Evaziunea fiscala in sectorul de constructii nu constituie o noutate si chiar saptamana trecuta a debutat cu 14 perchezitii in cinci judete, la firme de constructii si la persoane suspectate de comiterea unor infractiuni de evaziune fiscala si spalare de bani, prin care au produs un prejudiciu de peste 10 milioane de euro. In acest caz, s-au implicat procurorii din cadrul PICCJ, care au explicat ca, in perioada anilor 2007-2014, reprezentantii mai multor societati comerciale din judetul Caras-Severin, ce desfasoara activitati in domeniul constructiilor, au inregistrat in contabilitate facturi fiscale care atestau efectuarea unor tranzactii comerciale fictive, realizate prin intermediul unor firme, unele de tip "fantoma", in scopul diminuarii obligatiilor de plata catre bugetul consolidat al statului, creandu-se astfel un prejudiciu estimat de peste trei milioane de euro.De asemenea, din cercetari a mai reiesit ca, prin intermediul societatilor implicate, au fost transferate sume importante de bani (aproximativ 7,5 milioane euro) catre persoanele vizate din circuitul infractional, banii astfel obtinuti fiind reintrodusi in circuitul legal prin transferuri bancare si retrageri de numerar. La randul sau, Politia Romana sustine ca reprezentantii firmelor ar fi beneficiat de sprijinul administratorilor firmelor "fantoma", care ar fi acceptat, in schimbul unor sume de bani, sa puna la dispozitie facturi, chitantiere si stampile, pentru a da o aparenta de legalitate tranzactiilor fictive.
Acest caz pare insa a fi departe de clarificare, iar ancheta isi urmeaza probabil cursul, fiind insa de presupus, cu toata prezumtia de nevinovatie ce trebuie acordata pana in momentul pronuntarii unei sentinte definitive si irevocabile in instanta de judecata (daca va fi cazul), ca astfel de „manageri” ai unor firme de constructii nu se vor inghesui sa parcurga procedurile de conformare fiscala voluntara la ANAF.
Insa, ce se intampla, din perspectiva noului Cod Fiscal si a Codului de Procedura Fiscala, cu cei multi si corecti, respectiv cu antreprenorii aflati la inceput de drum, ce doresc, de pilda, sa-si inregistreze firma ca platitoare de TVA sau cu societatile ce fie si-au modificat actionariatul, fie si-au schimbat sediul ori administratorii?
Declaratia 088 – piatra de incercare a managerilor unei firme
Dupa aparitia, in luna ianuarie a.c., a declaratiei 088 – ce va fi obligatoriu depusa de catre firmele care vor sa obtina codul de TVA sau de societatile deja inregistrate, dar care in ultimii doi ani si-au modificat actionariatul, administratorii sau sediul social –, contribuabilii care au completat-o sustin deja ca documentul este birocratic si chiar contine solicitari de-a dreptul rauvoitoare. Declaratia are, de fapt, 20 de intrebari, multe dintre acestea neavand legatura cu activitatea firmei, iar pe baza raspunsurilor inspectorii ANAF acorda un punctaj. Modul de formulare a intrebarilor sugereaza, insa, ca autoritatile fiscale pornesc de la premisa ca orice om de afaceri ce doreste sa-si inregistreze firma ca platitoare de TVA sau pur si simplu sa-si actualizeze, conform legii, datele este un potential evazionist. Lipsa de transparenta din partea unei autoritati a statului este si mai grava, de vreme ce criteriile conform carora ANAF decide ca o firma va putea fi sau nu platitoare de TVA nu sunt publice si, evident, raman necunoscute.
Un exemplu de intrebare cel putin… inoportuna, ca sa nu spunem ca, de fapt, face parte din arsenalul „Cooperativei Ochiul si Timpanul”, de dinainte de 1989, poate fi lesne remarcata la pozitia a 10-a din formularul 088, unde actionarii companiei trebuie sa indice „datele de contact a trei persoane din Romania care, la solicitarea organului fiscal, pot da relatii despre administratorul/ administratorii persoanei impozabile” (sic!). Despre ce fel de relatii ar fi vorba, Fiscul se fereste sa ne informeze, insa nu este greu de presupus, avand in vedere mentalitatea din Romania, ca macar una dintre cele trei persoane indicate in declaratie – si consultate sub protectia anonimatului – va informa autoritatile ca administratorul este sigur evazionist, „la ce bani invarte”…
De asemenea, inspectorii ANAF vor ca, prin declaratia 088, sa afle neaparat ce profesii au actionarii unei companii si ce activitati au intreprins in ultimele 12 luni ce au precedat momentul depunerii formularului. Cum ajuta un astfel de raspuns autoritatea fiscala din Romania sa ia diverse decizii ramane din nou o problema de neinteles…
In acest context, este greu de prevazut care va fi, de fapt, comportamentul contribuabililor corecti, pentru ca de la cei ce eludeaza sau incalca de-a dreptul legea Fiscul oricum nu are la ce sa se astepte…
Contribuabilii si ANAF vor coopera corect sau se pregatesc de jocul „de-a soarecele si pisica”?
Misiunea ANAF, in acest an, nu este greu de definit: partenerii internationali ai Romaniei, in speta Comisia Europeana, exercita presiuni pentru ca deficitul bugetar sa nu depaseasca 3% din PIB, ceea ce e aproape imposibil intr-un moment electoral, iar Fiscul este practic „obligat” sa colecteze cat mai multi bani.
Si aceasta in conditiile in care, potrivit expertilor, in 2015, ANAF a colectat 6,21 miliarde lei din TVA, respectiv 50%, deoarece firmele-fantoma, din economia „subterana”, au reusit „sa retina” TVA cu o valoare evaluata tot la 6,21 miliarde lei.
Mai mult, diversi experti in materie de fiscalitate, cum ar fi cei de la KPMG, se intreaba, pe buna dreptate, cum vor evolua relatiile dintre antreprenori si autoritatile fiscale. Din pacate, abia la finalul unui exercitiu financiar complet se va sti daca aceste relatii vor fi de tip politist-infractor intre autoritatea fiscala si contribuabil (cu toate consecintele aferente) sau vor fi bazate, asa cum este normal, pe respect si incredere reciproca. Insa, strategia ANAF, elaborata pe termen scurt, pana in 2017, imprima o directie destul de clara, de vreme ce principalele obiective sunt constituite de combaterea evaziunii fiscale (si, posibil, tratarea cu suficienta a oricarui contribuabil ca virtual evazionist inca neprins), cresterea gradului de conformare voluntara si majorarea eficientei in ceea ce priveste colectarea taxelor.
Din statisticile ANAF rezulta ca, in ultimul timp, numarul verificarilor fiscale s-a redus cu 13%, dar, in schimb, a crescut cu 70% frecventa controalelor antifrauda. Potrivit expertilor KPMG, acest aspect demonstreaza ca inspectorii ANAF abordeaza mult mai multe situatii ca fiind „suspecte” din punct de vedere al evaziunii, fie si daca in cadrul firmei controlate au fost inregistrate cheltuieli pentru care nu exista suficiente documente justificative, caz in care apare suspiciunea cheltuielilor fictive si, pas cu pas, se poate ajunge, din pacate, destul de usor in postura enuntata la inceputul articolului, chiar daca nu a existat nicio rea-credinta si, evident, nicio intentie de frauda, ceea ce va fi greu de demonstrat in fata procurorilor, care – de acum inainte – nu mai pot renunta la urmarirea penala. Si aceasta este o decizie noua, venita de aceasta data de la Curtea Constitutionala, care anuleaza art. 318 din Codul de Procedura Penala, prin care procurorul putea sa renunte la urmarirea penala pentru unele infractiuni pedepsite cu amenzi sau cu pana la 7 ani inchisoare ori in cazul in care constata ca nu exista interes public pentru urmarirea acestora.
Pana la urma, doar in timp se va observa daca procedura conformarii fiscale voluntare in constructii va avea sau nu succes, deoarece, spre deosebire de alte domenii de activitate, acest sector este relativ predispus evaziunii…
