Camera de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR) face urmatoarele precizari fata de informatiile aparute in spatiul public referitor la terenul din cadrul Complexului Expozitional Romexpo, in contextul proiectului de lege recent adoptat de Parlamentul Romaniei.CCIR nu doreste altceva decat o comunicare deschisa, onesta si transparenta, tocmai pentru ca opinia publica sa fie informata corect si sa stie care sunt fundamentele, dar si beneficiile proiectului.
Au aparut astfel, in spatiul public, informatii care clasifica terenul apartinand Centrului Expozitional Romexpo ca fiind unul viran. In acest context, consideram notorietatea misiunilor si intalnirilor de afaceri la cel mai inalt nivel, al targurilor, expozitiilor, concertelor si a altor activitati multiple si complexe desfasurate la nivel si standarde internationale in cadrul Centrului Expozitional Romexpo pe parcursul anilor, ca fiind suficienta ca si contraargument.
Totodata, trebuie mentionat faptul ca toate cladirile, pavilioanele constructiile anexe si platformele aferente Complexului Expozitional Romexpo se afla in patrimoniul privat al Romexpo S.A, societate al carei actionar majoritar este CCIR, cu o participatie de 91,26 %.
De asemenea, potrivit unui articol de presa aparut pe economica.ro si preluat de mai multe publicatii “NEPI Rockcastle se ofera sa cumpere terenul de la Romexpo” intelegem sa ne exprimam totala dezaprobare fata de acesta, in conditiile precizate, in special pentru faptul ca declaratia nu poate avea alt scop decat acela de a produce si mai multa confuzie in spatiul public, privind situatia juridica a terenului, pe langa faptul ca se afirma ca se poate oferi ceva pentru un teren care ar trebui sa fie liber de sarcini, potrivit legii, pentru a putea fi scos la licitatie, ceea ce nu este cazul in speta, asa cum vom detalia in continuare.
In acelasi context al articolului aratat, trebuie adaugat si faptul ca nu „opinia publica” s-a opus deciziei luate de Parlament, ci exclusiv unele grupuri parlamentare, care, ca si celelalte grupuri din Parlament, au deplina decizie in a legifera, a adopta sau a se opune unui proiect de lege, in general.
Pentru a intelege natura juridica a terenului de la Romexpo (terenul), prezentam un scurt istoric menit sa clarifice corectitudinea demersului de a trece terenul cu titlul gratuit, in proprietatea CCIR.
Astfel, terenul se afla in administrarea CCIR inca din anul 1972, acesta fiind momentul in care, prin Decizia nr. 1146/1972 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, in temeiul Decretului nr. 409/1955 si a Dispozitiei Consiliului de Ministri nr. 92/1961, Statul Roman a decis acest lucru. De altfel, tot potrivit legii de la acea vreme, CCIR era sigura institutie din Romania care asigura, inca din 1961, activitatea de targuri si expozitii. Intreprinderea de Targuri si Expozitii (I.T.E.), actuala Romexpo, a fost infiintata tot in anul 1972, iar CCIR a fost autorizata sa-i transfere, concomitent cu infiintarea noii societati, fondurile fixe si mijloacele circulante necesare functionarii acesteia. Incepand cu anul 2004, terenul, aflat in proprietatea privata a statului, a iesit din administrarea CCIR, aceasta ramanand numai cu dreptul de folosinta gratuita, pentru o perioada de 49 de ani.
In aceste conditii, demersul CCIR, de a primi cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra terenului, in contextul dezvoltarii proiectului investitional, apare pe deplin justificat, terenul, asa cum am precizat, aflandu-se in administrarea Camerei Nationale incepand cu anul 1972, timp de 31 de ani, pana in anul 2004, iar de atunci, pana in anul 2053, deci inca 49 de ani, urmand sa se regaseasca in folosinta gratuita a CCIR inca 33 de ani, pastrand acelasi regim juridic.
Iata de ce, declaratia NEPI nu poate aduce decat confuzie in randul opiniei publice, iar CCIR si proiectului de dezvoltare, in sine, numai prejudicii.
Practic, exista varianta ca lucrurile sa ramana in acelasi stadiu pentru o perioada de inca 33 de ani sau se putea alege varianta dezvoltarii si revitalizarii urbane a Bucurestiului si a Romaniei, prin implementarea unui proiect durabil pentru comunitate, ceea ce Parlamentul Romaniei a si ales sa faca.
Transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate a terenului catre CCIR si, implicit, realizarea proiectului, reprezinta, in acelasi timp, si o certa oportunitate pentru veniturile Statului Roman, fie ca vorbim de bugetele locale, fie de bugetul de stat, acestea urmand ca in cei 5 ani care sunt prevazuti pentru etapa constructiei, sa incaseze peste 200 de milioane de euro, respectiv anual, in perioada de operare, contributiile urmand sa depaseasca 345 milioane de euro.
