Dupa mai multe schimburi de adrese si intalniri cu ANAP, dupa discutii la nivel de secretar de stat, FPSC a depus in 20 august 2019 la Cabinetul dlui ministru al finantelor publice Eugen Orlando Teodorovici o adresa in care reaminteam cele 3 probleme majore, care raman nerezolvate in achizitiile publice.Pb.1. - limitarea actualizarii la nivelul salariului minim pe economie/ sector de activitate
Instructiunea ANAP nr 1/2019 limiteaza actualizarea contractelor de achizitie publica datorita cresterii salariului minim pe economie/ pe sector de activitate la nivelul salariului minim. Se face trimitere la Art 164 alin (5) din HG 395/2016, care prevede ca ”pretul contractului poate fi ajustat doar in masura strict necesara pentru acoperirea costurilor pe baza carora s-a fundamentat pretul contractului”.
Din pacate, se pune semnul egal intre salariul minim si cost, fara a se intelege ca intr-un contract de executie costul are o componenta de manopera, care, in mod firesc, nu este egal cu salariul minim atat timp cat lucrarile nu sunt executate numai cu necalificati.
Cresterea salariului minim are efect pe toata grila de salarizare, in conditiile in care muncitorii necalificati nu pot fi remunerati la acelasi nivel cu cei calificati.
Asistam la o discriminare si la incalcarea principiului tratamentului egal, in care sunt avantajati operatorii economici care au castigat contracte cu manopera la nivelul salariului minim. Daca in 2018 un ofertant a castigat un contract de lucrari cu manopera la 11.4 lei/ ora va beneficia de o crestere cu cca 57% pe manopera, iar cel care a castigat cu 18 lei/ ora nu isi va putea actualiza contractul, desi, evident, si angajatii sai au primit un salariu mai mare (care se poate demonstra prin REVISAL sau alte metode).
Cresterea salariului se incadreaza in ”circumstante pe care o autoritate contractanta care actioneaza cu diligenta nu ar fi putut sa le prevada”, deci la lit c) din art 221 (1) din Legea 98/2016 si ar trebui sa fie tratata in consecinta, chiar daca un contract a fost incheiat la pret fix, prin puterea legii. Aceasta abordare a fost respinsa de ANAP fara o justificare.
Pb.2. - imposibilitatea actualizarii contractelor ca urmare a cresterii exagerate a pretului de achizitie de materii prime/ materiale
Cresterea exagerata a pretului de achizitie de materii prime/ materiale a fost inclusa in categoria situatiilor imprevizibile, care permitea actualizarea contractelor odata cu emiterea Instructiunii 2/2018, dar prevederea in cauza a fost eliminata dupa numai 4 luni, prin Instructiunea 1/2019. Aceasta modificare de abordare incalca principiul predictibilitatii legislative, si induce un haos greu de gestionat in piata, punand in seama executantului toate riscurile aferente contractului, chiar si cele care nu puteau fi prevazute la momentul ofertarii.
Impreviziunea este recunoscuta in orice tip de contract, inclusiv in achizitiile publice, situatiile imprevizibile putand fi asimilate cu ”circumstantele pe care o autoritate contractanta care actioneaza cu diligenta nu ar fi putut sa le prevada”, caz ce poate determina - in conformitate cu art 221 (1) c) - modificarea contractului de achizitie publica.
Apreciem astfel ca exista baza legala la nivel de lege, deci la un nivel ierarhic superior fata de o Instructiune, de a ajusta valoarea contractelor de executie corespunzator cresterii exagerate si imprevizbile a pretului de achizitie a anumitor materii prime, materiale. Exemplul cresterii exagerate a pretului la bitum este o realitate cunoscuta si demonstrata cu cifre de CNSP, INSSE, dar Instructiunea 1/2019 elimina chiar si posibilitatea de a analiza astfel de cresteri imprevizibile, incalcand chiar Directiva UE 24/2014 privind achizitiile publice.
Astfel, Directiva permite modificarea contractelor in perioada de derulare ”fara a exista nevoia de a verifica daca sunt indeplinite conditiile” referitoare la modificarile nesubstantiale, in limita a 15% din valoarea initiala pentru contractele de lucrari. Cu toate acestea Romania intelege sa aiba numai 5 situatii in care se poate modifica un contract de achizitii publice, fata de 6 situatii premise in UE, optand pentru o legislatie mai restrictiva si mai putin flexibila decat Directiva europeana, intelegand ca situatia de la art 221 (1) e) si f) sunt unul si acelasi lucru.
Pb.3. - imposibilitatea actualizarii cheltuielilor indirecte, tratarea acestora ca suma fixa
Consiliere metodologica ANAP nr 8882/18.07.2019 stabileste, contrar practicii curente, contrar actelor normative ce stabilesc modul de calcul al devizelor (HG 907/2016 si Ordinului nr. 1568/2002), urmatoarele: ”Cheltuielile indirecte si profitul nu se indexeaza ca urmare a cresterii cheltuielilor directe, acestea ramanand la valoarea ofertata initial”.
Cheltuielile indirecte si profitul sunt stabilite, conform legislatiei specifice, ca procent/ cota raportata la valoarea cheltuielilor directe, fapt care arata ca desi se mentine procentul stabilit/ asumat de operatorul economic prin oferta sa, valoarea acestuia este o variabila. Acestea se stabilesc printr-un program de devize, orice modificare/ actualizare respectand aceleasi formule. O modificare a acestor procente inseamna modificarea ofertei, nepermisa in legislatia achizitiilor publice.
Prin tratarea cheltuielilor indirecte ca suma fixa atunci cand valoarea cheltuielilor directe creste (ex: ca urmare a cresterii valorii manoperei indusa de cresterea nivelului salarial minim impus de OUG 114/2018) si ca suma variabila atunci cand valoarea cheltuielilor directe scade (ex. renuntarea la lucrari) asistam la o abordare diferentiata, inechitabila si la incalcarea echilibrului contractual, asumat de parti la semnarea constractului.
Asistam la o modificare de abordare si la incalcarea legislatiei achizitiilor publice privind obligativitatea mentinerii ofertei, dar si a legislatiei privind modul de calcul al indirectelor printr-o simpla consiliere metodologica publicata pe site-ul ANAP. Mentionam ca in practica, pana la acest document, toate autoritatile contractante abordau unitar astfel de actualizari, aplicand procentul initial pentru indirecte si profit la noua valoare a cheltuielilor directe. Practic, fara ca legislatia sa se fi modificat fata de anii anteriori, pentru un contract inceput in 2017 pana in iulie 2019 actualizarea indirectelor s-a facut cu acelasi procent, iar pentru restul de executat, dupa aceasta data, cu un procent mai mic.
Aceste 3 aspecte nu au fost coerent, predictibil si corect tratate, bulversand piata constructiilor, de aceea apreciem ca este necesar a se intelege aceste probleme si a se interveni in cel mai scurt timp in corectarea si gasirea unor solutii care sa sustina investitiile si mediul de afaceri.
