CTDS: Dirigintele de santier - intre drepturi si obligatii

„In general, sistemul calitatii in constructii prevede o suprapunere de responsabilitati care, pana la urma, nu este in interesul sistemului. Am sa incerc sa dau un singur exemplu, dar care apare de multe ori: de fiecare data cand survine un accident de munca in urma caruia exista victime, dirigintele de santier este cel care trage cel mai mult ponoasele. In esenta, dirigintele de santier nu are atributii pe linia asigurarii protectiei si securitatii muncii si, dimpotriva, fiecare companie ce executa lucrari este obligata sa-si pregateasca muncitorii / personalul in acest sens. De fapt, de cele mai multe ori, companiile nu aloca deloc fonduri pentru asigurarea securitatii muncii, dar aceasta nu inseamna ca dirigintele de santier trebuie sa raspunda pentru toate neregulile companiilor. Dirigintele de santier este responsabil pentru asigurarea calitatii, fiindu-i imposibil sa se substituie responsabilului tehnic cu executia sau altor specialisti (sef de santier, responsabil cu controlul calitatii, personal responsabil cu instruirea si urmarirea punerii in aplicare a masurilor de prevedere si protectie din punct de vedere al securitatii muncii etc.). Dirigintele se afla pe amplasament periodic, nu permanent. Atat timp cat este acolo, desigur ca poate dispune masuri in cazul in care constata ca nu sunt indeplinite conditiile din proiectul tehnic, dar nu poate asigura o supervizare permanenta, care trebuie facuta cu maxima responsabilitate de catre echipa de executie”, a explicat ing. Andrei Ignat

Specialistul a prezentat in continuare si alte situatii in care sarcinile ce revin altor specialisti sunt atribuite dirigintelui de santier. „De exemplu, una din obligatiile dirigintelui de santier este aceea de a analiza proiectul tehnic si a constata daca acesta respecta normele in vigoare. Nu consider incorect sa ne exprimam atunci cand identificam probleme, dar verificarea reala de calitate reprezinta o sarcina a verificatorului de proiecte, iar din acest punct de vedere un diriginte nu dispune de aceleasi cunostinte, deoarece modul de desfasurare a activitatii dirigintelui de santier este diferit. Cu parere de rau, verificarea in multe cazuri si pentru multe exigente a devenit doar o formalitate si nu este una reala, motiv pentru care in amplasament ne confruntam cu o calitate slaba a proiectelor. Legea nr. 10/1995 si regulamentele de aplicare spun ce atributii trebuie sa aiba dirigintele de santier, dar nu stipuleaza ce se intampla si daca specialistul respectiv constata diverse nereguli. In situatia respectiva, dirigintele sesizeaza degeaba problemele identificate, daca prin lege nu exista parghii pentru a actiona impotriva celor care nu doresc sa aplice recomandarile respective si/sau solutiile propuse in vederea remedierii deficientelor. Apoi, sunt numeroase situatii in care sistemul legislativ constituie un impediment pentru procesul de autorizare, ce este mult prea indelungat si mult birocratizat. Sa afirmam deschis realitatea conform careia functionarii publici sunt platiti cu sume derizorii, lucru care duce la stimularea fenomenului de coruptie. In aceste conditii, de multe ori, beneficiarul este fortat sa incalce legea, pentru simplul motiv ca legea nu este data in folosul cetateanului”, a mai subliniat copresedintele CTDS.

Referindu-se la faptul ca obligatiile dirigintelui de santier trebuie sa fie distincte, specialistul a aratat ca „dirigintii de santier isi asuma obligatia de a implementa sistemul calitatii, dar nu si parghiile necesare”. „Pana in acest moment, oricine putea construi orice, chiar si fara specialisti. Acest lucru nu este de acceptat, dar reprezinta si astazi realitatea cu care ne confruntam. Mergem la verificari pe santier, iar personalul, cu o slaba pregatire, nici nu intelege ceea ce spunem, iar despre implementarea masurilor nici nu poate fi vorba in conditiile lipsei unei comunicari de baza. Asa cum in domeniul medical nu este admisibil ca la un spital sa se faca operatii pe cord cu femeia de serviciu, pentru simplul motiv ca a invatat si ea cate ceva in cei treizeci de ani de curatare a podelelor in sala de operatii, nici in constructii nu este normal sa ne confruntam cu aceasta situatie. Este obligatoriu ca firmele ce executa lucrari de constructii sa detina personal autorizat, cel putin un inginer sau arhitect, un tehnician si un responsabil tehnic cu executia, iar ultima modificare legislativa prevede certificarea firmelor de constructii, masura ce a fost propusa de catre Colegiul Tehnic al Dirigintilor de Santier si, cu ajutorul institutiilor responsabile, s-a si transpus in legislatie. Am vazut ca anul acesta s-au introdus doua modificari legislative importante, sustinute energic si de asociatia noastra. In primul rand, este vorba despre atestarea firmelor care construiesc, tot asa cum se autorizeaza si firmele care presteaza servicii in domeniul securitatii la incendiu. Obtinerea autorizatiei trebuie sa fie un lucru usor, in schimb pastrarea acesteia trebuie sa fie un act de responsabilitate. A doua masura o reprezinta stimularea prin lege a duratei minime de garantare a unei lucrari. Mai sunt insa multe lucruri de facut din punct de vedere legislativ, pentru ca, pe de-o parte, avem obligatia de a nu accepta decat executia cu personal calificat, iar pe de alta parte se permite construirea in regie proprie. Practic, mii de unitati locative s-au construit astfel, unele fiind cladiri inalte. In schimb, statul nu a dorit reglementarea acestei «regii proprii». Dar ce mai inseamna astazi personal calificat, din moment ce s-au desfiintat institutiile care formau acest personal calificat? Pe amplasament nu mai exista muncitori cu experienta, care sa cunoasca modul de citi un plan sau cum sa respecte regulile de baza in constructii. In concluzie, obligatii avem destule, iar de cealalta parte suport nu exista aproape deloc. In majoritatea cazurilor, beneficiarul pune in balanta costurile si calitatea, alegand evitarea costurilor. Astfel, renunta la serviciile unui diriginte de santier care ii impune sa respecte normele, preferand in schimb o persoana obedienta sau nici macar pe aceea”, a concluzionat ing. Andrei Ignat. Pentru informatii suplimentare, click aici!