Am sa comentez putin Legea nr. 101/2020, care modifica putin si completeaza mai mult Legea performantei energetice a cladirilor nr. 372/ 2005 si care doreste sa transpuna integral directivele europene. A mai existat o transpunere in 2013, ingrijorarea mea este ca legile nu sunt respectate si atunci au ramas o serie de articole neaplicate inca de la transpunerea Directivei din 2010. Nu exista norme de aplicare, s-a considerat ca nu sunt necesare si atunci, de exemplu, desi se afirma ca este obligatoriu certificatul energetic in cladirile publice, nu se da niciun termen. Sanctiunile in apel nu se aplica si, in caz de erori repetate si neprofesionalism, nu se aplica anularea atestatului de auditor energetic.Evident ca am sa comentez legea in special din punctul de vedere al auditorului energetic, dar cu impact major asupra pietei constructiilor. Am sa insist nu asupra aspectelor clare, ci asupra aspectelor neclare ce pot cauza probleme in piata.
Incepand cu obiectul legii, cladirea este definita ca un ansamblu de spatii in care energia este utilizata pentru reglarea climatului interior. Dar trebuie sa precizez ca asociatiile profesionale, si AAECR si SAMER (Societatea Auditorilor si Managerilor Energetici din Romania) si altii au facut o serie de observatii si sugestii atunci cand legea s-a aflat in dezbatere si foarte putine, mai deloc, au fost luate in considerare. Spun asta pentru ca reglarea climatului interior se face si la fermele de animale. Noi am insistat foarte mult sa se spuna pentru cladirile spatiile pentru ocupare umana. Mi-au revenit certificate la grajduri de cai si de capre, certificate energetice dupa Legea nr. 372/2005. Nu ne ajuta cu nimic definitia anvelopei unde, la fel, se vorbeste de un nivel de confort corespunzator, dar nu se spune confort pentru ocupare umana.
Un lucru foarte important este definitia cladirii aproape zero energie. Aproape zero energie nu inseamna, cum ne imaginam noi, chiar zero, ci acest «aproape» trebuie privit cu foarte multa grija, si fiecare stat membru a fost lasat sa-si defineasca acest «aproape zero energie», in functie de mai multe criterii. Ceea ce ridica niste intrebari in aceasta definitie este faptul ca s-a impus un minim de 30% de energie din surse regenerabile pentru toate cladirile nZEB, nu numai cladirile noi se doresc la nivelul acestui concept, ci si renovarile aprofundate. Nu a existat nici macar un singur studiu care sa arate cum se pot acoperi consumurile de energie in proportie minima de 30% din surse regenerabile. In paralel cu legislatia, va aparea si un ghid de costuri optime, adica renovarile sa aiba loc in conditii de costuri rezonabile. Acesti 30% consumuri din energie regenerabila nu se pot acoperi, dupa parerea mea, cu costuri optime si sunt de-a dreptul imposibil de realizat in multe cazuri din mediul urban.
Dupa aceea, in Legea nr. 101/2020 a aparut un lucru nou pentru toata lumea: acea raza de 30 km, adica un «near by» din limba engleza (in apropierea cladirii), in acceptiunea domnilor deputati si senatori inseamna o raza de 30 km. Ideea in Directiva era urmatoarea: ca multe echipamente pe resurse regenerabile sunt scumpe si pot fi implementate pentru mai multe cladiri. Deci, intr-o zona, o pompa de caldura, o pompa geotermala se poate instala cat sa asigure necesarul de incalzire/ racire pentru mai multe cladiri. Asta insemna «near by», deci nu fiecare cladire sa fie dotata cu maxim de instalatii.
Deci, aceste doua aspecte, 30% minim energie regenerabila si distanta de 30 km care s-a considerat ca reprezinta «aproape», vor pune mari probleme de acum incolo.
Un alt aspect este legat de baza de date. Sunt 16 ani de cand se emit certificate energetice fara sa fie inregistrate undeva, cu un numar de inregistrare unic, ceea ce face ca acest tip de activitate «sa o ia razna pe piata» si sa denigreze ideea de certificare energetica. Este foarte mare pacat pentru ca, in sine, certificatul ar trebui sa fie un document foarte important, legat de calitatea unei cladiri. Ni se promite, de multi ani de zile aceasta baza de date, exista prevazuta si in Legea 101, dar a mai fost prevazuta si inainte. Ea nu a functionat efectiv niciodata si, facand parte dintr-un consortiu pe un program european Orizont 2020, imi este intotdeauna jena sa spun «noi nu avem baza de date», pentru ca toata lumea are. Deci aceasta reprezinta o cauza pentru calitatea scazuta a certificatelor.
Un alt aspect este legat de auditorii energetici pentru cladiri si auditorii energetici pentru industrie. O data cu Legea nr. 121/ 2014, care a incercat sa transpuna directiva de eficienta energetica, pentru ca transpunerea a fost extrem de defectuoasa, au aparut acei profesionisti care faceau bilanturi termice electrice si complexe la marii consumatori de energie. Dintr-o data, prin Legea 121 au fost numiti auditori energetici. Nicio problema, nu numai ca e o confuzie totala pe piata intre ce este auditorul energetic pentru cladire, care urmareste o cu totul alta abordare a performantei energetice, si auditorul energetic acreditat de ANRE, care se concentreaza partea de instalatii. Evident ca la marii consumatori ei pot colabora, dar pe piata nu se stie cine e auditorul energetic. Asa incat au aparut audituri energetice la mall-uri, la spatii comerciale, la cladiri de cultura, teatre, camine culturale, facute de auditori energetici ANRE, institutie care, spre deosebire de MDRAP, impusese un termen de cateva luni sa aiba auditul sau sunt amendati. Deci au fost extrem de agresivi pe piata. Nimeni nu intelege ce este auditul energetic. Auditul ANRE are rolul lui, dar trebuie sa apara aceasta distinctie si, in ciuda nenumaratelor sesizari pe care le-am facut si noi si SAMER, nu s-a clarificat in legislatie diferenta dintre unii si altii. In plus, conform acestei legi, trebuie sa existe si niste experti tehnici care sa verifice instalatiile de incalzire si de climatizare o data la doi ani, in functie de puteri mai mari de 70 de kW. Si atunci unde se termina rolul unora si unde incepe rolul celorlalti? Aceasta confuzie cred ca este dorita in continuare pe piata, pentru ca altfel nu-mi pot imagina rezistenta factorilor de decizie de a clarifica ce inseamna un lucru sau altul si evident ca beneficiarii sunt total derutati.
Sunt prevazute niste sanctiuni in lege, una dintre sanctiunile mari fiind acordata pentru netransmiterea certificatului in baza de date, care nu exista. Aceasta sanctiune este prevazuta din 2013, de 7 ani. O alta sanctiune se refera la inregistrarea lucrarilor in registrul propriu al auditorilor. Si cine verifica registrul de acasa? Verificarea lucrarilor se face la un procentaj mult mai mic decat cel prevazut, de 10%, dar nu putem sti ce inseamna 10% dintr-un numar necunoscut de certificate.
Sunt si foarte multe lucruri bune in lege, legate de sistemele de autoreglare a temperaturii, de statiile de incarcare electrica a autovehiculelor, de un nou indicator de pregatire pentru tehnologia inteligenta etc.
Inca un lucru foarte important, apropo de renovari, acestea nu sunt reabilitari. Reabilitarea inseamna aducerea la un stadiu initial de proiect. Este cazul ca toate interventiile pe care le facem in acest moment sa fie la un nivel cat mai inalt posibil, pentru ca, altfel, peste 10 ani o luam de la capat. Deci tot fondul construit trebuie sa fie la nivel de nZEB in 2050, iar noi suntem acum in situatia sa reluam renovarile facute in scoli cu 5 cm polistiren, cu o tamplarie de foarte proasta calitate. Deci, dupa 10 ani, dam totul jos, o luam de la capat. Va trebui sa lucram, in sfarsit, serios.
*** Opinie exprimata de Emilia-Cerna Mladin, presedintele Asociatiei Auditorilor Energetici pentru Cladiri din Romania (AAECR), in cadrul videoconferintei EURO-Constructii, din data de 23 iulie 2020. Pentru informatii suplimentare, click aici!
