea de a distribui dividendele cu frecventa trimestriala (incepand cu luna Iulie 2018);
3. Eliminarea impozitului pe constructiile speciale (cunoscut si sub numele de „taxa pe stalp”).
Toate acestea au determinat ca valoarea totala a impozitelor (exceptand TVA si cele aplicate castigurilor salariale) platite de catre companiile active in Romania sa fluctueze in ultimul deceniu intre 11-14 miliarde Lei, desi cifra de afaceri si profitul brut consolidat la nivelul intregului mediu de afaceri au crescut mult mai accelerat.
Astfel, conform cifrelor incluse, cifra de afaceri a tuturor companiilor active in Romania a crescut de la 954 miliarde lei (anul 2008) la 1.294 miliarde lei (anul 2017), in timp ce profitul brut a crescut de la 29 miliarde lei (anul 2008) la 78 miliarde lei (anul 2017), ceea ce face ca marja comerciala (profitul net raportat la cifra de afaceri) sa creasca de la 1% (perioada 2008-2012) la 4%-5% (perioada 2015-2017). In ciuda acestui fapt, impozitul total platit de companii a crescut foarte lent, de la 11,9 miliarde lei (anul 2008) la 13 miliarde lei (anul 2017).
Pe de o parte, reducerea fiscalizarii are efecte pozitive deoarece Romania poate fi mai atractiva pentru investitorii straini si s-ar incuraja reducerea economiei subterane. Totusi, investitiile straine directe nu au explodat in ultimii zece ani, acestea fiind marcate de o revenire lenta in ultima perioada. Motivul este simplu: investitorii nu cauta doar un mediu de afaceri prietenos din punct de vedere fiscal. Mult mai important decat nivelul taxelor si impozitelor platite este predictibilitatea acestora, infrastructura, disponibilitatea fortei de munca si coruptia si birocratia scazuta;
Pe de alta parte, efectele negative se revad pe doua planuri: impactul bugetar negativ si inechitatea in mediul de afaceri. In primul rand, impozitul total platit de mediul de afaceri in anul 2017 ar fi fost aproape dublu daca acesta ar fi inregistrat aceeasi evolutie cu cea a cifrei de afaceri (+35% in 2017 vs 2008) si a rezultatului brut (+170% in 2017 vs 2008). Practic, vorbim despre cel putin 10 miliarde lei venituri fiscale suplimentare la bugetul de stat care ar fi fost orientate catre proiecte de infrastructura publica, programe de incurajare ale antreprenoriatului sau majorarea salariilor in sectoare strategice (sanatate sau educatie) fara a genera un deficit fiscal in crestere (si, implicit, datorie publica suplimentara). In al doilea rand, impozitarea aplicata cifrei de afaceri pentru companiile cu venituri sub 1.000.000€, si profitului brut pentru companiile cu venituri peste 1.000.000€), dezavantajeaza microintreprinderile deoarece acestea platesc impozite mai mari! Astfel, cifrele ilustrate sunt evidente, si demonstreaza ca impozitul platit de microintreprinderi relativ la cifra de afaceri (1,4%-1,8%) este aproape dublu comparativ cu cel inregistrat de catre companiile mari (0,7%-0,9%). Povara fiscala superioara aplicata microintreprinderilor este vizibila atat in anul 2017 cat si in anul 2008. Deci, nimic nu s-a schimbat in ultimul deceniu din aceasta perspectiva: cei mici platesc taxe mai mari relativ la dimensiunea cifrei de afaceri.
Dar, oare de ce intampla acest lucru? Este vorba despre practica fiscala ilegala a companiilor mari? Despre optimizarea fiscala la limita a multinationalelor? Nimic mai adevarat! Practic, cauza este structurala, si tine de modelul de crestere economica orientat catre consum. Astfel, conform cifrelor ilustrate, o treime din companiile mari din Romania sunt active in comertul cu amanuntul si distributie, sectoare cu marja de profit foarte mica (din cauza modelului de business, lucru valabil peste tot in lume).
Intr-adevar, firmele mari (cu cifra de afaceri de peste 1.000.000€) platesc un impozit raportat la cifra de afaceri de doua ori mai mic comparativ cu cel al microintreprinderilor, dar nu cred ca problema optimizarii fiscale la limita legii este cauza principala sau generalizata. Am doua argumente in acest sens, la care am ajuns in urma analizei structurii contului de venituri si cheltuieli a tuturor companilor active in Romania in ultimul deceniu:
1. Principalele modalitati prin care companiilor mari pot diminua artificial profitul inregistrat in Romania si, implicit, impozitul platit, este cresterea cheltuielilor de aprovizionare (eventual prin achizitia de materie prima sau marfuri de la companii din grup) sau cresterea costurior netransparente din categoria altor cheltuieli de exploatare (prestatii catre terti). Din ambele perspective companiile mari sunt mai transparente comparativ cu microintreprinderile. Astfel, ponderea altor cheltuieli de exploatare in totalul cheltuielilor este mai scazuta in cazul firmelor mari, in timp ce marja bruta (diferenta dintre costurile de aprovizionare cu materia prima si marfuri) este superioara (probabil pe fondul puterii de negociere mai mare si a termenelor mai reduse de plata, care ajuta la obtinerea unor discounturi comerciale favorabile);
2. Principala modalitate prin care companiile pot diminua contributiile sociale platite pentru forta de munca angajata este munca la negru (angajarea fara carte de munca) sau salariul la negru (inregistrarea pe cartea de munca a unui salariu mai mic, si plata diferentei „in plic”, deci nefiscalizat). Dupa cum se poate observa, companiile mari inregistreaza un salariu mediu platit angajatilor superior firmelor mici, acestea din urma raportand un salariu mediu aproape de cel minim atat in anul 2008 cat si 2017. De asemenea, companiile mari se bazeaza pe o echipa mult mai extinsa comparativ cu firmele mici, crescand dificultatea unor eventuale intelegeri de optimizare fiscala aferenta salariilor platite. In contextul diminuarii impozitului pe dividend si posibilitatii de distribuire trimestriala a acestuia, cred ca riscul platii nefiscalizate a salariului prin dividendele incasate este mult mai mare in cazul firmelor mici decat la companiile mari.
In schimb, cred ca motivul principal pentru care firmele mari inregistreaza un impozit relativ la cifra de afaceri inferior comparativ cu microintreprinderle este concentrarea companiile mari (care inregistreaza venituri peste 1.000.000€) in segmentele de distributie si retail, care inregistreaza o marja de profitabilitate redusa si, implicit, platesc un impozit pe profit redus comparativ cu dimensiunea mare a cifrei de afaceri. Da, industria din Romania este slab dezvoltata, iar activitatea de productie este modesta indiferent de segmentul si dimensiunea companiilor. Aproape trei sferturi din cresterea economica din ultimele doua decenii este bazata pe consum, care se reflecta in importuri. In acest context, industria romaneasca este subdezvoltata si marcata de o competitivitate scazuta prin comparatie cu economiile dezvoltate.
Avem un decalaj mare care poate fi recuperat doar printr-o munca titanica in foarte multi ani. Suntem prea saraci sa ne pierdem timpul cu falsele conflicte dintre IMM-uri si mutlinationale, companii romanesti vs internationale! Singura modalitate prin care putem sa acceleram procesul de convergenta este sa ne concentram asupra problemelor esentiale ale economiei: incurajarea antreprenoriatului, dezvoltarea IMM-urilor, cresterea competitivitatii mediului de afaceri, dezvoltarea productiei interne si a exporturilor prin investitii de retehnologizare, asigurarea unui cadru fiscal prietenos si stabil, politici fiscale echilibrate bazate pe investitii publice si reforme structurale! Pentru articolul complet, click aici!
