Dupa cum se arata intr-un nou raport al Curtii de Conturi Europene, actiunile UE in domeniul proiectarii ecologice si al etichetarii energetice au contribuit la cresterea eficientei energetice. S-au inregistrat insa intarzieri semnificative in procesul de reglementare si exista riscul ca impactul politicii sa fie supraestimat. In plus, avertizeaza Curtea, nerespectarea reglementarilor de catre producatori si de catre comercianti ramane o problema importanta.In cadrul luptei sale impotriva schimbarilor climatice, UE si-a luat angajamentul de a-si imbunatati eficienta energetica cu 20 % pana in 2020 si cu 32,5 % pana in 2030. Pentru a inlesni atingerea acestor obiective, Comisia Europeana a luat o serie de masuri axate pe o proiectare „mai verde” a produselor (proiectarea ecologica) si pe informarea consumatorilor in legatura cu consumul energetic si cu performanta de mediu (etichetarea energetica).
Curtea a confirmat faptul ca Comisia utilizase metodologii fiabile si transparente pentru a selecta produsele pe care le-a reglementat. Drept rezultat, politica UE a acordat prioritate unor grupe de produse (peste 30) care aveau cel mai mare potential de economisire a energiei. In acelasi timp, Curtea a remarcat intarzieri in procesul de reglementare care ar fi putut fi evitate si care au redus impactul politicii, intrucat este probabil ca cerintele in materie de proiectare ecologica sa fie depasite si ca etichetele energetice sa nu mai fie relevante si sa nu mai poata ajuta consumatorii sa faca diferenta intre produsele cele mai performante si cele mai putin performante. Intre timp, Comisia ia masuri pentru imbunatatirea etichetelor energetice. Integrarea conceptelor economiei circulare ramane insa nesistematica.
Comisia raporteaza in mod regulat cu privire la rezultatele politicii sale privind proiectarea ecologica si etichetarea energetica. Este probabil insa ca unele dintre ipotezele utilizate sa fi supraestimat impactul politicii. De exemplu, ele nu luau in considerare impactul nerespectarii reglementarilor si nici intarzierile in punerea in aplicare. In plus, contabilizarea impactului proiectarii ecologice nu ia in considerare diferenta dintre consumul teoretic dedus pe baza standardelor armonizate si consumul de energie in conditii reale. De exemplu, combinele frigorifice sunt testate fara a se deschide usile si fara alimente in interior. Exista deci riscul ca economiile sa fie supraestimate, avertizeaza Curtea.
In statele membre ale UE, autoritatile de supraveghere a pietei au responsabilitatea de a se asigura ca produsele vandute pe teritoriul lor sunt conforme cu legislatia in materie de proiectare ecologica si de etichetare energetica. Dar Comisia joaca si ea un rol important in facilitarea cooperarii intre aceste autoritati. Sistemul de informare si de comunicare privind supravegherea pietei are menirea de a facilita partajarea rezultatelor inspectiilor, dar o serie de limitari functionale ii reduc eficacitatea.
De asemenea, Comisia a finantat, in ultimii zece ani, un numar de proiecte vizand sa consolideze supravegherea pietei in materie de proiectare ecologica si de etichetare energetica, inregistrandu-se rezultate pozitive, in opinia Curtii. Cu toate acestea, nu se stie inca daca aceste proiecte au produs cu adevarat vreo schimbare in modul in care statele membre isi indeplinesc sarcinile in materie de supraveghere a pietei. In practica, numarul de modele de produse care sunt testate in laboratoare este inca relativ scazut. Comisia a estimat recent ca, per ansamblu, 10-25 % din produsele comercializate nu respecta legislatia UE. Curtea a concluzionat ca nerespectarea reglementarilor de catre producatori si de catre comercianti ramane o problema importanta.
Pentru a spori impactul politicii privind proiectarea ecologica si etichetarea energetica in perioada de dupa 2020, Curtea formuleaza un numar de recomandari in atentia Comisiei Europene, care vizeaza:
- masuri pentru accelerarea procesului de reglementare, de exemplu adoptand masuri de punere in aplicare atunci cand acestea sunt disponibile in loc sa se astepte pana cand un intreg pachet de masuri este complet;
- imbunatatiri in ceea ce priveste modul in care se masoara si se raporteaza impactul politicii, ameliorand ipotezele si aplicand o metodologie care masoara consumul real de energie al utilizatorilor finali, si
- actiuni pentru facilitarea schimbului de informatii intre autoritatile de supraveghere a pietei din statele membre si pentru imbunatatirea respectarii politicii. Aceste actiuni ar trebui sa includa imbunatatirea instrumentelor relevante puse la dispozitia statelor membre, diseminarea bunelor practici si organizarea unor cursuri de formare la cerere.
