IANCU GUDA: 35% dintre companiile de constructii au declarat venituri zero

In ultimele doua articole am analizat evolutia in ultimul deceniu a microintreprinderilor (firmele cu venituri sub 1.000.000€) in oglinda cu dinamica companiilor mari (care inregistreaza venituri peste 1.000.000€), si am constatat un fenomen care ameninta dezvoltarea sustenabila a tarii pe termen lung: cei bogati s-au imbogatit in dauna subtierii paturii de mijloc si deteriorarii situatiei financiare a celor saraci.

Acest mediu a fost propice dezvoltarii firmelor „fantoma” (care nu inregistreaza venituri dar sunt active conform evidentelor din Registrul Comertului), supraindatorate (care raporteaza capitaluri proprii negative) sau „zombie” (care sunt tinute in viata de partenerii de afaceri). Toate aceste companii sunt toxice pentru sanatatea mediului de afaceri. Haideti sa le analizam pe rand!

1 din 4 companii care sunt „in functiune” in Romania nu desfasoara nici o activitate in realitate, 93% dintre acestea fiind cu capital autohton. In unele sectoare de activitate, situatia este dramatica. Spre exemplu, 64% din companiile care isi declara obiectul principal de activitate in productia si furnizarea de energie electrica si termica, apa si gaze, nu desfasoara nici o activitate. In acest clasament, urmeaza companiile din tranzactii imobiliare, industria extractiva, constructii, activitati recreative, culturale si sportive si HORECA, unde 1 / 3 companii care sunt „in functiune” nu desfasoara nici o activitate in realitate!

Care inregistreaza capitaluri proprii negative, in conditiile in care datoriile totale depasesc nivelul activelor. Practic, dupa vanzarea tuturor activelor de care dispun, aceste companii nu isi pot rambursa decat partial datoriile contractate. De aceea, spunem ca firmele respective nu sunt solvabile din punct de vedere financiar.

Aproape jumatate din companiile care activeaza in Romania se regasesc in aceasta situatie. Teoretic, nu au cum sa supravietuiasca! Atunci cand capitalurile proprii sunt negative, nivelul datoriilor (obligatiilor) depaseste nivelul activelor (resurselor). Este, ca si cum, o gospodarie are cheltuieli lunare de 1.000 Lei, dar venituri lunare totale de 800 RON. Cum supravietuieste? Simplu-nu plateste la termen datoriile respective! In mod similar, supravietuiesc aproape jumatate din companiile active in Romania. In orice caz, tratamentul aplicat acestor companii ar trebui cantarit cu mare atentie: vorbim despre capitaluri proprii negative in valoare cumulata de aproximativ 153 mld RON si aproape 711.000 de salariati care lucreaza la aceste companii si platesc contributii, respectiv 18% din totalul angajatilor din mediul de afaceri.

Cred ca aceasta situatie cere urgent implementarea unor actiuni de verificare detaliata a motivelor pentru care companiile inregistreaza pierderi pentru trei exercitii financiare consecutive, nu desfasoara nici o activitate, care sunt conditiile privind finantarea de la entitatile afiliate, precum si obligativitatea de acoperire a capitalurilor proprii negative prin majorarea capitalului social si completarea pierderilor neacoperite. Aceste masuri sunt foarte necesare, avand in vedere ca se refera la comportamente generalizate in mediul de afaceri si trebuiesc reglementate mai bine.

Care nu sunt listate la bursa si inregistreaza simultan urmatoarele trei conditii suplimentare pentru ultimii trei ani consecutivi: capitalurile proprii negative, rezultat net negativ (pierderi) si un profit operational negativ sau inferior cheltuielilor privind dobanzile. Conform cifrelor ilusrate in graficul 2, ponderea companiilor „zombi” active in Romania s-a dublat in ultimii cinci ani, crescand de la 12,7% (anul 2013) la 24,8% (finalul anului 2017), si este de 4-6 ori peste media inregistrata in tarile dezvoltate (ponderea a fost calculata prin raportare la companiile care au depus declaratiile financiare pentru 3 ani consecutivi).

- in functie de anul de inregistrare - o treime sunt infiintate dupa anul 2010, in timp ce aproximativ 20% sunt infiintate inainte de anul 2000. Acestea din urma nu au fost toxice pe toata durata de viata, doar ca impactul crizei financiare asupra acestora a fost atat de puternic, incat nu si-au revenit nici pana in momentul de fata;

- in functie de regiunea sediului social - aproape jumatate din companiile „zombi” din Romania sunt inregistrate in Bucuresti, Sud si Sud-Est. Deloc intamplator, acestea sunt regiunile cu cea mai ridicata pondere a insolventelor suspecte (scaderea radicala a veniturilor cu un an inainte de momentul deschiderii procedurii de insolventa, tranferul activitatii pe alta companie, ponderea ridicata a costurilor netransparente din alte cheltuieli de exploatare, insolventa deschisa la cererea debitorului etc.)

- in functie de nivelul veniturilor - aproape 85% dintre acestea au inregistrat o cifra de afaceri pe parcursul anului 2017 sub 100K EUR. Totusi, exista 750 de companii „zombi” cu venituri peste 1 mil EUR, majoritatea acestora fiind companii cu capital strain finantate de la alte companii din cadrul grupului prin imprumuturi contractate de la entitati afiliate;

- in functie de sectorul de activitate - doua treimi din companiile „zombi” active in Romania provin din sectoare cu legatura directa sau indirecta cu zona de consum, respectiv comertul cu amanuntul (31%) si ridicata (14%), alte activitati si servicii (12%), transporturi (8%) si hoteluri si restaurante (7%).

- companiile fantoma induc un comportament oportunist foarte greu de urmarit, fiind active doar atunci cand depisteaza oportunitati pe termen scurt. Astfel, acestea nu au o continuitate a afacerii, inregistrand venituri in mod impredictibil si haotic. De asemenea, o parte dintre acestea sunt pur si simplu uitate de catre actionari, care nu mai doresc continuare afacerii dar nu depun diligentele necesare pentru radierea companiei;

- companiile supraindatorate prezinta un risc major de insolventa, ceea ce inseamna volatilitate in piata muncii (prin cresterea somajului atunci cand acestea intra in incapacitate de plata), pierderi cauzate creditorilor (deorece soldurile creditoare ale acestora nu sunt acoperite de valoarea contabila a activelor) sau pierderi fiscale (contributiile neplatite catre stat din cauza pierderilor inregistrate);

- companiile „zombi” propaga un efect nociv de inrautatire a comportamentului de plata prin efectul de contagiune catre partenerii de afaceri. Aceste firme inregistreaza pierderi in mod constant si nu isi pot achita datoriile la banci din activitatea de baza, apeland astfel la prelungirea termenului de plata catre furnizori;

- in ansamblu, o pondere ridicata a companiilor toxice in mediul de afaceri reduce gradul de incredere intre companii, scade competitivitatea firmelor active in Romania, alimenteaza tensiuni in piata muncii, riscuri fiscale sau infractionale, plafoneaza concurenta (deci nu stimuleaza inovatia) si investitiile pe termen lung din cauza practicilor neloiale ale competitorilor.

- Companiile „fantoma” ar trebui eliminate dupa 2-3 de ani de inactivitate. In caz contrar, acestea ar trebui sa plateasca un impozit fix anual, deoarece „fac umbra degeaba pamantului”. Achitarea unui impozit anual ar confirma interesul real al actionarilor de a relua activitatea pe compania respectiva la un moment dat;

- Companiile „zombi” si supraindatorate ar trebui verificate mult mai amanuntit de catre autoritatile statului din doua perspective fiscale: de ce inregistreaza pierderi (evaluarea tranzactiilor intra-grup, analiza costurilor de aprovizionare si a altor cheltuieli de exploatare), cum se finanteaza (verificarea contractelor de imprumut de la entitatile afiliate pentru a se asigura ca se practica costurile de finantare corecte). De asemenea, cred ca legislatia fiscala ar trebui intarita in aceasta directie (reducerea si mai mult a gradului deductibilitatii fiscale pentru imprumuturile intra-grup, sau impunerea obligativitatii de conversie a unor imprumuturi contractate de la entitatile afiliate catre capitalul social pentru un anumit procent din capitalurile imprumutate. Statul roman poate impune si praguri minime ale capitalurilor sociale pentru aceste companii (ex: acoperirea pierderilor inregistrate pentru ultimii x ani). Partial, aceasta constrangere este valabila si astazi, dar nu are implicatii serioase (este doar o recomandare de bune practici);

- Furnizorii ar trebui sa fie foarte fermi in solicitarea unor garantii de rang 1 (inclusiv ipoteci imobiliare) din partea actionarilor companiilor „zombi” in cazul in care decid vanzarea de marfuri sau prestarea de servicii cu termen de plata in viitor (desi, standardul normal pentru asemenea companii ar trebui sa fie plata pe loc). Companiile „zombi” sunt supraindatorate (inregistreaza capitaluri proprii negative pentru trei ani consecutiv) si vor profita de orice oportunitate pentru a se finanta ieftin si usor, creditul furnizor fiind „hrana” lor preferata. Atunci cand creditul furnizor este blocat, aceste companii fie vor muri, fie se vor recapitaliza pentru imbunatatirea structurii de capital, reducerea gradului de indatorare si cresterea solvabilitatii pe termen lung.

Toate aceste masuri pot duce la disparitia companiilor toxice, sau conversia lor catre companii normale din perspectiva activitatii comerciale si a structurii de capital, contribuind astfel la cresterea increderii in mediul de afaceri, imbunatatirea comportamentului de plata, sustinerea competitivitatii prin investitii pe termen lung, cresterea imunitatii in timp de recesiune precum si o mai buna colectare a veniturilor fiscale (prin combatarea practicilor de price-transfer), ceea ce ar permite finantarea unor investitii publice de interes national (infrastructura, sanatate, educatie). Desigur, o parte din companii toxice vor fi eliminate iar mediul de afaceri activ in Romania o sa aibe mai putine companii, dar acesta nu este un lucru rau. Este mult mai bine sa avem mai putine companii active, dar mai competitive, decat multe si vulnerabile.