Imagineaza-ti ca esti un copil de cativa anisori, doar un pic de om. Esti vesel, zambesti dintr-un obraz in altul, te joci si te gandesti ce vei fi cand cresti mare. Apoi, deodata, parca de nicaieri, ceva te impiedica sa razi. Te simti rau, iar o vizita la medic iti schimba universul. Lasi in urma camera de acasa, plina cu jucarii, pentru una cu pereti aseptici. Afli despre tratamente, branule mai groase decat manuta ta, chimioterapie si un duium de suferinte pe care niciun copil nu ar trebui sa le stie.Marei, ca oricarei fetite, ii placeau papusile-printesa, cu rochii colorate si parul lung, pana-n pamant. Dupa ce Mara s-a imbolvanit si i-a cazut parul, papusile parca ii spuneau ca ea nu va fi niciodata printesa. A primit o alpaca de plus, moale si pufoasa, pe care sa o poata strange in brate fara sa o doara. I-a pus nume de prieten, Misu. Cel si cel mai tare-i placea ca Misu, cu ata cusuta-n loc de gura, in forma de semicerc, parea ca rade tot timpul, ca e atat de puternic incat nu-l doboara nimic. Si-i dadea si ei din puterea asta a lui si speranta ca va putea sa rada si ea din nou, cu gura pana la urechi. Cand Marei i se intampla ceva rau, asa cum a fost si cancerul, Misu o ajuta sa simta ca nu se intampla ei, ci altcuiva, pe care il strange in brate si ii sopteste la ureche ca o sa fie bine, ca e doar un moment si ca va trece.
Uneori, din salonul colorat din spitalul HOSPICE unde Mara era internata impreuna cu fratele mai mare si bunica ei, se auzeau susoteli. Vorbeau toti trei despre aventurile fantastice prin care va trece Misu, deocamdata singur, pana cand Mara se va face bine. Alte ori seara, dupa ce se stingea lumina si se facea liniste, Mara o auzea pe buni cum suspina-n perna, asa ca il ruga pe fratele mai mare sa i-l intinda ei pe Misu, sa aiba grija si de ea. Pentru ca Misu are grija de toata familia.
Cate un pic, in saptamanile in care au fost Mara si ai ei internati, alpaca de plus s-a imprietenit cu toti copiii de la HOSPICE. Terapia cu alpaca - fie ea chiar si de plus - reduce stresul, creste nivelul de endorfine si increderea in sine, ii face pe copiii speciali sa se simta iubiti si acceptati. Cand Mara s-a externat, toti pustii de la HOSPICE si-au atins nasul de botul zambitor al lui Misu, un “alpaca kiss” de ramas-bun. Cei mai marisori si-au facut selfie-uri cu alpaca si le-au postat pe Instagram: #borntobefluffy #prietenpufos #alpacakiss.
Pe loc, Marei i-a venit o idee. Sunt tare buni si generosi copiii nostri. Fetita cu ochi mari a decis sa-l lase pe Misu la HOSPICE, sa aiba grija si de alti copii, sa ii invete despre grija, compasiune, optimism, curaj si mai ales speranta. In schimb, noi i-am promis ca vom incerca sa-l ducem pe Misu in cat mai multe aventuri, asa cum planuiau toti trei, in salonul de spital. Am facut chiar si un cont de Instagram ca sa documentam aventurile unei jucarii de plus.
Misu si taberele HOSPICE
La inceput de iulie, in prima tabara HOSPICE din acest an, l-am luat cu noi pe Misu. O saptamana cu jocuri cu mingea, baloane cu apa sau parasuta colorata, foc de tabara cu bezele, karaoke si dans alaturi de prieteni, povesti inainte de culcare. O aventura pe cinste!
Copiii de la HOSPICE l-au primit imediat pe Misu in povestea lor. Stefi cel pasionat de fotografie i-a facut zeci, sute de poze lui Misu: “zambeste ca el, ca-ti fac eu selfie“. La jocul cu parasuta colorata, au folosit alpaca de plus pe post de minge, sa vada cat de sus poate ajunge. Vladut i-a dat din portia lui de prajitura si l-a plimbat toata saptamana in cadrul lui cu roti. Larisa a dormit cu el in brate si i-a povestit cat de curajoasa a fost ea dupa operatia la picior. La seara de karaoke, Alexutu a cantat pe scena cu Misu-n brate, din picioare, ridicat din scaunul cu rotile si sustinut din spate de voluntarii din tabara.
Copiii i-au confectionat lui Misu pelerina si ochelari de profesor trasnit, ca sa-l integreze in spectacolul de final de tabara (profesorul trasnit a reusit sa faca pana la urma experimentul, iar pustii ne-au amintit ca e nevoie sa pui in iubire in orice, chiar si in stiinta). Ne-am facut tricouri, pe care am scris mesaje care sa ne aminteasca de saptamana de tabere, dar Cosmina i-a daruit lui Misu tricoul ei. Cosmina e sora unui copil bolnav si stie cum e sa fii lasat uneori pe dinafara, sa nu fie timp pentru tine. Si nimeni, niciodata, nu ar trebui sa se simta asa, nici macar o jucarie de plus. Misu a adus speranta si alinare pentru fiecare copil din tabara si, la finalul saptamanii, lacrimile innodate sub barba pentru ca se incheie tabara s-au transformat in “alpaca kiss“.
Apoi, Misu s-a reintors in tabara, de aceasta data in cea a copiilor apartinatori, copiii care au pierdut pe cineva drag si apoi si-au asumat rolul de “eu sunt cel puternic”. Pustii l-au indragit la fel de repede pe Misu, mai ales cei mai mici, care s-au obisnuit prea devreme sa doarma fara mama sau fara tata.
Seara, cand ne uitam la stele, copiii au inceput sa ii enumere pe cei dragi: “acolo, acolo unde straluceste cel mai tare, e mama mea“. Si pentru ca toti aratau spre aceeasi stea, Auras a strans la piept jucaria cu toata forta lui de copil firav si a venit cu ideea care l-a transformat pe Misu: “cand nu sunt stele, il iau in brate pe Misu, inchid ochii si simt ca sunt cu tata. Misu e toti parintii nostri“.
Palpaca - alpaca paliatiei
Micii nostri pacienti si copiii pacientilor nostri l-au transformat, in aceasta vara, pe Misu in mascota HOSPICE si astfel o jucarie de plus a devenit Palpaca, alpaca paliatiei. Dar Misu este mai mult decat o mascota, este un simbol al implicarii, al gesturilor mici care duc la binele mai mare si al faptelor bune facute cu zambetul pe buze. Palpaca ne aminteste ca pana si cele mai grele si seriose lucruri - lupta cu o boala incurabila sau durerea de a pierde pe cineva drag - au nevoie de putina joaca. Misu inseamna demnitate, grija, compasiune, speranta, solidaritate si implicare.
Te poti implica si tu, stim ca iti pasa! Cumpara orice tricou sau hanorac cu Palpaca Misu (design Ingrid Nemtanu & Maria Tabarcea), iar banii se vor indrepta spre HOSPICE Casa Sperantei, pentru ingrijirea paliativa gratuita a copiilor si a adultilor care infrunta boli incurabile si a celor dragi lor. E palpaca sa fii bun!
