Sa discuti despre obiectivul unei campanii de vaccinare pare un exercitiu total inutil, el putand fi considerat evident: maximizarea numarului celor vaccinati. Lucrurile insa nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi la prima vedere. Daca ne uitam in succesiune la deciziile luate in strategia de vaccinare din Romania, vom ajunge la concluzia ca obiectivul a fost de fapt un altul, foarte important si el, dar despre care nu s-a vorbit deloc in spatiul public: limitarea tensiunilor sociale si a radicalizarii (politice) a populatiei.Daca privim in urma, nu putem sa nu remarcam faptul ca procesul de vaccinare nu si-a propus in nicio clipa cu adevarat stimularea cererii, ci stimularea ofertei de vaccinare. O diferenta importanta menita sa tina sub control pacea sociala, dar care a dus la o crestere lenta si, in final, la o utilizare suboptima a capacitatilor de vaccinare create. Obiectivul ar fi putut fi stimularea unei cereri care sa asigure o incarcare constanta a capacitatii de vaccinare, aflata permanent in crestere. Realitatea a aratat insa o manifestare a cererii sub forma unui val care s-a epuizat rapid, in timp ce oferta de vaccinare a crescut in trepte. Asta a facut ca, relativ rapid, capacitatile de vaccinare sa devina excedentare, pe masura ce cererea de vaccinare a intrat in reflux. Care este explicatia?
Va propun sa incepem cu campania de comunicare, ce a fost permanent de o simplitate dezarmanta. Asa cum discutam cu Eliza Rogalski intr-un interviu pe care vi-l recomand, s-a servit tuturor “inghetata de vanilie”, cu toate ca diversitatea grupurilor tinta ar fi necesitat o gama intreaga de “arome”, pe gusturile fiecaruia dintre ele. Mesajele oficiale fiind predominant rationale, expertii angrenati in campanie s-au adresat in mod inevitabil doar unor segmente restranse ale populatiei.
Miscarea maselor de oameni este produsa de mesaje emotionale, cu care acestia rezoneaza, si nicidecum de experti care eventual mai vorbesc si in termeni stiintifici, greu de inteles. Impactul limitat al campaniei de comunicare prin lipsa adecvarii a fost evident inca de la valul doi de vaccinare, cel pentru persoanele varstnice, in care s-a vaccinat doar 30% din populatia de peste 65 de ani.
Pentru o strategie de maximizare a numarului celor vaccinati, acest procent trebuia sa fie un semnal de alarma extrem de serios. Practic, campania pentru populatie incepea cu stangul. Din acest motiv, rezultatele ar fi trebuit sa duca urgent la declansarea rapida a unei strategii de comunicare adecvata celor varstnici, concomitent cu un proces simplificat de programare.
Ce inseamna comunicare adecvata? Cred ca cel mai bun exemplu ne este oferit de argumentul total emotional la care a recurs sociologul Gelu Duminica pentru a-si convinge mama sa se vaccineze: „uite, stii, ne luam in brate, ne pupam, cum faceam noi”. Tot domnia sa argumenta ca pentru oamenii simpli, in varsta, nu functioneaza indemnuri la vaccinare legate de „datoria morala” si „sanatatea publica”. Adica exact indemnurile pe care s-a bazat campania de comunicare. In aceste conditii, rezultatul mediocru al vaccinarii celor in varsta era inevitabil.
Dar, aparent, asta nu s-a considerat a fi o problema, ci dimpotriva, oportunitatea care a facut posibila declansarea valului urmator de vaccinare, pentru toti romanii, mai ales ca o buna parte dintre ei incepusera sa isi piarda rabdarea: cei provaccin deoarece nu puteau accesa mai repede cheia intoarcerii lor in siguranta la normalitate, iar cei antivaccin pentru ca se saturasera de restrictiile impuse.
Merita comparata aici abordarea din Romania cu cea a altor state. Am sa ma refer doar la Marea Britanie, campionul european al celor vaccinati, care a avut in mod clar o strategie de maximizare a vaccinarilor, metodica, pe grupe de varsta, care, gradual, au fost coborate. Tocmai de aceea, acum, in Anglia se vaccineaza doar cei peste 36 de ani, iar in Scotia doar cei peste 40. In Romania, prioritatea a fost vaccinarea rapida a populatiei care devenise deja nerabdatoare. Astfel, in pofida unei rate de vaccinare a adultilor aflate doar la mijlocul plutonului european, deja vorbim azi in Romania despre vaccinarea adolescentilor. As mai mentiona un element de contrast intre cele doua tari, de data aceasta la capitolul comunicare: un clip devenit viral, in care Elton John si Michael Caine promoveaza vaccinarea.
Dorinta de a tempera intr-o anumita masura cererea in Romania este sugerata si de mesajele de la inceputul campaniei, care faceau referire la faptul ca cei vaccinati vor avea aceleasi obligatii ca cei nevaccinati in ceea ce priveste purtarea mastii si alte elemente de protectie. Leitmotivul era evitarea oricarui tip de discriminare. De ce? Simplu. Pentru ca mentionarea unei discriminari pozitive a celor vaccinati ar fi dus la o cerere exploziva, care nu ar fi putut fi acoperita logistic, precum si la protestele anti-vaccinistilor. Deci, da, ar fi dus la cresterea tensiunii sociale si a radicalizarii.
Interesant este faptul ca, odata cu scaderea cererii de vaccinare sub nivelul ofertei ce putea fi furnizata de infrastructura, s-a incercat stimularea cererii prin anunturi care sugerau o anumita discriminare pozitiva a celor vaccinati. Insa, din nou, probabil pentru evitarea tensiunilor, s-a hotarat in mod surprinzator ca o buna parte din masurile de relaxare anuntate sa fie aceleasi pentru toata lumea, vaccinati sau nu. O abordare atipica in randul tarilor aflate in procese avansate de vaccinare. Iar confirmarea finala a obiectivului tintit in realitate de strategie a fost anuntul ca, desi tinta de 5 milioane de vaccinati nu va fi atinsa la 1 iunie, relaxarile promise in spatiile publice vor fi acordate in mod similar pentru toti.
Sa nu uitam nici faptul ca, chiar si confruntati cu o scadere a apetitului de vaccinare, cu spatii de vaccinare excedentare care au dus la disparitia oricaror liste de asteptare, primele masuri nu au fost, din nou, acelea de stimulare a cererii printr-o comunicare mai variata si mai tintita. Masurile au fost din nou legate de oferta, care a devenit mult mai disponibila prin centrele de vaccinare drive through, “maratoane”, medici de familie si asa mai departe. O astfel de abordare exclusiv de tip “push” nu poate aduce un ritm sustinut de vaccinare.
In momentul de fata, a inceput in sfarsit sa se vorbeasca timid despre nevoia unei campanii de comunicare segmentate si tintite, promovata de personalitati populare, dar care, chiar si pusa in opera rapid, nu are cum sa dea rezultate peste noapte. S-au pierdut mai multi timpi si viteza de vaccinare in Romania incepe inevitabil sa scada pana ce comunicarea va incepe sa dea roade.
Insa ceea ce pare sa fie mult mai important este ca, intr-adevar, toata lumea este fericita: cei care doreau sa se vaccineze nu au trebuit sa astepte, iar cei nehotarati sau total contra au primit aceleasi drepturi ca cei vaccinati. Inutil sa spunem ca o astfel de masura, menita sa elimine frustrarile, va diminua si mai mult motivarea celor nehotarati. Ceea ce se ignora, cred, este faptul ca vaccinarea nu are nimic de a face cu un maraton, ci mai degraba cu urcarea unui munte foarte inalt. Vaccinarea primelor 5 milioane de romani a fost o urcare la pas. Vaccinarea urmatoarelor 5 milioane va fi o misiune teribil de dificila.
Pe de alta parte, castanele ar putea fi scoase din foc cu mana altor tari, care se pregatesc sa aiba o abordare diferentiata in ce priveste primirea vizitatorilor straini vaccinati si nevaccinati. In felul acesta, va creste “premiul” de vaccinare, care s-ar putea sa-i ajute pe unii dintre cei care sunt nehotarati, iar in cazul celorlalti, frustrarea se va indrepta catre exterior. Sa nu ne asteptam insa la un impact spectaculos.
Nu ar trebui sa ne pripim in a eticheta obiectivul nespus al strategiei de vaccinare din Romania. Timpul ne va spune daca el a fost cu adevarat o idee buna. O strategie de vaccinare care sa aiba ca obiectiv diminuarea tensiunilor sociale si a radicalizarii poate sa aiba ratiuni cat se poate de legitime, prin prisma unui set de castiguri pe care le aduce. Pana la urma, ea are un impact pozitiv in plan social, politic si economic. Faptul ca economia Romaniei decoleaza cu cea mai ridicata rata din Europa nu este doar o coincidenta, ci corespunde ritmului de intoarcere la viata normala, in egala masura si a celor vaccinati si nevaccinati. Beneficiile pe termen scurt sunt de necontestat.
In acelasi timp insa, oportunitatea plasarii obiectivelor sanitare in planul doi aduce un risc important care nu poate fi neglijat. Aparitia unui val patru la toamna ar putea eroda semnificativ toate castigurile de pana acum.
*** Articol realizat de Radu Craciun, Presedinte si Director General al BCR Pensii
