Pe santiere, pandemia de Covid-19 a avut un impact imediat fix in perioada in care s-au introdus restrictiile de circulatie, dar acesta nu a fost semnificativ. Nu s-au putut constata reduceri semnificative ale activitatii. In constructii inertia este foarte mare. Nu vorbim numai de inertia proceselor de construire, ci de inertia intregului proces, pornind de la autorizare si pana in faza finala. Daca ai o placa ce a fost cofrata, trebuie sa finalizezi procesul respectiv si sa o betonezi, nu poti sa o lasi in nesiguranta.Acelasi lucru se intampla si cu investitorii, spre exemplu. Si acolo exista o inertie mare. In momentul in care ai investitii in domeniul rezidential si sunt implicati mai multi factori, printre care investitorul, in proiecte mai este implicata si o banca, ambii, de fapt, devin parteneri in procesul de productie. Productia nu se intinde niciodata pe o luna-doua. In general, chiar si pentru o casa simpla, procesul de constructie se intinde pe o perioada mai mare de timp, undeva la 12-18 luni, iar la cladirile mari din Bucuresti se poate intinde si pe doi-trei ani, astfel incat proiectia nu este una pe termen scurt.
Chiar daca a venit criza, nu a fost o recesiune economica in care sa nu existe finantele necesare si vorbim aici, intr-o prima parte, de sectorul privat. Bancile dispuneau de bani, multe dintre activitati s-au suspendat si bancile trebuiau sa-si continue activitatea. Banii existau, deci ele au fost interesate sa nu blocheze si putinele proiecte de investitii care se aflau in derulare. Astfel, nici investitorul si nici banca nu aveau niciun interes sa opreasca proiectul, cu atat mai mult cu cat previziunea pentru sectorul constructiilor este ca, daca s-a apucat de constructia unei cladiri de locuinte, undeva in a doua jumatate a anului viitor urmeaza sa intre in procesul de vanzare. Este un timp care, practic, nu a afectat foarte tare, insa este foarte important ca restrictiile sa nu mai apara si sa nu apara alte situatii noi. Pentru ca putem sa depasim aceasta perioada de 3-4 luni, chiar daca in conditii putin mai grele.
In general, avem nevoie de o perspectiva, si perspectiva este ce vor face acesti investitori si cum vor vinde produsele lor incepand cu a doua jumatate a anului viitor. Tocmai de aceea cred ca este foarte important ca statul, asa cum s-a intamplat si in criza precedenta, sa vina sa ia masuri cu privire la stimularea investitiilor in domeniul constructiilor. Acest lucru se poate face in doua feluri:
- Prin investitii private, si acestea nu se pot face decat prin creditare ieftina, ori, din cate am inteles s-au modificat conditiile chiar si pentru programul Prima Casa, si accesarea se face mult mai greu, pentru ca a crescut avansul - deci nu este o masura care sa ajute;
- Prin investitiile realizate de catre stat. Ori statul trebuie sa vina cu investitii masive in infrastructura, in cladiri. Aici este o problema foarte mare legata de autoritatile locale (primarii, autoritati judetene). Iar aici nu mai exista bani in bugete, pentru ca cele doua luni de stopare a activitatii economice au reprezentat doua luni in care incasarile la bugetele locale au fost foarte scazute. Exista, insa, si investitii finantate de la bugetul general, si la care platile au decurs relativ bine, dar exista si alte investitii, circa 40% din investitiile publice din Romania, desfasurate de autoritatile locale, si in care exista probleme de finantare a continuarii activitatii.
Exista, insa, si o solutie salvatoare, reprezentata de fondurile europene puse la dispozitie pentru redresare. Nu stiu daca sa fiu optimist sau sceptic la acest capitol. Dupa cum stim, UE a pus la dispozitia Romaniei suma de 33 miliarde euro pentru investitii. Problema este ca intre alocarea unei sume de bani pentru investitii si folosirea acelei sume este o distanta foarte mare. De exemplu, in ciclul bugetar precedent, perioada de programare ce se apropie de sfarsit, Romania nu a reusit sa foloseasca nici macar 25% din fondurile alocate pentru investitii. Deci, practic, statul roman, care ar fi trebuit sa foloseasca cateva zeci de miliarde de euro, a preferat sa mearga pe un program national, PNDL, care nu este un program rau. Problema este ca nu a folosit fondurile europene. Stam foarte bine cu fondurile alocate de la UE, dar in realitate nu folosim nici 25% si, daca ar fi sa tragem linie, o sa ajungem la concluzia ca cotizam mai mult decat primim. Nu este vina UE, ci a «antreprenoriatului politic» din Romania, care nu a reusit sa gaseasca o solutie pentru debirocratizarea procedurilor de accesare a fondurilor europene. Dau un singur exemplu: dureaza 2-3 ani de zile sa accesezi un fond european, sunt foarte multe foi care trebuie depuse, dar pentru a accesa fonduri prin PNDL este suficienta o cerere, devizul general. Cele 33 de miliarde de euro de la UE ar reprezenta o infuzie de capital extraordinara pentru economia Romaniei, dar banii trebuie sa ajunga in infrastructura, la autostrazi. Problema este ca acesti bani trebuie si accesati. Din 33 de miliarde de euro, 21 de miliarde sunt bani pe care ii primim cu titlu gratuit si 11-12 miliarde se acorda sub forma de credit. Sa nu ne trezim, iarasi, in situatia in care banii care sunt oferiti gratuit nu sunt folositi si o sa ajungem sa folosim banii care se dau din credit, pentru ca acolo nu ne mai intreaba nimeni ce am facut cu ei, ci sunt multumiti ca i-am primit.
*** Opinie exprimata de Marius Dorin Lulea, vicepresedintele Colegiului Tehnic al Dirigintilor de Santier (CTDS), in cadrul videoconferintei EURO-Constructii, din data de 25 iunie 2020. Pentru informatii suplimentare, click aici!
