CITR: 6% dintre companiile aflate in insolventa reusesc sa se reorganizeze

CITR, liderul pietei de insolventa din Romania in ultimii 10 ani, apreciaza ca prejudecatile asociate insolventei afecteaza salvarea si viabilizarea afacerilor aflate in dificultate si penalizeaza antreprenorii. Potrivit lui Vasile Godinca-Herlea, CEO CITR, „intarzierea demararii insolventei din cauza stigmatului social si retragerea din business a antreprenorilor descurajati de perceptia esecului afecteaza mai mult economia decat posibilele pierderi financiare. Insolventa regleaza dinamica unei economii, pentru ca este un mecanism care da spatiu de manevra si ofera parghii pentru redresare, permitand ca afacerile sa fie restructurate, transformate si sa continue sa existe”.

In urma experientei de 20 de ani in domeniu, CITR a analizat cele mai frecvente prejudecati si mituri cu privire la insolventa. Compania apreciaza ca intelegerea corecta a insolventei va permite atat creditorilor, cat si debitorilor sa depaseasca barierele culturale si sa identifice valoarea in orice business relevant aflat in dificultate.

Statistic, datele din piata par sa confirme aceasta perceptie – 5.59%[1] dintre companiile aflate in insolventa reusesc sa se reorganizeze. Procentul de reorganizare este doar aparent mic, deoarece are o baza de raportare larga – in calcul sunt considerate toate companiile, indiferent de marime, baza incluzand firmele mici, “adormite”, fara activitate sau cu activitate restransa, putin semnificative pentru economie. CITR are o rata de peste 40% de proceduri in diverse stadii de reorganizare din intreg portofoliul de 1000 de proiecte. Acest procent se aplica organizatiilor de dimensiuni mari, care au o relevanta majora in economie, fiind denumite companii de impact, cu active de peste 1 milion de euro, care sutin 65% din cifra de afaceri si 49% dintre angajatii din economia romaneasca.

In mod evident, accesul la finantare este greu accesibil pentru afacerile aflate in dificultate. Insa resursele financiare pot fi obtinute de la caz la caz, in functie de particularitatile fiecarei companii si de nevoile sale de finantare. Acestea pot fi acordate pe baza de proiect, pentru finantarea activitatii curente, pentru finantarea activelor aflate in insolventa sau pentru transferul unei parti din business. Firmele din domeniul constructiilor, de exemplu, pot obtine o finantare de tipul scrisorilor de garantie pentru participarea la licitatii. Companii precum Straco, Galli Gallo, Astra Vagoane, de exemplu, au primit diverse forme de finantare pe parcursul procesului de insolventa.

Teama partilor, indiferent de motivatii, este ca businessul dispare de pe piata. Insa obiectivul insolventei este in egala masura stingerea creantelor si viabilizarea afacerii. Declansarea procedurii de insolventa ofera debitoarei instrumente si parghii de redresare care in mod normal nu i-ar fi la indemana intr-o situatie dificila. Din practica CITR, in majoritatea cazurilor, exista optiuni viabile, disponibile pentru a asigura continuitatea pe piata. In esenta, vorbim despre transformare: afacerea isi reduce ariile de activitate si se refocuseaza pe un segment mai profitabil sau continua ca o noua companie, dupa un transfer de active, contracte si echipe pe o noua entitate. Branduri ca Flanco sau Diverta s-au reinventat in urma trecerii printr-o reorganizare si sunt azi mult mai dezvoltate. Cat timp exista viabilitate in structura de activitate, afacerile aflate in insolventa se pot metamorfoza in alte business-uri care sa continue sa produca valoare si sa se dezvolte mult mai sanatos.

Potrivit statisticilor Uniunii Europene[2], doar 4-6% dintre falimente sunt frauduloase la nivel european. In Romania, conform numarului de dosare active pe rolul instantelor pentru atragerea raspunderii impotriva companiilor aflate in insolventa (atat falimente cat si reorganizari), doar 3,4% sunt insolvente cu potentiale nereguli (la nivel de 2018). Din experienta CITR, cele mai frecvente cauze ale insolventei se regasesc in deciziile de business, de strategie si de management: planuri de dezvoltare neviabile, echipa de management neperformanta, absenta unei echipe de management si cultura organizationala de tipul “one man show”. Aceste cauze, suprapuse peste evenimente externe – modificari in functionarea pietei, reglementari, crize, intreruperi in fluxurile clientilor etc – accelereaza declinul companiilor.

Potrivit studiilor CITR, 73% dintre antreprenorii intrati in insolventa spun ca au devenit mai buni manageri ca urmare a experientei din perioada insolventei. Stigmatul esecului si suspiciunea fraudei reprezinta bariere culturale care indeparteaza antreprenorii din circuitul de afaceri. Valoarea de business a acestora pentru economie este in mod eronat direct relationata de greselile trecutului, ceea ce in cultura de business din alte state, unde un antreprenor reuseste in afaceri dupa mai multe incercari, nu se intampla.

“Antreprenorii care au trecut nemijlocit printr-un proces de insolventa si restructurare sunt mai constienti de greselile pe care trebuie sa le evite, mai intelepti si mai pregatiti sa demareze noi afaceri. Incurajarea si recuperarea lor in ecosistemul de business ar putea contribui la cresterea calitatii afacerilor in Romania.” a adaugat Vasile Godinca-Herlea.

Atat pentru debitori, cat si pentru creditori. O insolventa de succes presupune restructurarea financiara, concomitent cu cea operationala a companiilor debitoare. Rolul administratorului judiciar este si sa propuna modalitati de eficientizare operationala, identificand activitati nerentabile si costuri care supraindatoreaza. Astfel, onorariile percepute de administratorul judiciar sunt acoperite de sumele reduse in urma eficientizarii, neimpovarand cheltuielile companiei aflate in insolventa. In acelasi timp, prin declasarea procedurii de insolventa si masurile propuse de administratorul judiciar, si creditorii au sansa de a recupera un procent cat mai mare din datoriile acumulate de compania debitoare.

Componenta de “onorariu de succes” este obtinuta in urma realizarii unui reper insemnat, relevant, precum obtinerea unei finantari sau vanzarea unui activ – activitate in care rolul administratorului judiciar este definitorie.