Cu 21 de ani in urma, Romania trecea printr-o situatie deosebit de critica. Rezervele valutare totale nu depaseau o jumatate de miliard de dolari, dar platile scadente la datoria externa plus deficitul de cont curent prognozat al anului se ridicau la circa 5 miliarde de dolari. Intr-un an normal, nu ar fi fost neaparat o mare problema. Respectand insa proverbul “la omul sarac nici boii nu trag”, piata financiara mondiala traversa o criza care a afectat in primul rand tarile mai putin dezvoltate, cu echilibre precare.Confruntat cu situatia de criza, Fondul Monetar International a experimentat un nou mecanism, pe care l-a intitulat “burden sharing” (impartirea poverii), si care ar fi vizat ca imprumuturile de la organisme financiare internationale sa fie precedate de acorduri cu creditorii privati, care ar fi trebuit sa rostogoleasca cel putin o parte a sumelor scadente. Experimentul, in care a fost inclusa si tara noastra, s-a dovedit un esec: creditorii privati au pretins dobanzi uriase, inacceptabile, pentru a reinnoi datoriile ajunse la scadenta; povara revenea in intregime debitorilor, chiar cu un adaos. A fost un moment deosebit de critic, pentru depasirea caruia a fost nevoie de o depreciere severa a cursului valutar, comprimarea cheltuielilor publice si reducerea deficitului extern. Agentia de rating Standard and Poor’s (S&P) a coborat ratingul de tara pana la nivelul de B-, adica un singur pas de nivelul care arata arierate (intarzieri la plata) la datoria publica externa. Daca memoria nu ma insala, S&P ne-a tinut la acest rating timp de aproape doi ani, in care toate comunicatele publice ale agentiei mentionau ca Romania a fost “aproape” de incetarea platilor.
Mi-am amintit de acest episod, incheiat pana la urma cu bine (inclusiv prin rascumpararea pe piata secundara a unor datorii externe cu un discount apreciabil), in contextul in care si acum situatia este dificila, iar calificativul de tara dat de S&P este deosebit de important. Totusi, trebuie spus, Romania de azi este o alta tara decat cea din 1999. Atunci, produsul intern brut era de abia 33 miliarde de euro, in timp ce azi este de 223 miliarde de euro. Rezervele internationale (aur plus valuta) de azi sunt de aproape 41 miliarde de euro, adica mult mai mari decat intregul PIB al Romaniei din anul 1999. Romania de azi este puternic ancorata in structurile economice si militare occidentale – ceea ce nici nu visam in 1999. Nici in privinta ratingului de tara nu vorbim despre acelasi lucru. Cu un rating de BBB- suntem totusi in categoria recomandata pentru investitii ; dar, desi cantitativ si calitativ diferentele sunt uriase, avem o nedorita asemanare: deficitele gemene, bugetar si de cont curent, sunt si acum la un nivel de alarma; o foarte posibila scadere a ratingului ar avea efecte severe si imediate.
Dupa cum am vazut, S&P a reafirmat ratingul BBB - si perspectiva negativa - ceea ce este o veste foarte buna pentru noi, date fiind conditiile din prezent. Comunicatul agentiei este, dupa parerea mea, o excelenta sinteza a situatiei din acest moment si a perspectivei pe termen apropiat pentru tara noastra. Fie-mi ingaduite cateva comentarii pe marginea lui. As remarca mai intai faptul ca S&P recunoaste ca situatia de membru al Uniunii Europene reprezinta o ancora cheie pentru tara noastra, care aduce beneficii structurii institutionale a tarii si va aduce probabil un sprijin financiar din fondurile structurale extraordinare care vor fi derulate in acest an. Am simtit nevoia sa incep cu aceasta evaluare intrucat, mai cu seama in contextual crizei generate de pandemia Coronavirusului, s-au intetit si pe plan intern atacurile propagandistice care vizeaza tocmai Uniunea Europeana. Pentru cei care pleaca urechea la prohodul Uniunii Europene, avem, cu toata limpezimea, evaluarea agentiei de rating. Sa fie clar, daca am fi fost in afara Uniunii Europene am fi ajuns de mult in categoria tarilor nerecomandate investitiilor! (Ma rog, nici nu stiu ce investitii am fi avut…).
Asa cum era de asteptat, am aratat si eu intr-o interventie publica de saptamana trecuta, comunicatul S&P asaza intr-o pozitie centrala pentru aceasta evaluare si cele viitoare conduita politicii fiscale a autoritatilor romane. Iar mesajul este limpede, fara echivoc: Faptul ca nu a procedat la retrogradare se datoreste predictiei ca dupa alegerile din acest an, va urma o consolidare fiscala; daca ea are loc, in mod semnificativ, perspectiva va fi schimbata de la negativ, la stabila; daca, dimpotriva, ea nu se produce, va urma retrogradarea.
Cea mai mare parte a comunicatului este dedicata politicii fiscale, pe care o intoarce pe toate fetele. Nu pierde din vedere ca alegerile politicilor din ultimii ani au slabit fundatia pentru finante publice sustenabile. Cu o pondere a cheltuielilor pentru salarii si pensii de 95% din veniturile bugetare din impozite si taxe, structura bugetului este rigida. Pentru prima data vad cifra de 10% ca proiectie pentru cresterea pensiilor intr-un document oficial. Nu este al guvernului Romaniei, dar mesajul este limpede : atat ar fi posibil, fara a compromite obiectivul de consolidare fiscala, dupa alegerile generale ; S&P calculeaza si impactul bugetar in 2021 : un plus la deficitul public de 1% din PIB; nu e putin, dar poate fi gestionat.
S&P asteapta ca scaderea de PIB, ca si deficitul public si nevoia de finantare, sa fie mai mari decat cele avute in vedere de guvern. Dar, si asa, lucrurile pot fi tinute sub control, cu o singura conditie: alte derapaje, care sa duca la indeplinire obiective fantasmagorice ale unor politicieni care si-au pierdut busola, nu pot exista. Deloc! Alternativa este clara: Trecerea in categoria «junk», un glonte care ne-a trecut pe langa ureche, deocamdata…
In virtutea profesiei, am cautat referirile la adresa sistemului bancar si a politicii Bancii Nationale. Ele sunt intru totul favorabile. Indicatorii activitatii bancilor sunt incomparabil mai buni decat dupa criza din 2008 – iar comunicatul citeaza o serie intreaga de date care arata asta. Finantarea interna a deficitului bugetar este numai partial realizabila, dar piata externa se arata interesata in continuare sa finanteze guvernul roman, iar masurile adoptate de Banca Nationala pentru a creste lichiditatea din sistem s-au dovedit utile, de asemenea.
Sunt discutate si orientarile politicii monetare si de curs de schimb – care au fost, nu de putine ori, criticate pe plan intern, cu mai multa sau mai putina intelegere a situatiei, cu mai multa sau mai putina buna-credinta. Cresterea lichiditatii in lei si in valuta a pietei interne, reducerea prudenta a dobanzilor, mentinerea relativ stabila a cursului valutar – toate sunt luate in discutie si toate sunt considerate adecvate. Sunt bucuros sa redau aici fraza-cheie referitoare la conduita bancii centrale: «Anticipam ca BNR isi va pastra credibilitatea politicilor, isi va mentine independenta, va ancora cu succes anticipatiile inflationiste si va ajuta pietele interne sa asigure nevoile de finantare din acest an ale guvernului». Aceasta se conjuga cu evaluarea beneficiilor institutionale din apartenenta la Uniunea Europeana. Si inchide cercul unei evaluari moderat-optimiste.
Cu ce ramanem? Situatia fiscala este proasta de cativa ani, iar ea se deterioreaza si in acest an, poate chiar mai mult decat au socotit autoritatile romane. Politica monetara si de curs de schimb a Bancii Nationale este prudenta si coerenta. Avem avantaje solide din apartenenta la Uniunea Europeana, inclusiv acces bun la pietele internationale. Exista insa o linie rosie, de care nu trebuie, sub nicio forma, sa trecem: cresterea in continuare a cheltuielilor bugetare cu caracter social, altele decat cele legate direct de depasirea crizei Coronavirusului.
In ceea ce ma priveste, revin cu exact acelasi mesaj pe care l-am lansat si saptamana trecuta, confirmat in totalitate de comunicatul S&P: Situatia este, fara indoiala, deosebit de complexa. Riscurile pe care le avem sunt colosale. Doar politici responsabile ne pot scoate la lumina. Si inchei cu un apel pentru politicieni: nu va jucati cu focul! Nu aruncati in haos economia nationala cu masuri populiste!
